Nicușor Dan și reforma companiilor de stat: fără tact, intrăm iar în războiul robinetelor

Președintele Nicușor Dan a vorbit luni, 4 mai 2026, despre tensiunile iscate în jurul reformării companiilor de stat, unul dintre cele mai sensibile dosare ale momentului politic.

Președintele pune degetul pe rana economică

Întrebat despre disputele dintre partide pe această temă, șeful statului a spus că reforma trebuie dusă mai departe „cu tact și cu negociere între părți”, fiindcă „nu se poate face altfel”.

Declarația vine într-un moment în care discuția despre companiile de stat a aprins rapid spiritele.

Unii vorbesc despre listări, management competent, contracte de mandat și criterii de performanță.

Alții urlă deja despre „vânzarea țării”, fonduri alese pe sprânceană și găuri de miliarde.

Ca de obicei, între contabilitatea reformei și patetismul suveranist, publicul trebuie să înțeleagă ce se joacă, de fapt.

Problema reală: managementul slab

Nicușor Dan a spus lucrul esențial: „Toți românii știu că sunt probleme mari de management la companiile de stat”.

Aici nu mai e loc de prea multă poezie politică.

Unele companii de stat funcționează bine și sunt profitabile (foarte foarte puține).

Altele sunt ținute în viață artificial, pline de directori, consilii, sinecuri, contracte prietenoase și decizii amânate.

Companiile acestea nu sunt simple firme. Sunt zone de putere.

Au bani, patrimoniu, monopoluri, infrastructură, contracte, mii de angajați și acces la resurse publice. De aceea reforma lor nu poate fi tratată ca o operațiune tehnică banală.

Când atingi companiile de stat, atingi o imensă rețea de interese. O rețea construită cu migală și ”talent” în cei 30 și de ani în care Statul Român s-a lăsat capturat.

De ce e nevoie de negociere

Președintele are dreptate când spune că negocierea trebuie să continue.

Nu pentru că reforma ar trebui îndulcită până nu mai deranjează pe nimeni, ci pentru că o schimbare brutală, prost explicată sau împinsă fără claritate riscă să fie îngropată înainte să înceapă.

Listarea unor pachete minoritare,

auditarea contractelor de mandat,

schimbarea consiliilor de administrație,

introducerea unor criterii reale de performanță

și separarea managementului de clientela politică

sunt măsuri care trebuie făcute cu documente clare, proceduri curate și explicații publice solide. Altfel, orice reformă devine muniție pentru cei care vor s-o prezinte drept jaf.

Frica de „vânzare” și frica de transparență

Lideri politici au acuzat deja intenții de vânzare „hoțească” a unor participații la companii precum Hidroelectrica sau Romgaz, invocând mecanisme financiare de tip plasare accelerată privată.

E legitim să întrebi cum se face o eventuală tranzacție, la ce preț, cu ce consultanți, cu ce procedură și cu ce garanții. Statul nu trebuie să vândă nimic pe șest, nici măcar un pachet minoritar.

Dar este la fel de legitim să întrebăm altceva:

de ce apare panica exact când se discută despre consilii de administrație, indicatori de performanță, contracte de mandat și conducere transparentă?

Nu cumva adevărata spaimă nu este că se vinde compania, ci că se pierde controlul asupra robinetului?

Companiile nu sunt recompense politice

Vicepremierul Oana Gheorghiu a formulat corect miza: companiile de stat nu sunt recompense politice, ci aparțin românilor.

Asta înseamnă că ele trebuie conduse în interes public, nu în interes de partid, grup, gașcă, clientelă sau carieră personală.

Un consiliu de administrație nu este o sală de așteptare pentru prieteni utili.

Un director nu este numit ca să mulțumească organizații politice.

Un contract de mandat nu trebuie să fie o hârtie frumoasă, ci un instrument prin care cineva este plătit pentru rezultate măsurabile.

Reforma nu se face cu parul, dar nici cu lumânarea stinsă

Aici stă echilibrul dificil indicat de Nicușor Dan.

Reforma companiilor de stat trebuie negociată, dar nu îngropată în negociere.

Trebuie făcută cu tact, dar nu cu frică.

Trebuie explicată, dar nu abandonată la primul scandal.

România are nevoie de companii de stat conduse economic, cu management competent, reguli clare și transparență reală.

Dacă reforma (atâta câtă mai e realizabilă sub asaltul politic actual) devine doar o nouă dispută tribală, vor câștiga exact cei care se simt excelent în vechiul sistem.

Iar românii vor rămâne, ca de obicei, proprietarii teoretici ai unor companii administrate, practic, de alții, în beneficiul altora.