1 Decembrie 1918: Unirea care ar fi putut schimba totul, dar nu am știut să o folosim

Nu am fost singurii care ne-am mărit în acele timpuri, pentru că de ruinele imperiilor au profitat polonezii, croații catolici și sârbii ortodocși, precum și cehii și slovacii.

Românii au plecat bine, dar s-au poticnit groaznic. Au dat drumul la autoritarism, la naționalismul ortodox, s-au prăvălit peste etnicii mulți și buni, și-au construit dictaturi (carlistă, militară, comunistă), au prigonit biserici, le-au ucis la Gherla și Sighet, l-au chinuit pe bietul țăran lipsit de carte și de avere, i-au omorât pe evrei și pe romi, i-au vândut pe bani, ca la Obor, pe sașii și pe evreii rămași. Au sărăcit.

Moștenirea lui 1 Decembrie de la Alba Iulia ar fi trebuit să stea într-unul dintre cele mai mari documente care a putut ieși vreodată din mintea acestui neam. Este vorba despre ”Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia din 18 Noiembrie/1 decembrie 1918”.

Ce a urmat? Durere! N-am dat singuri cu tesla-n…

08:00, 29.11.2024 • OPINII

Suveranismul: între retorică și faliment economic

08:00, 25.10.2024 • OPINII

Cât mai poate suporta România?

La punctul II din Rezoluțiune se spunea că noile teritorii ale României se bucură de autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei pe baza votului universal. Praf în ochi! Alde Brătianu, marele liberal, idolul celor mulți, enormul, a înlocuit Constituanta cu Parlamentul dominat de acoliții lui. Românul Brătianu, aflat pe buzele tuturor liberalilor, i-a păcălit pe noii locuitori ai țării noastre mărite. Și așa apărut Constituția de la 1923, care a centralizat totul în mâinile Bucureștiului atotputernic, lăsând provinciile fără nicio decizie. Degeaba au avut moldovenii și ardelenii proiecte de constituție descentralizatoare, că nu i-a luat nimeni în seamă. Ora exactă urma să se dea la București și se dă și azi, pe principiul iacobin francez.

Apoi, la punctul III se spunea: ”Adunarea Națională proclamă următoarele: Deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.” A respectat România acest punct după 1918? Până în 1990, deloc…

Politica statului român a fost să împuțineze etniile. O parte din ungurii din Transilvania nu au acceptat noul stat și au plecat în Ungaria. Despăgubirile au costat Bucureștiul 125% din PIB. Sașii au fost de acord cu Unirea după parlamentări grele și discuții aprinse. Evreii au făcut-o și ei, dar numai aceia care nu erau ”maghiari”. Șvabii din Banat au zis și ei da. Până și romii au avut o adunare, puțin știută, unde au cerut să nu li se mai spună țigani, ci altfel. Documentele Siguranței arată că tot ce nu era român ortodox ar trebui exclus sau convertit. La 1 Decembrie 1918, 30% din populație nu era românească. În plus, foarte mulți români, din cei 70%, nu erau ortodocși. După 100 de ani, România s-a românizat, vorba lui Lucian Boia. Nu era frumos să trăim unii alături de alții, să ne împărtășim valorile, tradițiile, să ne cunoaștem și să ne respectăm, să învățăm unul de la altul și să ne dezvoltăm împreună?

Și ce s-a mai spus la Alba Iulia? ”Egală îndreptățire și deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat”. Am avut așa ceva? Comuniștii au masacrat Biserica Greco-Catolică, vioara întâi a Unirii, a identității românești în Ardeal și i-a ucis liderii la Sighet. Și i-au închis pe românii ce au compus Consiliul Dirigent de la 1918 și care erau în viață în 1945: Iuliu Maniu (mort la Sighet), Alexandru Vaida-Voevod (arest la domiciliu), Aurel Vlad (mort la Sighet), Iosif Jumanca (mort la Jilava), Ion Flueraș (mort la Gherla), Emil Hațieganu (închis la Sighet, și eliberat în 1955)! Ce destin, au făcut Unirea ca mai apoi să moară în țara unde au dorit să vină…

Că tot vorbim de PIB. Averea pe cap de locuitor din România Mare, cu Ardealul, Basarabia, Bucovina și Banatul lipite Moldovei și Țării Românești, a fost după război cu 25% mai mică decât cea a Vechiului Regat. Asta pentru că România a suferit enorm în timpul conflagrației, pierderi omenești, pierderi materiale, și apoi despăgubiri. Recuperarea a venit abia după 20 de ani, dar nenorocul a fost admirabil de nenorocit. A apărut războiul care a tăiat tot avântul. După război, a urmat cretinătatea comunistă și de abia după 1990 putem vorbi de un nou salt.

Unirea i-a adus bărbatului trăitor în România dreptul la vot, indiferent de avere și școală. Dar la țară, acest drept a fost ca și inexistent din moment ce țăranul nu știa carte și nu putea face distincție între partide. Cum am văzut, în Poiana lui Iocan era unul ceva mai răsărit. Restul… După războiul al doilea, a venit o nouă urgie peste țăran, colectivizarea brutală. Deci, nici vorbă de democratizare a unei părți importante din nație.

1 Decembrie a fost o ocazie ratată! E adevărat că unele dintre timpuri au fost potrivnice românilor, precum criza din 1929, instaurarea dictaturilor în mare parte a Europei, spre finele deceniului patru, războiul, venirea comuniștilor, dar multe din fapte li se datorează. Nu străinii au girat starea mediocră a țăranului, nu străinii au girat dictatura lui Carol II, ci patriarhul Miron Cristea (auch), nu străinii au omorât evrei și romi în 41-42, nu străinii au făcut fărădelegile din pușcăriile comuniste și nu străinii au dus comunismul spre măgăriile de până în 1989. Și nu străinii ne-au stricat libertatea după 90… 

Avem totuși două lumini, două realizări: NATO și UE! Iar astăzi ne luptăm să rămână realizări!