10 piese legendare ale anilor ’70: cu ce muzici plecăm pe o insulă pustie

Nu e neapărat o listă definitivă. Nici nu ar avea cum să fie. Anii ’70 au consolidat și dezvoltat (incredibil de inteligent) cele trei tendințe principale (despre care am vorbit, nu demult). Au apărut, uneori din neant, muzicieni formidabili, care ne-au răvășit sufletele. Alții, consacrați, au descoperit soluții noi și ne-au răpit imaginația prin complexitatea unor viziuni uluitoare. Am zis 10 piese și nu e, în nici un caz, un clasament, aici. E, hai să zicem, o listă de 10 piese cu care am prefera să rămânem, abandonați pentru totdeauna, pe o insulă pustie.

Lista noastră de suflet:

„Stairway to Heaven” – Led Zeppelin (1971)
Adesea citată ca una dintre cele mai mari piese rock din toate timpurile, această baladă epică este un pilon al genului rock clasic.

„Bohemian Rhapsody” – Queen (1975)
Un amestec grandios de operă, balladă și rock dur, piesa a redefinit ce înseamnă să fii experimental în mainstream.

„Wish You Were Here” – Pink Floyd (1975)
Această melodie transcendentă este un omagiu adus fostului membru al trupei, Syd Barrett, cu o profunzime emoțională care nu se estompează niciodată.

„Hotel California” – Eagles (1977)
Cunoscută pentru solo-ul său de chitară emblematic și pentru versurile sale pline de mister, piesa este o capsulă a excesului și fascinației anilor ’70.

„Soldier of Fortune” – Deep Purple (1974)
O baladă emoționantă care expune o altă latură a trupei, cu o voce și o chitară care îți pătrund direct în suflet.

„Back in Black” – AC/DC (1980)
Tributul electrizant adus lui Bon Scott, cu riff-uri inconfundabile și o energie brută care definește rock-ul pur.

„Oye Como Va” – Santana (1970)
Un amestec perfect de ritmuri latine și rock, această piesă reprezintă sufletul vibrant al anilor ’70.

„Owner of a Lonely Heart” – Yes (1983)
Una dintre cele mai frumoase demonstrații de art-rock progresiv, o piesă care captivează prin complexitatea armoniilor și refrenul iconic.

„Iron Man” – Black Sabbath (1970)
Riff-ul greu ca plumbul, versurile apocaliptice și energia brută fac din această piesă un stâlp al genului heavy metal.

„Imagine” – John Lennon (1971)
O utopie muzicală care transcende deceniile, rămânând un simbol al păcii și al speranței universale.

Aceste piese reprezintă doar vârful aisbergului, când vine vorba de muzica rock și progresivă din ultimele decenii, fiecare contribuind în mod unic la evoluția și diversitatea genului.

De ce este atât de dificil să alegi cele mai bune 10 piese rock ale anilor 70

Pentru că anii ’70 au fost un deceniu pur și simplu monumental pentru rock! Să alegi doar 10 piese dintr-o perioadă atât de fecundă e ca și cum ai încerca să faci un top 10 al celor mai bune stele de pe cer – fiecare strălucește în felul ei, iar toate împreună au definit o epocă.

1. Diversitatea subgenurilor

Anii ’70 au văzut explozia a numeroase subgenuri care au transformat rock-ul dintr-un simplu gen muzical într-o galaxie. Aveai hard rock-ul exploziv al Led Zeppelin, rock-ul progresiv complex al lui Pink Floyd, punk-ul anarhic al Sex Pistols, și glam rock-ul strălucitor al lui David Bowie. Cum să compari „Stairway to Heaven” cu „Anarchy in the UK”? E ca și cum ai compara o operă cu un grafitti genial.

2. Impactul cultural

Fiecare piesă mare a anilor ’70 e legată de un moment cultural important. „Imagine” a lui John Lennon e mai mult decât o melodie, e un manifest. „Bohemian Rhapsody” a redefinit ce înseamnă să fii experimental în mainstream. Dacă te uiți la playlist-ul acestor ani, vezi practic istoria socială a unei generații.

3. Longevitatea pieselor

Multe dintre piesele iconice ale anilor ’70 sunt încă relevante. Nu există o petrecere serioasă fără AC/DC sau Queen. Îți dai seama cât de greu e să alegi când multe dintre piesele din top 10 ar trebui să fie acolo doar pentru că și astăzi electrizează publicul?

4. Performanțele live

În anii ’70, rock-ul nu era doar o experiență de ascultare, ci și un spectacol. Cum alegi între energia live a „Smoke on the Water” și catharsisul emoțional al „Comfortably Numb”? Uneori, experiența concertului adaugă o dimensiune pe care simpla înregistrare nu o poate surprinde.

5. Subiectivitatea emoțională

Fiecare ascultător are propria legătură emoțională cu muzica. Poate cineva adoră „Hotel California” pentru linia de chitară legendară, iar altcineva simte că „Wish You Were Here” este definiția pură a nostalgiei. Gusturile sunt diferite, iar topurile devin mereu subiective.

6. Influența asupra altor artiști

Anii ’70 sunt fundația pentru tot ce a urmat în muzică. Fiecare piesă mare a influențat generații de artiști – cum alegi între impactul lui „Paranoid” al Black Sabbath asupra metal-ului și influența lui „Heroes” asupra indie-ului?

În concluzie, nu e doar dificil, ci aproape imposibil să alegi 10 piese care să reprezinte un deceniu atât de glorios. Așa că, dacă cineva încearcă, să fie pregătit pentru dezbateri aprinse, proteste muzicale și eventuale playlist-uri paralele!

Hai să-ți propun 20 de piese care ar fi putut ușor să intre în orice top 10 al anilor ’70, dar care, din păcate, au rămas pe dinafară de data aceasta. Fiecare dintre ele e un diamant muzical:

20 de piese care meritau un loc în top 10:

1. „Free Bird” – Lynyrd Skynyrd (1973)
   Un imn al libertății, cu unul dintre cele mai memorabile solo-uri de chitară din istorie.
2. „Kashmir” – Led Zeppelin (1975)
   O piesă epică, cu influențe orientale și o atmosferă unică.
3. „Comfortably Numb” – Pink Floyd (1979)
   Dualitatea dintre vocea lui Waters și solo-ul sfâșietor al lui Gilmour e pură magie.
4. „Highway to Hell” – AC/DC (1979)
   Riff-ul energic și vocea inconfundabilă a lui Bon Scott au făcut-o un simbol al rock-ului clasic.
5. „Smoke on the Water” – Deep Purple (1972)
   Cum să nu includem riff-ul iconic care a definit o generație de chitariști?
6. „Dream On” – Aerosmith (1973)
   O baladă emoționantă care a pus bazele carierei titanice a trupei.
7. „Riders on the Storm” – The Doors (1971)
   Misterul, pianul hipnotic și vocea gravă a lui Jim Morrison fac din această piesă o capodoperă.
8. „Baba O’Riley” – The Who (1971)
   Un mix perfect între rock clasic și experimentalismele sintetizatoarelor.
9. „Child in Time” – Deep Purple (1970)
   O epopee sonoră care combină virtuozitatea instrumentală cu o energie explozivă.
10. „Paranoid” – Black Sabbath (1970)
    Riff-ul simplu, dar inconfundabil, a transformat această piesă într-un simbol al heavy metal-ului.
11. „More Than a Feeling” – Boston (1976)
    Una dintre cele mai frumoase balade rock, perfectă pentru melancolia anilor ’70.
12. „Heroes” – David Bowie (1977)
    O odă triumfătoare despre dragoste și curaj, cu un sound inconfundabil.
13. „Space Oddity” – David Bowie (1969)
    Chiar dacă e aproape de granița anilor ’70, merită menționată pentru impactul său.
14. „Tangled Up in Blue” – Bob Dylan (1975)
    Povestea muzicală a unui maestru liric, într-un stil inconfundabil.
15. „Rock and Roll” – Led Zeppelin (1971)
    Energie pură, un tribut vibrant pentru rădăcinile rock-ului.
16. „No Woman, No Cry” – Bob Marley and the Wailers (1974)
    Deși e mai mult reggae, influența sa asupra rock-ului și mesajul universal sunt de necontestat.
17. „Aqualung” – Jethro Tull (1971)
    Un mix de rock progresiv și folk cu versuri provocatoare.
18. „Sweet Home Alabama” – Lynyrd Skynyrd (1974)
    Un alt imn al sudului american, cu riff-uri molipsitoare.
19. „Sultans of Swing” – Dire Straits (1978)
    Mark Knopfler redefinind chitara rock într-un mod unic și sofisticat.
20. „Layla” – Derek and the Dominos (1970)
    Piesa lui Eric Clapton, cu riff-ul său de neuitat și finalul emoționant, rămâne un simbol al iubirii imposibile. Ne oprim aici… Fără alte comentarii. Ne place ideea că vă reamintiți aceste piese. Și, în vâltoarea unor vremuri de maximă superficialitate, e frumos să știm pe ce ne putem baza, de fapt. Pe fervoarea componistică, inspirația și strădania spre perfecțiune instrumentală a acestor corifei. Puneți urechea și sufletul. Merită.