100 de ani de bacalaureat în România

Astăzi se împlinesc 100 de ani de când, prin lege, a fost instituită obligativitatea examenului de bacalaureat. În data de 7 martie 1925, Ministerul Justiției a modificat Legea asupra învățământului secundar și superior, prin introducerea examenului de bacalaureat, actul normativ fiind publicat o zi mai târziu, duminică, în data de 8 martie 1925 în Monitorul Oficial (MO) al României, informează Agerpres.

Constantin Angelescu, ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice, a introdus examenul de bacalaureat, printre probe numărându-se, în afară de Limba română și matematică, Dreptul Constituțional.

Potrivit legii, elevii care promovau ultima clasă a liceelor sau școlilor secundare de fete de gradul al II-lea urmau să susțină un „examen de Bacalaureat”, al cărui scop era de a verifica cunoștințele dobândite de elevi la materiile de studiu cele mai importante și de a dovedi „influența studiilor făcute asupra formării cugetării lor”.

Două sesiuni, încă de la început

„Vor fi două sesiuni: una de vară între 25 Iunie și 10 Iulie și una de toamnă între 15-30 Septemvrie. Fiecare comisiune se alcătuește din șapte membri, dintre cari: șase vor fi numiți dintre profesorii titulari de la clasele superioare ale liceelor Statului, iar al șaptelea membru, care este și președintele comisiunii, dintre membrii corpului didactic universitar, profesor, agregat, sau conferențiar definitiv de la facultățile de litere sau de științe, sau dintre foștii inspectori școlari ai învățământului secundar. Aceste însărcinări sunt obligatorii. Examenul va consta atât din probe scrise cât și orale și se va face asupra materiilor fundamentale: limba și literatura română, istoria românilor, geografia României, instrucția civică, la cari se vor adăugă o limbă modernă, precum și două materii speciale în raport cu categoria școalei sau a secțiunii pe care a urmat-o candidatul. Elevii cari au urmat un liceu cu altă limbă de predare decât limba română, vor putea depune examenul asupra acestor două materii speciale în limba respectivă”, prevede legea publicată în MO la data de 8 martie.

Bacalaureatul – obligatoriu pentru admiterea în învățământul superior

Candidații care promovau examenul de Bacalaureat, urmau să primească o diplomă recunoscută de Statul român și eliberată de către Minister prin intermediul inspectoratelor regionale pe un formular uniform. Totodată, diplomele similare obținute în străinătate, nu erau considerate valabile decât în contextul în care erau verificate de către Consiliul permanent al instrucțiuni, care avea puterea de a acorda sau respinge valabilitatea documentului sau dispune o nouă examinare a candidatului.

„Numai bacalaureatul dă dreptul de înscriere în învățământul superior. Pentru serviciul militar cu termen redus și pentru admiterea în funcțiuni publice, absolvirea ultimei clase a liceului este deajuns. Notarea răspunsului elevilor din învățământul secundar se va face cu cifre de la 1-10”, stabilea actul normativ.

Din 1925 structura examenului e similară cu cea de astăzi

În anul 1925, structura examenului a fost modificată, devenind mai apropiată de forma sa de astăzi.

Examenul de Bacalaureat debuta cu examenul scris la Limba română, urmat de o probă care presupunea traducerea unui text în limba franceză și ulterior o probă la matematică.

„Proba întâia este de limba română; scopul ei este să dovedească, pe lângă cunoștințele candidatului, corectitudinea limbei scrise, metoda și claritatea exprimării ideilor, precum și îngrijirea formei. Subiectul acestei probe poate fi o compunere literară sau expunerea unui subiect general de literatură, istorie sau științe, din materia prevăzută pentru examenul de bacalaureat. Este interzisă consultarea de cărți, notițe, etc. Proba a doua va fi o traducere din limba română în limba franceză. Textul de tradus va fi de 10-12 rânduri și va consta dintr-o bucată ușoară, fără arhaisme, particularități de limbă, greutăți sintactice, ori de stil. Elevii nu au voie să întrebuințeze dicționar, profesorul va nota pe tablă traducerea cuvintelor pe cari elevii ar putea să nu le cunoască. Proba a treia va fi deosebită după secțiuni și grupe. Elevii, secțiunilor clasice și moderne ai liceelor de băieți precum și, elevele școlilor secundare de gradul II vor traduce o bucată din latinește în românește, de greutatea ultimelor două clase ale școalei lor, în întindere de 10-12 rânduri, putându-se servi de dicționare. Elevii secțiunii reale vor avea de rezolvat o problemă de matematici de greutatea ultimelor trei clase de liceu, secția reală”.

Susținerea examenului de Bacalaureat nu era gratuită, fiind exceptați de la taxe elevii proveniți din familii cu posibilități financiare reduse.

După susținerea examenului, fiecare elev declarat admis primea o diplomă de bacalaureat, fiind singura recunoscută pe teritoriul țării. Diplomele similare obținute în alte țări nu eru considerate valabile decât după ce erau verificate de o comisie specială care putea acorda sau respinge echivalența sa ori putea dispune o examinare suplimentară a candidatului.