16 februarie: Marea Grevă a muncitorilor feroviari de la Atelierele Grivița. Cine a fost Vasile Roaită?

La 16 februarie 1933 a avut loc Marea Grevă de la Atelierele Griviţa din București. „Eveniment” legat de recesiune, care a presupus revolta muncitorilor împotriva industriașilor vremii.

Greva de la 16 februarie a fost reprimată violent, jandarmii au deschis focul asupra muncitorilor. Şapte oameni au fost ucişi. Prima consemnare a episodului dramatic din istoria României datează din anul 1948.

Deşi Partidul Comunist Român fusese scos în ilegalitate de ceva vreme şi nu funcţiona în parteneriat cu nicio mişcare sindicală, după 1947 acesta şi-a arogat iniţiativa grevei de la Griviţa.

Astfel au fost scoase la lumină personalităţi politice socialiste precum Gheorghe Gheorghiu Dej, Chivu Stoica, Panait Bogătoiu, Constantin Doncea, Alexandru Petea şi Ilie Pintilie, făptuitoare de acte de bravură şi dârzenie.

15:59, 20.12.2024 • Administratie

Cu cât cresc taxele locale în București

10:36, 20.12.2024 • Administratie

Impozite și taxe mai mari pentru bucureșteni în 2025. Cât vor plăti în plus

Cel ales de propaganda comunistă drept model eroic, martir al luptei de clasă, a fost Vasile Roaită (n. 1914), cel pe care propaganda l-a descris drept proletarul care a tras sirena, ca simbol al protestului, sirenă care a continuat să sune alegoric şi după moartea muncitorului, activată de greutatea trupului inert al acestuia.

Adevăratul context dramatic al Grevei

Greva de la Atelierele CFR Grivița a fost o grevă a muncitorilor feroviari și s-a datorat condițiilor din ce în ce mai precare de lucru ale ceferiștilor, în contextul Marii Depresiuni la nivel mondial, care a afectat România în mod semnificativ.

Ea s-a transformat repede într-o revoltă și a dus la ciocniri între lucrătorii de cale ferată și jandarmi, precum și la moartea a 7 persoane, între care și Vasile Roaită – tânărul muncitor a cărui imagine a fost folosită ulterior de către propaganda regimului comunist timpuriu.

În 1932, Guvernul român a impus o serie de măsuri nepopulare pentru a face față marii crize economice, începută în 1929. Cea mai importantă măsură a fost introducerea „Curbelor de sacrificiu“, prin care întreprinderile industriale au suspendat indemnizația de chirie și „alocația de scumpete“, ceea ce a provocat reducerea salariilor muncitorilor cu aproximativ 25%.

Scăderea salariilor și grevă demonstrativă

Scânteia finală care a declanșat revoltele a fost momentul 20 ianuarie 1933 când, la Atelierele CFR Grivița din București, administrația a anunțat că plata salariilor se va face numai daca lucrătorii vor prezenta dovada achitării impozitelor pe ultimii trei ani.

Când s-a declanșat greva muncitorilor curățitori de la fabrica „Saturn”, din cauza scăderii salariilor, grupul comunist din unitate a lansat un apel la solidaritate. Conflictul de muncă de la Atelierele Grivița a fost organizat de sindicat și a pornit ca o „grevă demonstrativă”, potrivit unitischimbam.ro.

Ziarul „Dimineața“ din 02.02.1933 relata: „Cu această ocazie s-au produs încăierări cu social-democrații pe tema metodelor de luptă – aceștia cerând să se procedeze cu prudență spre a nu se da ocazia autorităților să provoace”.

În jurul orei 16.00 greva s-a stins și „greviștii au ieșit în liniște pe poartă atelierelor”. Ziarul Scânteia relata că „La București armata și poliția nici n-a(u) îndrăznit să intervină împotriva greviștilor”. Totuși, grupul comunist a încercat, în zilele următoarele, să provoace incidente și deschiderea focului din partea forțelor de ordine.

Despre Vasile Roaită nu s-a știut mai nimic

Despre Vasile Roaită nu s-a ştiut mai nimic până în 1948, când adolescentul ucis la Griviţa a fost transformat peste noapte în erou naţional, fiind făcut şi utc-ist post-mortem. Cel care l-a scos în evidenţă pe Roaită a fost Gheorghe Gheorghiu Dej – liderul comunist al României din 1947 până la moartea sa – în 1965 și președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române în perioada 1961-1965.

Dej a declanşat „legenda” tânărului care a tras sirena la Atelierele ”Griviţa” în timpul masacrului. Roaită a devenit sursă de inspiraţie pentru poeţi, compozitori, iar numeroase edificii au ajuns să-i poarte numele. 

Mărturii ale vremii au scos la iveală faptul că Vasile Roaită era un muncitor care îşi sacrificase copilăria din cauza sărăciei. Muncea ca ucenic la căldărărie, pentru marile cazane ale locomotivelor. În dimineaţa zilei de 16 februarie 1933, în timpul marii greve, stăteau sprijinit de uşa atelierului, fiindcă munca era oprită.

Atunci au intrat poliţiştii în viteză pe poarta numărul 5 a atelierelor şi au tras în plin. Roaită a fost împuşcat. Murea două zile mai târziu, pe un pat de spital. Alături de el mai mureau încă şase muncitori de la ”Griviţa”, seceraţi de gloanţe. El a devenit cea mai tânără victimă și tocmai de aceea a şi fost ales de Gheorghe Gheorghiu Dej pentru a servi propagandei.

Potrivit altor mărturii ale vremii, nu a fost nici grevist, nici erou socialist şi nici trădător, ci omul sub acoperire al Siguranţei…

Cert rămâne faptul că la 16 februarie 1933 s-a produs un eveniment sângeros în istoria României, care a implicat meandre ale istoriei interne și mondiale ce merită a fi comentate pe termen lung.