Pe 21 decembrie 1989, Revoluția Română a atins punctul culminant. În Timișoara, protestele au ajuns la apogeu, iar orașul a devenit un simbol al luptei împotriva regimului Ceaușescu.
În aceeași zi, în București, dictatorul a încercat să își reafirme autoritatea printr-un discurs în fața unei mulțimi recalcitrante, dar, în fața reprimării sângeroase a protestelor și a haosului din capitală, regimul comunist a început să se prăbușească. Revolta a cuprins rapid și alte orașe, iar ziua de 21 decembrie a marcat începutul sfârșitului dictaturii Ceaușescu.
Timișoara: Nașterea Frontului Democratic Român
Pe 21 decembrie 1989, Timișoara devenea epicentrul Revoluției Române, un simbol al luptei pentru libertate împotriva regimului Ceaușescu. Deși autoritățile aduseseră trenuri cu muncitori din Oltenia pentru a sprijini reprimarea protestelor, lucrurile nu au decurs conform planului regimului. Un muncitor venit să susțină regimul, purtând bâta oferită de autorități, a înțeles rapid că protestele nu aveau legătură cu etnia sau separatismele, ci erau, de fapt, o respingere fermă a dictaturii ceaușiste. Alături de alți colegi, acesta s-a alăturat revoltei, iar în scurt timp un grup de opozanți, condus de Ioan Lorin Fortuna, a înființat Frontul Democratic Român, un partid care pleda pentru democratizarea țării. Timișoara, care deja proclama „oraș liber”, devenea astfel un simbol al sfârșitului regimului Ceaușescu și al speranței pentru o nouă Românie.
București: Ultimul discurs al dictatorului
În aceeași zi, la București, Ceaușescu a organizat un miting masiv în Piața Palatului, dorind să-și reafirme autoritatea și să arate că regimul său era susținut de popor. Cu toate acestea, în fața mulțimii, care fusese adusă de autorități și organizată de primarul Barbu Petrescu, reacția a fost rece și distantă. Aplauzele veneau doar din rândurile susținătorilor regimului. Într-o încercare disperată de a câștiga încrederea populației, Ceaușescu a anunțat o mărire simbolică a salariilor muncitorilor. Însă acest discurs, menit să ofere stabilitate, a fost doar începutul prăbușirii regimului. Protestele din Timișoara și alte orașe deveneau tot mai puternice, iar Ceaușescu nu mai putea să oprească revolta ce se declanșa în întreaga țară.
Haosul în Piața Palatului: Primul semn al revoluției
După încheierea discursului, mulțimea s-a dispersat în haos. Mișcările bruște și zgomotul puternic care s-a făcut au generat panică, iar mulți dintre cei prezenți au fugit din piață. O parte dintre manifestanți s-au regrupat în jurul Hotelului Intercontinental, continuând să protesteze împotriva regimului. Între timp, Ceaușescu a încercat să calmeze mulțimea, dar era deja prea târziu. Revoluția pătrundea, astfel, în inima capitalei.
Reprimarea sângeroasă: Tancuri și gloanțe pe străzile Bucureștiului
Regimul Ceaușescu a reacționat brutal. După orele 18:00, forțele de ordine și armata au început să reprime protestele, trimițând tancuri, vehicule blindate și trupe speciale în stradă. Mii de protestatari neînarmați au fost împușcați, maltratați sau arestați. În zona Hotelului Intercontinental, un TAB a intrat în mulțimea de manifestanți, iar pompierii au folosit jeturi de apă pentru a dispersa mulțimea. Mulți dintre protestatari au fost transportați la închisoarea Jilava sau au dispărut fără urmă. Aceste acte de violență au dovedit că regimul nu mai avea niciun control asupra situației.
Arad și reacția muncitorilor din întreprinderi
În alte orașe, cum ar fi Arad, revoltele se extindeau rapid. Muncitorii din mai multe mari uzine ale orașului au ieșit în stradă pentru a susține protestele, iar demonstrațiile au fost repede susținute de colegii lor din alte sectoare industriale. În fața Primăriei Arad, soldații au încercat să reprime manifestările, dar protestatarii au continuat să lupte pașnic. Deși Aradul nu a avut amploarea Timișoarei sau a Bucureștiului, acesta a devenit un alt simbol al căderii regimului Ceaușescu.
Sfârșitul ceaușismului
Ziua de 21 decembrie 1989 a fost una decisivă în Revoluția Română, fiind un moment de cotitură care a dus la prăbușirea regimului Ceaușescu. De la mobilizarea muncitorilor pentru a sprijini regimul, până la haosul din Piața Palatului și reprimarea brutală a protestelor, aceasta a fost o zi în care dictatura ceaușistă a arătat semne clare de slăbiciune. Protestele din Timișoara, București și Arad au fost semnale că regimul nu mai poate rezista, iar 21 decembrie 1989 a rămas în istorie ca ziua în care regimul Ceaușescu a pierdut definitiv puterea.