28 noiembrie, ziua cea mare a Bucovinei! Se împlinesc 105 ani de la unirea cu țara
1918 a fost un an deosebit. România a fost la un pas să dispară ca stat, dar a terminat să fie mai mare ca oricând. Basarabia, Bucovina și Transilvania s-au unit cu țara!
Pe 28 noiembrie, Congresul General al Bucovinei a votat în unanimitate unirea fostului Ducat al Bucovinei din Imperiul Austriac, de până la 1849, la Regatul României. Unanimitatea nu e o chestiune care să ne arate că toată lumea din acel ținut a fost de acord cu venirea la România. Nu! În zilele când Imperiul Austro-Ungar devenea istorie, au avut loc destule dispute între reprezentanții românilor și cei ai ucrainenilor.
Primii care au punctat au fost ucrainenii. Pe la mijlocul lunii octombrie, Constituanta Ucraineană de la Liov (Lvov, în vestul Ucrainei) recunoaște dreptul Radei Naționale Ucrainene de a conduce ținutul Bucovinei și să colaboreze cu Liovul în vederea creării statului ucrainean. Polonezii și românii au sărit în sus la auzul acestor intenții. Și în Consiliul imperial, un anume deputat socialist Grigorovici a spus că dacă se trece mai departe de Cernăuți, atunci va fi o ”declarație de război” la adresa României.
În paralel, ucrainenii care au luptat în armata imperială, au început să se îmbulzească tot mai mulți în Bucovina, în subunități ale Legiunii ucrainene, aflate la Rădăuți și Cernăuți.
Treziți din pumnii încasați, românii se adună spre finele lunii octombrie într-o adunare Constituantă care declară Bucovina pământ românesc. Avem, astfel, un teritoriu din care trag două nații: românii și ucrainenii. Cine era dominant etnic, e cam greu de spus. Există un recensământ din 1910 care arată că rutenii ar fi fost 38,8%, iar românii 34,3%. Cam pe acolo…
Reprezentanții Consiliului Național Român îi cer guvernatorului austriac al Bucovinei să predea teritoriul. Acesta refuză, invocând un manifest al împăratului de care nimeni nu mai asculta… Între timp, ucrainenii organizează un puci militar la Liov, alegându-și autodeterminarea, în contextul dizolvării rapide a imperiului în acele zile.
La Cernăuți s-a instalat neliniștea, trupele imperiale s-au dezintegrat, căci nimeni n-a mai avut grijă de ele. Apar îngrijorări cu privire la aprovizionarea cu petrol și cărbune a ținutului.
Într-un moment de rară acceptare a celuilalt, românii, ucrainenii și guvernatorul austriac (rămas fără stat) se adună la o masă și își pun întrebarea: ce facem, domnilor? Românii propun un consiliu consultativ format din toate etniile Bucovinei, iar guvernatorul acela fără de stat să conducă mai departe. Un român, Aurel Onciul, s-a dat rotund și a spus: ”da de ce ăsta, când pot eu să guvernez?”. Ucrainenii au refuzat consiliul, dar l-au acceptat pe austriac să guverneze mai departe.
Existau la ora aia trei ipoteze de lucru în ceea ce privește soarta Bucovinei: partajarea între români și ucraineni, cu Cernăuțiul dat Ucrainei, status quo până la Conferința de pace, sau cafteală româno-ucraineană.
Urmează niște negocieri, dar cam degeaba. Pe 5 noiembrie, niște ucraineni înarmați, reprezentanții Consiliului de la Liov, care am spus mai sus că au făcut un puci, ocupă niște instituții în Cernăuți.
Văzând asta, Consiliul Național Român cere ajutorul armatei române. S-a ajuns, astfel, ca la 5 noiembrie, militarii ucraineni să controleze militar nordul Bucovinei, iar Divizia 8 infanterie să ajungă în sudul ținutului, răspunzând solicitării Consiliului Național Român. Între noi fie vorba, a cam fost prima reacție a României la mișcarea românească din Bucovina, Consiliul fiind cam ignorat de către București….
În 6 noiembrie are loc lovitura de stat, Rada ucraineană pune mâna pe putere în Cernăuți, zburându-l pe austriacul încurcă lume. Armata română însă, masată în sud, începe să înainteze către Cernăuți, spre indignarea Comitetului ucrainean, care a trimis scrisori de protest. Sperietura era motivată de puținătatea forțelor armate în comparație cu cele românești.
Pe 11 noiembrie, armata română intră în Cernăuți. Și de acum a fost mai simplu, inclusiv momentul de la 28 noiembrie! După Basarabia, Bucovina a venit către Regatul României. Peste câteva zile, va fi 1 decembrie, cu decizia Ardealului.
Să ne înțelegem. România mare a fost dorința românilor. După cum am văzut, ucrainenii s-au opus, maghiarii se vor opune, rușii au făcut scandal în Basarabia…