4 secunde în cer, sau în iad…

Să recunoaștem, bronzul Anei Bărbosu de la Jocurile Olimpice a depins de 4 secunde, cât a întârziat antrenoarea americanei contestația. O chestiune tehnică, procedurală, rodul unor bube care s-au adunat în acest sport. 4 secunde ce despart durerea de fericire, căci și Ana a fost urcată cu forța în roller-coaster-ul trăirilor, și Sabrina Voinea, dar și Jordan Chiles, pentru că n-o fi ea un robot american fabricat pe banda de fabricație.

4 secunde, o bătaie de joc a sistemului nereformat. 4 secunde de bătaie de joc a unui sport tot mai greu de înțeles. Am fugit de notele care se suiau spre perfecțiunea Nadiei, și am ajuns la 13.400, 13.800, 14.166, sau, wow, 15.000, Simone Biles, ești fenomenală.. 4 secunde, între sublim și umilință. Tehnic, procedural, nu pe valoare. 4 secunde care înseamnă de fapt 4 decenii de regres.

Gimnastica s-a democratizat, multe state inexistente acum 30 de ani dau campioane olimpice și mondiale. Dar gimnastica încă ridică steagul roșu, încă umblă cu pixul pe hârtie, vorba vine, și sistemul de arbitraj omoară destine de sportivi. Și-au bătut joc și de Ana, și de Sabrina, și de Jordan. 4 secunde în cer, sau în iad…