„40 de istorii de viață din leagănele de copii”, o carte emoționantă a Marielei Neagu, cercetător la Oxford

La Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICMER) a avut loc lansarea volumului „40 de istorii de viață din leagănele de copii”, al Marielei Neagu, apărut recent la editura Universității Babeș Bolyai din Cluj după ce în 2021 a apărut la o editură din Marea Britanie.

La lansare au participat autoarea volumului, dr. Mariela Neagu, cercetător la Universitatea din Oxford, președintele IICCMER, prof univ. dr. Daniel Șandru, dr. Luciana Jinga, expert IICCMER în cadrul Compartimentului Educație și Memorie, senatoarea Lucia Dina Muntean și prof. univ. dr. habil. Adrian Hatos.

Mariela Neagu a fost implicată în reformarea sistemului de protecția copilului din România și de-a lungul anilor a ținut legătura cu zeci de copii pe care i-a cunoscut, încă din anii 90, când erau asistați în instituții de stat. Sunt relatate experiențele de viață a 40 de tineri care au crescut în centre de plasament sau au fost adoptați de familii din țară și din străinătate. Unii au reușit în viață, alții au avut povești triste.

Volumul Marielei Neagu a apărut în 2021 la Editura „Policy Press” din Marea Britanie, cu titlu original „Voices from the Silent Cradles”, iar în acest an a apărut la Editura „Presa Universitară Clujeană” a Universității Babeș Bolyai.

Mariela Neagu s-a născut la Galați, a absolvit Universitatea din București, în perioada 1997 -2006 a fost coordonator de programe în cadrul Reprezentanței Comisiei Europene la București, iar în perioada 2007 – 2009 a fost președinte al Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului. În prezent, Mariela Neagu este cercetător la Universitatea din Oxford și are un doctorat în științe sociale și un master în drepturile omului de la New College, Oxford.

De la imaginile înfiorătoare dezvăluite în 1990 din orfelinatele din România la reformarea sistemului de protecție a copilului

Cartea este structurată pe mai multe capitole în care e prezentată evoluția sistemului de protecție a copilului din România, punctul de plecare fiind circumstanțele care au dus, în timpul comunismului, la instituționalizarea copiilor, ajungându-se ca după 1990 România să devină un caz de studiu la nivel internațional după ce televiziunile occidentale au prezentat imagini înfiorătoare din casele de copii din România.

Copiii din orfelinate și cei adoptați din România au devenit apoi subiectul mai multor studii de cercetare din Marea Britanie, SUA și Canada, iar reforma sistemului de protecția copilului a fost o condiție de aderare a României la Uniunea Europeană. În acest context, Mariela Neagu, coordonator de programe la Reprezentanța Comisiei Europene la București, a fost implicată în mod direct în reforma sistemului de protecția copilului din România. În perioada pregătirii aderării României la Uniunea Europeană a colaborat cu raportorul pentru România, baroana Emma Nicholson și oficiali ai Guvernului României, la elaborarea pachetului de legi referitor la protecția copilului și adopții.

De la imaginile înfiorătoare din casele de copii, din anii 90, România a reușit să instituie un sistem de protecție a copilului foarte bine apreciat, dar probabil că mai sunt unele deficiențe care trebuie remediate în administrarea sistemului.

În cartea Marielei Neagu sunt descrise formele consacrate de protecție, de plasament rezidențial, plasament familial, adopție națională și adopție internațională, cu particulatitățile și provocările fiecăruia, precum și evaluările din cercetări anterioare.

Un capitol important este rezervat descrierii traiectoriilor de plasament ale celor 40 de tineri care au participat la această cercetare, în corelare cu amintirile acestor tineri cu privire la intrarea în sistemul de plasament, relațiile cu persoanele care i-au îngrijit sau alți adulți importanți pentru ei, aspecte legate de contactul cu familia biologică și experiența școlară.

De asemenea, sunt explorate relatările tinerilor despre perioada adolescenței și modul în care statutul lor de plasament sau adopție a influențat formarea identității de sine și a identității sociale.

Recenzii apărute în Marea Britanie

„Numeroasele detalii de îngrijire a copiilor în instituții, asistență maternală, adopție națională și adopție internațională prezentate din acest volum subliniază importanța relațiilor personale și oferă argumente convingătoare pentru evaluarea acestor măsuri de protecție” (John Eekelaar, Pembroke College, Oxford)

„Acest volum demonstrează că, atunci când drepturile copilului sunt ignorate, iar vocea copilului nu este inclusă în decizii, lucrurile pot lua o turnură nefericită”. (Virginia Morrow, University College, London)

„Cu povești convingătoare din România, Mariela Neagu arată cum pentru copiii care nu pot fi crescuți de propriile familii, calitatea îngrijirii contează mai mult decât tipul de plasament în care cresc”. (Robert Gilligan, Trinity College, Dublin)