Sărbătoarea Schimbării la Faţa datează de la începutul secolului al IV-lea, când Sfânta Împărăteasa Elena ctitorește o biserica pe Muntele Tabor. Primele mențiuni ale acestei sărbători se regăsesc în cadrul unei serii de documente din prima jumătate a secolului al V-lea. În Apus, sărbătoarea a fost adoptată doar mai târziu, în urma hotărârii luate de papa Calist al III-lea, ca un mod de a-si arata recunoștința fata de creștini, deoarece aceștia au biruit împotriva turcilor in 1456 la Belgrad.
În această zi nu e bine să te cerți cu nimeni și nici să fii certat de cineva, că așa vei fi până la următoarea sărbătoare. Fetele sunt sfătuite să nu se pieptene în această zi, pentru că nu le mai crește părul, așa cum nu mai crește nici iarbă.
În această zi se duc la biserică mere, pere, prune şi mai ales struguri. Recolta aceasta se numeşte „pârga” din struguri. Fructele se duc la biserică pentru a fi sfinţite, apoi se împart credincioşilor care participă la slujba praznicului. Se sfinţesc grădinile, boabele de grâu pentru semănat şi toate recoltele. Oamenii care se roagă să scape de o patima se vor vindeca cu siguranță. Femeile însărcinate care țin post in aceasta zi se vor bucura de o naștere ușoară şi de copii sănătoși.