Un oier de 20 ani din Vaslui vrea să muncească pentru el, în România, și să salveze Merinosul de Suseni

În vreme ce mulți tineri n-au niciun plan pentru viitor și nici nu se gândesc ce vor face după ce ies de pe băncile școlii, Florin Toderașc, un tânăr din localitatea Focșa, Vaslui, la cei 20 ani ai săi știe clar ce dorește de la viață. Vrea să ducă mai departe tradiția familiei în oierit și mai mult, să salveze Merinosul de Suseni, o rasă veche autohtonă pe cale de dispariție.

La cum vorbește și, mai ales, cum gândește, ai crede că este mult mai matur, și nicidecum că este încă elev. Cu munca este obișnuit de mic și îi place, se pricepe la toate, că doar l-a învățat tatăl său, și nici nu concepe să muncească pentru alții, vrea să-și pună pe picioare propriul business.

Vara când este în vacanță ajută cel mai mult, se scoală dis de dimineață, pentru că mulsul se realizează manual în jur de patru dimineața, dacă este nevoie face și brânză sau merge pe camp să strângă furajele pentru animale. Nu se dă în lături de la nimic, că până la urmă doar pentru el muncește.

Acum, fiind în ultimul an la liceul agricol de la Huși, se gândește că i-ar prinde bine să se înscrie la Facultatea de Agronomie de la Iași.  

“Am terminat școala profesioanală de mecanică auto, m-am gândit că nu mă ajută mult și m-am înscris la un liceu agricol, iar acum sunt în ultimul an. Aș dori să dau la Agronomie, nu sunt chiar băiatul ala care învață de zece, mă chinui și eu cu munca de acasă și cu școala. La facultate, eu zic că o să cunosc multă lume din toate părțile. Aș vrea să urmez Agronomia, în primul rând, pentru mine, nu vreau să muncesc pentru altul, vreau să ne dezvoltăm, să-mi fac singur un business, mă uit departe la mine”, a declarat pentru Puterea Florin Toderașc.

Afacere de familie

În familia Toderașc toată lumea are oi, practic, sunt trei exploatații: mama are Merinos de Palas, tata – Merinos de Suseni, iar Florin – Merinos de Suseni și Merinos de Palas. În total, sunt în jur de 2.000 de animale, la care se adaugă și câteva capre. Nu există stână fără capre, că doar ele conduc oile, povestește râzând Florin.

Și dacă ne gândim că tatăl său a pornit de la două oi, este ceva, nu-i așa?

‘’Acum avem 2000 de capete și stăm cu chirie. Când erau mai puține, aveam ferma noastră cumpărată de la bunicul, am ținut până la 1.500 oi, dar cu greu, toate s-au ținut cu greu, tata a plecat de la două oi și a ajuns până la 3.000 capete într-un timp‘’, spune Florin Toderașc.

Acum, a venit momentul dezvoltării, trecerea la o altă etapă practic.

“În primul rând, avem nevoie de susținere financiară, pentru că este foarte greu, subvențiile sunt mici, avem cheltuieli mari. Am cumpărat berbeci cu 2.500 lei, oi cu certificate de origine cu 480 de lei bucata, am dat aproape două miliarde de lei vechi pe cele 350 de oi din rasa Merinos de Suseni achiziționate recent. Nu vrem să împerechem o rasă cu alta, o să ținem fiecare rasă în parte, o să folosim montă dirijată. Nu se știe pe viitor care o să fie mai avantajoasă, poate statul o să plătească o rasă mai bine, sperăm noi, cine poate să știe?”, afirmă tânărul fermier.  

Oricum ar fi, vrea să se îngrijească de oile din rasa Merinos de Suseni, cunoscută pentru lâna fină, mai ales că cel mai cunoscut crescător și poate și ultimul care se mai ocupa cu așa ceva, a renunțat să o mai facă.

De unde vin banii?

Florin Toderașc este mulțumit de investiția făcută în oile din această rasă și crede că în doi ani o să poată să-și scoată banii, dacă nu cumva chiar din primăvara viitoare – undeva la 80%. Iar banii vin din vânzarea de miei, brânză, dacă mai pune și subvenția la socoteală (așa mică cum este ea) se strânge. Lâna, în schimb, n-o vrea nimeni și nu știe cum să scape de ea. Abia i-a dat cineva 1.000 de lei pe vreo cinci tone, așa prost merge piața.

2021 a fost un an cu prețuri mai bune, dar departe de nivelul așteptărilor. A contat și faptul că a plouat în toamna lui 2020, a fost iarbă și a putut să scoată animalele pe câmp. Nu a fost suficient, însă, a mai trebuit și ceva lucernă, porumb, cu alte cuvinte costuri.

“Prețul de Paște a fost destul de bun, dar nu la așteptările noastre, la câtă muncă este. Suntem în concurență cu supermarketurile, cu carnea adusă din afară. Samsarii cumpără la cel mai mic preț, s-a dat și cu 15, 14 lei/kg, chiar mai puțin, a fost totuși mai bine ca în anii din urmă, dar tot n-a fost cum trebuia la câtă muncă este”, spune Florin.

Viitorul este acasă, nu în Germania

Spre deosebire de alți tineri care au plecat – sau sunt pe cale să o facă – în străinătate la muncă, Florin nici nu vrea să audă de așa ceva. Pentru el, viitorul este acasă, la ferma de oi. Vrea să fie propriul lui stăpân, să știe că are pentru ce munci și să nu dea socoteală nimănui pentru ceea ce face.

“Greu cu colegii, s-a ajuns ca interesul pentru învățătură să fie foarte scăzut, dintr-o clasă de 18 elevi, din care patru care au făcut școala profesională, profesorii țin orele cu trei copii veniți de la profesională, restul toată ziua stau cu capul pe bancă, dorm în bancă, n-au nicio treabă, nu se gândesc la viitor, zic că lasă că mă duc să muncesc în Germania sau Italia, cred că umblă câinii cu colaci în coadă în străinătate. Nici ei nu știu la ce să plece în afară, nu vorbesc o limbă străină, este vai și amar de capul lor”, își varsă năduful tânărul fermier.

Așa că își vede de planurile lui și de treburile cu adevărat importante. În plus, are și două ajutoare de nădejde, cei doi frați, care sigur îi vor fi alături.