Primul revelion de la noi a fost în 1903

Mâine anu’ se-nnoieşte, pluguşoru’ se porneşte… Şi, la noapte, e revelionul. Anul vechi, la 12.00 fix, predă ştafeta anului nou.

Sigur, nu e de mirare pentru nimeni că petrecerea din noaptea asta se numeşte revelion. Şi că se ţine. Şi că, tradiţional, avem sarmale, şi friptură, şi salate de tot felul, şi prăjituri pe masă. Totuşi, când, cum, unde şi de către cine s-a organizat în România primul revelion? Chiar cu pronunţia şi cu accentul francez. Pentru că, da, de la francezi l-am luat – şi l-am şi împământenit – şi noi.

Nu e de pe vremea dacilor. Primul revelion românesc nu a fost în capitală, deşi, da, de acolo se lua lumina, ci, la vreo 50 de kilometri mai încolo, recte, la Ploieşti. De altfel, şi primul şi singurul oraş care a avut, pentru scurt timp, e drept, republica lui. Cel care a organizat primul revelion a fost prefectul de Prahova, Luca Elefterescu. Era anul de graţie 1903.

Şi franţuzismele de la Paris intrau tot mai mult în lumea bună a urbei numită şi a aurului negru. Una dintre ele era petrecerea dintre ani. Neimportantă, până atunci, pentru români. Chiar şi cei cu ştaif şi cu blazon întâmpinau noul an fără farafaslâcurile pariziene. Decizia organizării primului revelion de la noi a fost luată de Elefterescu de azi pe mâine, cum se spune. Sigur, nu chiar ad litteram, căci, pe 27 decembrie a pornit prefectul de Prahova… armiile în luptă.

A făcut invitaţii, a chemat protipendada târgului, a dat indicaţii precise bucătarilor şi cofetarilor din oraş să pregătească bunătăţi. Astfel că, pe 31 decembrie, seara, în casa prefectului, devenită, între timp Muzeul Ceasului, s-au adunat vreo 30 de persoane. Invitaţi unul şi unul. Fruntea. Spuma. Elita urbei. Care cu soaţa, care cu ibovnica. Una mai elegantă, şi mai parfumată, şi mai frumoasă ca alta. În casa lui Elefterescu, era cald şi bine. Muzica se auzea în surdină.

Perechile îşi etalau măiestria pe ringul de dans. Şi, la masă, pe platouri întinse, slugile nu mai pridideau cu aducerea aperitivelor, sarmalelor, fripturilor – de porc, de raţă, de curcan – cârnaţilor, cozonacilor, prăjiturilor făcute cu osânză ori după reţete franţuzeşti. Abia în zori, când ţăranii începeau să strige pe străzi că au lapte proaspăt, s-a spart petrecerea.

Târgul a vuit zile în şir şi lumea a vorbit, şi-n dungă, despre petrecerea de acasă, de la prefect. Ba, s-a dus buhul şi prin Bucureşti, de chestiune. Iar Luca Elefterescu, avocat, deţinător de sonde petroliere şi, cum ziceam, prefect, şi-a adjudecat titlul de primul român organizator de revelion.