Interviu neconvenţional… Cu un poet din Constelaţia Fierbinţi

Pe sistemul eu Jane, tu Tarzan, aşa am vorbit prima dată cu Petre Ion Stoica. Eu din Ad… Mă rog, cum se numeşte comuna în care m-am născut. Eu, adică el, din Fierbinţi. Adică, destul de apropiaţi, din punct de vedere geografic al localităţilor de baştină. Ceea ce, oriunde în lume – şi nici virtualul nu face excepţie – este o treabă nu doar bună, ci foarte bună.

Prietenia se leagă mai repede, există posibilitatea să poţi să vorbeşti despre lucruri pe care le ştii sau chiar sunt comune, pot să fie la registru şi amintiri. Şi ne-am pus, mări, pe poveste – că-nainte mult mai este – şi, iaca, frate, ce ieşi… Hai că ridic cortina.

Întrebare: Fierbinţi, deci. De acolo eşti, cum ar zice românul de la ţară – mă rog, cum ar fi zis cel de ieri, de alaltăieri, că cel de azi nu mai are în vocabular aşa ziceri – de pământ. E Fierbinţi sau e cu las, şmechereşte? Că unii chiar nu ştiu. Şi să lămurim acest aspect.

Răspuns: Nu e nici Fierbinți, nici Las Fierbinți. Este Fierbinți-Târg, un orășel născut la apelul bocancilor, seara! A ratat șansa să fie, într-adevăr, oraș, prin anii optzeci, când a pierdut spitalul și posibilitatea construirii unei fabrici de zahăr, amândouă transferate la Urziceni, un alt orășel!

11:02, 11.11.2024 • LIFESTYLE

Mirela Vaida, despre dușmani, carieră și momentele dificile: „Eu nu am dușmani. Dacă alții mă văd așa, e treaba lor!”

Î: Mda… Cam ca Zicu, aşa, în faţa porţii goale aţi ratat şi voi. N-am cum să nu încep şueta noastră, fără să te-ntreb din prima: frate, de ce aveţi voi, la Fierbinţii ăştia moţ în frunte? Că, taman ce dădurăţi numele unei constelaţii, adică, unei Constelaţii. De poezie. Ba şi pe cel al unui serial de la televizor. Ca să-ţi spun drept, şi pe la noi a venit Sergiu Nicolaescu, oho, când filma bătălia de la Călugăreni. Da’ nu ne-a pomenit. Nici pe generic, nici altcumva şi nici altundeva. Deci, cum e cu moţul ăsta al vostru?

R: Măi, dacă avem, avem… Asta e. Avem moț și pentru că am avut șansa să avem în localitate un liceu foarte bun, care a scos, fără număr, ingineri, doctori, profesori, ofițeri, etc. Nume precum Ghiță Licu, Tița Ștefan, Marin Constantin, generalul Nițu, nu le întâlnești așa ușor prin comune, prin sate. Şi că ziceai de constelaţie… Câțiva dintre aceștia, găsindu-ne de ziua localității, ne-am hotărât să scoatem o carte, cartea aceasta Constelația Fierbinți, cu versuri și pictură-grafică, lucru realizat la Uniunea Ziariștilor Profesioniști, acum doi ani! Bine, nu cred că ne vom opri aici, deoarece vrem să organizăm și o fundație culturală. Purtând același nume!

Î: Sigur, lucrurile frumoase şi de impact trebuie nu doar menţinute, ci duse mai departe. Acuma, eu, sincer vorbind, nu mă uit la serialul ăla de-l pomenirăm, Las Fierbinţi. Din mai multe motive şi considerente. Şi întreb serios: cei care îl fac s-au inspirat doar din numele localităţii sau şi din fapte şi întâmplări de pe la voi?

R: Serialul Las Fierbinți prezintă fapte și personaje recognoscibile mai în toate localitățile României reale: leneși, consumatori de alcool în exces, consumatoare de sex în exces, hoți sau oți, cum le spun țăranii noștri, politicieni corupți, pleonastic spus, jmecheri… Un văr de-al doilea de-al meu, Bucă Celentano, gazda veșnic amețitului Celentano, mi-a povestit că, dintr-o întâmplare, filmul a ajuns să fie turnat acolo… o banală rătăcire a realizatorilor! Dar, cum nimic nu este întâmplător, filmul a prins rădăcini, și chiar a făcut coroană. Bașca, producătorii serialului au luat în arendă o mare suprafață de pământ, unde vor să construiască niște studiouri! Așa că, Holiudu ne mănâncă! Fierbințenii nu-l apreciază, pe serial, zic, din cauza acelor personaje celebre, cu apucături nu prea ortodoxe, dar, eu cred că este un lucru tare să se vorbească despre Fierbinți prin toate coclaurile lumii ăsteia nebune! Și te mai miri de ce avem moț!

Î: Foarte tare, moţatule! Salutări vărului tău, Bucă Celentano. Şi, acum, foarte serios: de când e atestată localitatea şi de unde numele ei? Sunteţi stirpe domnească sau mai cu – şi de – răzeşi, aşa?

R: Despre atestarea localității, zici… Toponimul Fierbinți, în grafia Hierbinți, apare într-un document datat 1620. Localitatea a reprezentat, de fapt, niște moșii, fie a lui Scarlat Vodă Ghica, fie a lui Stroie Buzescu, fie a generalului Eracle Arion. Mie, din toată această istorie a locului, mi-au rămas nume pitorești: Fundul-Danciului și Arionoaica, Nebuna!

Î: Ai făcut armata? Ce grad ai avut? Te poftesc să ieşi la raport. Cine eşti, ce faci, ce învârţi.

R: Am armata făcută, raportez! O am la aviație, caporal, Craiova, planșetist în Punctul de Comandă! Era așa de bine acolo, mamă, mămică! Primele șnițele din viața mea, acolo le-am îngurgitat. Se rugau mama și ofițerii să plec în permisie, dar eu nu și nu! Veneau cu mâncarea comandantului niște fete frumoase, ce nu văzusem eu douăzeci de ani prin Fierbinți, că nu voiam să mă despart de ele, nici de-al dreacu’! Plângea biata mamă la centrala telefonică de la Fierbinți, de se înduioșau operatoarele și interveneau: vino, Petre, acasă, hai, vino! Sunt un civil care și-a dorit să urmeze cursurile facultății de filologie, resemnându-se cu un loc boem, călduț, la Telefoane!

Î: Spune-ne despre dragostea ta pentru poezie. Ce-ai scris, unde, câte cărţi îţi poartă semnătura?

R: De scris, am scris de când mă știu. Am și câteva ieșiri la radio și t.v. până-n ‚89, cu poezii clasice. Am lăsat baltă preocupările literare, odată cu nebunia post-revoluționară. Întâmplarea joacă, iarăși, un rol tare în biografia mea. În 2014, întâlnindu-ne la 40 de ani de la terminarea liceului, un coleg și-a amintit faptul că scriam, și, bineînțeles, m-a întrebat tocmai asta, dacă mai scriu. Eu am mințit, confirmând că mai scriu. După acest episod, chiar m-am apucat de scris poezie cu vers liber. Terminând de scris vreo trei poezii, l-am sunat pe vărul meu, poetul Marin Constantin, să-mi spună dacă este ceva de capul acelor poezii.

El m-a îndemnat să-i dau bice, pentru că sunt pe un drum bun. Și le-am biciuit până am ajuns la șaizeci de poezii, publicându-le la editura Detectiv literar, cu prilejul aniversării celor șaizeci de primăveri târzii, în 2015! Cartea am numit-o „Păpuși de tutun” și a fost bine primită. Apoi, anul și cârlanul. Nu. Anul şi volumul, ca să fim serioşi. 2016 „Propoziții de iarbă”, 2017 „Amara ispită a albului”, 2018 „Îngrijitorul de duminici”, apoi „Timpul cailor de fum” şi, nu mai departe de Crăciun, „Ferestre şi interioare”. Între timp, am luat și un premiu pentru poezie, premiul trei la Concursul național Radu Cârneci! Am avut șansa să întâlnesc niște oameni minunați, o adevărată familie literară, lucru rar, la Editura Betta, condusă de domnul Nicolae Roșu, acolo unde am publicat ultimele trei volume.

Î: De ce la fiecare poezie de-a ta, postată pe facebook, începi cu heiii? E un imbold la lectură, e un salut, e felul tău de a striga prezent?

R: Heiii-ul meu este un strigăt amical în această lume virtuală. El însoțește toate poeziile postate, și sunt câteva sute.

Î: Constelaţia Fierbinţi mi s-a părut, când mi-ai spus, un proiect nu doar făţos, ci minunat. Ia spune-ne tu mai multe, că e păcat să nu amintim tot. Cine face parte din constelaţia asta, cu ce contribuie la succesul ei, a cui a fost ideea înfiinţării, cine şi cum a întâmpinat Constelaţia Fierbinţi?

R: Despre „Constelație”… Cel care s-a angajat, de bună voie și nesilit de nimeni, s-o realizeze, a fost poetul Marin Constantin. Numele l-a dat alt poet din Fierbinți, Dan Elias, pseudonimul literar al lui Daniel Teodorescu. Eu, prof. universitar Nicolaie Constantinescu, istoricul Marian Ștefan și prof. Marieta Buzescu, toți fierbințeni, ne-am alăturat cu versurile noastre, iar Ionel Andrei, Vasilica Adăniloaie, Gabriel Teodorescu, C. Fierbințeanu, în realitate, tot poetul Marin Constantin, cu pictură și grafică. Redactorul cărții, Mircea Roșca, ziarist bucureștean stabilit de puțin timp la Fierbinți. Lansarea cărții a avut loc pe 8 martie 2019, la Biblioteca Metropolitană din București! Apoi, am lansat-o și la mama ei, la Fierbinți!

Î: Dacă aţi lansat-o şi la mama ei, e bine. Ia zi. Iubeşti mai mult poezia sau mai mult viaţa? Sau e semnul egal între ele? Şi cât la sută e viaţa poezie şi poezia viaţă, în versurile tale? Hai că n-am zis-o p-aia cu banii sau viaţa. Sper că apreciezi.

R: De câtva timp, cred că iubesc mai mult poezia decât viața comună, domestică. Altfel, am iubit viața până la lacrimi și dincolo de ele, vorba cântecului. Poezia este și ea viață, în cazul poeziei mele. Nu scriu o poezie a ideilor abstracte, scriu o poezie intimistă, așa cum o caracterizeată criticul Aureliu Goci.

Î: Ştiu că există un poet cu – aproape – acelaşi nume ca tine. Spune-ne mai multe, că tu eşti personajul principal aici, despre tot. Să mă odihnesc şi eu, cât povesteşti tu, să-mi mai trag sufletul, că, na, am obosit. S-a întâmplat să fii confundat cu el? A fost de bine? Sau preferi să fii tu, original, nu copie a altcuiva?

R: Coincidența de nume cu al marelui poet Petre Stoica mi-a adus și puțin amar în gură, din partea unora care insinuau că m-aș ascunde sub această pălărie. Nu, eu semnez Petre Ion Stoica. Pagina de fb a rămas cu Petre Stoica, pentru că așa mă cunosc prietenii vechi! Eu am poezia mea, atât cât este, și îmi ajunge!

Î: Ştiu că ştii – cum sună asta? S-o supăra doamna Limba Română de aşa formulare? – o grămadă de poveşti frumoase, adevărate, cu miez. Cea a generalului Niţu, cea cu soldatul dispărut pe front şi întors cu zlătarii la parastasul lui, biserica înghiţită de ape… Ce mai! Poveşti multe. Multe! Ne spui, cu detalii, una? Cea care ţi se pare cea mai interesantă pentru prietenii noştri.

R: Povești… Hm… Domnul general Nițu, fierbințean de-al nostru, a devenit și el poveste, plecând la cele sfinte, acum doi ani! Știam ceva cu un soldat, rănit grav pe front și anunțați părinții, dintr-o eroare, ca fiind decedat! Între timp, el și-a revenit, s-a aciuiat la o şatră și și-a recăpătat memoria. Trecând prin localitate în straie de căldărar s-a oprit în poarta părinților săi, cei care tocmai îi făceau parastasul de șapte ani. A fost invitat la pomană, la masă și, după ce a prins curaj, le-a mărturisit că este fiul lor, cel căruia îi făcuseră, de fapt, parastasul. La început, a fost respins, dar mama și-a amintit de un semn particular al lui, pe corp, semn regăsit și la acel căldărar! Imediat, parastasul s-a transformat în sărbătoare, dar ce sărbătoare, frate! Eu am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea, așa!

Î: Ţii post? Ştii când e următoarea dezlegare la peşte? Şi, că, na, uitasem. Voi la Fierbinţi, când eraţi copii şi, mai ales adolescenţi, vă împrumutaţi de ulei, de zahăr, de d-astea? Nu ştiu, ca să faceţi clătite împreună. De napi? Te împrumutai cu prietenele sau vecinele de napi? Îi dădeaţi prin gard, peste gard? Cum strigaţi şi cum o ziceaţi p-asta cu napii?

R: Ne împrumutam și de napi. Prin gard, peste gard, noaptea, ziua! Acum, sunt la putere comenzile on line. Napii, am înțeles că au salvat Olanda de la înfometare, așa că să dăm napului ce-i al napului!

Î: Care îţi sună mai bine: baba Cloanţa ori moş Tăgârţă?
R: Baba Cloanţa.

Î: Geta sau Viorica?
R: Geta.

Î: Creţu sau Liiceanu?
R: Crețu cu mama lui.

Î: Elev sau ucenic?
R: Elev.

Î: Oală de lut sau pahar de cristal?
R: Oală de lut.

Î: Cântec sau melodie?
R: Cântec.

Î: Păcală sau Tândală?
R: Păcală.

Î: Cerb sau gazelă?
R: Cerb.

Î: Avânt sau elan?
R: Avânt muncitoresc.

Î: Bastion sau cetate?
R: Bastion şi nea Ion.

Î: Lună plină sau lună nouă?
R. Lună să fie.

Î. Tablou sau icoană?
R: Icoană.

Î: Fluier sau trompetă?
R. Fluier pă deşte.

Î. Aulă ori sală?
R: Odaie.

Î: Meci sau concert?
R: Meci.

Î: Submarin sau avion?
R: Avion cu motor.

Î: Cale dreaptă sau zig-zag?
R: Calea dreaptă este nesigură.

Î: Cer albastru sau cu nori?
R: Cer să fie.

Î: Quintă spartă sau quintă royală?
R: Nu mă pricep la pocker.

Î: Paşi sau aripi?
R: Și pași și aripi.

Î: Tanti sau mătuşă?
R: Tanti.

Î: Paler sau Eliade?
R: Eliade.

Î: Baltag sau bardă?
R: Bardă.

Î: Capră dorobănţească sau capră de colindă?
R: Capră de colindă.

Î: Dumas fiul sau Dumas tatăl?
R: Dumas nepotul.

Î: Spiderman sau Batman?
R: Niciunul.

Î: Doină sau baladă?
R: Doină şi baladă.

Î: Mărul discordiei sau mărul lui Adam?
R: Ana are mere.

Î: Cui pe cui se scoate sau bate fierul cât e cald?
R: Cui pe cui.

Î: Să ne jucăm un pic cu imaginaţia. Eşti Zeus în Olimp. Dar, cum istoria reevaluează – vorba ştim noi cui – legendele, miturile, personajele, hai să reevaluăm şi noi Olimpul. Adică, zic că tu, Zeus fiind, cu acte în regulă, îţi faci Olimpul tău. Cu cine vrei. Cu cine-ţi place. E Olimpul tău. Deci, e treaba ta. Nu există amestec extern în treburile tale. Să vedem pe cine strigi pe falnica redută… asta… pe falnicul Olimp. Şi ce responsabilităţi dai zeilor tăi. Că doar nu-i chemi să stea cu burta la soare, în vârf de Olimp. Sau să scruteze de sus depărtările şi apropierile. Presimt, nu ştiu de ce, că vrei să iei lângă tine, spuma cerului albastru a cuvântului scris. Hai, să vedem. Sună adunarea!

R: Asta cu Olimpul mă depășește, fiindcă eu nu mă pricep să fiu Zeus. Poate că aș aduna acolo toți porumbeii rătăciți, eu fiind un mare iubitor de porumbei. Eu și marele Bacovia!

Î: Îmi dai un autograf, poetule?

R: Da. Îți ofer un autograf, o poezie din cartea „Timpul cailor de fum”:

Instant
M-am surprins
Trecând pe lângă mine
Un cal bătrân
Pe sub burta unui mânz.
Totul s-a petrecut
Cât ai răsturna
Un pachet cu fotografii
Alb-negru
Peste un selfie,
Instant!

Cu drag, incandescentei Ninei Marcu! Ai un condei de o sută de mii de volți. Mă bucur că te-am găsit pe fb, după ce îți admirasem scrisul în nu mai știu ce cotidian, vorbind nemaipomenit despre niște zlătari întâlniți în drumurile tale de reporter! Nu știu dacă nu erau cumva zlătari născuți în Fierbinți, că prea erau cumsecade!

Bine că nu te-am electrocutat, Doamne sfinte, cu atâţia volţi! Despre zlătari, da, am scris. Am fost la şatră la ei şi am mâncat borş de găini ciordite dintr-un sat vecin cu locul unde a adăstat bulibaşa cu ai lui. Mi-au reparat, serios vorbesc, şi maşina. Acuma, pentru impresia artistică să zicem că erau din Fierbinţi cei din şatra la care am fost eu musafir. Sanchi, erau de pe la Brăila, de pe la Galaţi.

Mulţumesc mult, mult că m-ai citit atunci, ca ziaristă, mulţumesc că m-ai purtat acum în galopul desăvârşit al cailor tăi minunaţi de fum, mulţumesc că mă citeşti în continuare în Ziarul Puterea.