2022, ”Arheologia” unui viitor roșu! Cum a ajuns PSD să pună mâna pe putere și cum vrea să o folosească
PSD rămâne, sub mandatul lui Marcel Ciolacu, acelaşi instrument redutabil de exploatare a bugetului de stat şi de protejare a reţelei sale clientelare. Selecţia de cadre ilustrează această continuitate: în agenţii , ca şi la comisiile parlamentare, restauraţia social- democraţilor este vizibilă şi agresivă. Statul de drept, deja slăbit în anii din urmă, este pe cale de a fi domesticit, definitiv. O epocă a tăcerii şi complicităţii pare a se fi așternut peste România.
Parlamentarele de iarna trecută au adus pe scena politică coaliția formată din PNL, USR și UDMR cu un scor de aproximativ 47%, o victorie clară împotriva unui PSD, aparent anemic, care obținea 29% și nu se putea alia cu AUR (9%), considerat partid extremist. Cele trei partide au format împreună guvernul. Unul a cărui soartă nu a stat sub cei mai buni auguri, așa cum s-a văzut la scurt timp de la alegeri, iar finalul a fost între ridicol și tragic. Orgoliile au răbufniy sistematic, atacurile reciproce s-au înmulțit constant, nervii erau întinși la maximum, iar atunci când premierul Florin Cîțu a trimis corpul de control la Ministerul Sănătății și a sesizat Parchetul General în legătură cu accesarea Registrului Electronic Național de Vaccinări s-a oficializat războiul din guvern dintre PNL și USR. Linia roșie a fost trecută în 14 aprilie, când premierul Florin Cîțu l-a demis peste noapte pe Vlad Voiculescu, ministrul Sănătății. E puțin spus că cei doi nu se agreau, cele patru luni de guvernare o dovediseră cu prisosință, dar în primul rând fuseseră încălcate cutumele bunei funcționări ale unei alianțe, care presupune, printre altele, consultarea și respectul partenerilor.
Criza politică declanșată (USR i-a retras lui Florin Cîțu sprijinul politic, a refuzat să mai participe la ședințele de guvern) s-a potolit cu greu. Pe de altă parte, finalul crizei a indus în mentalul PNL un fals raport de putere. Liberalii și premierul au fost convinși că USR nu va pleca de la guvernare indiferent ce se va întâmpla. Dar demiterea lui Stelian Ion, ministrul Justiției, tot fără acordul USR a fost momentul de cotitură. Bulgărele de zăpadă s-a rostogolit cu repeziciune la vale: USR a părăsit guvernul și a amenințat cu depunerea unei moțiuni de cezură. Dacă aceea inițiată împreună cu AUR s-a dovedit un eșec, fiind boicotată de PSD și PNL, cea a PSD avut succes. Florin Cîțu a fost demis, dar criza politică s-a prelungit încă aproape două luni. Motivul? Florin Cîțu s-a agățat de scaun, președintele l-a susținut în acest demers o bună perioadă, dar cel mai greu în balanță a atârnat refuzul refacerii coaliției cu USR.
Episodul acestei crize politice, finalizată, cum se știe, cu formarea guvernului PSD-PNL-UDMR, are cauzele lui mai profunde. Vechile partide, cum este PNL, au rămas nereformate, cu un sistem de selecție a oamenilor decuplat de criteriile de performanță profesională și de etică. Astfel a fost posibilă ascensiunea lui Florin Cîțu și a „echipei câștigătoare”. Pe cale de consecință, partidele nu produc lideri. Atât PNL, cât și PSD sunt lipsite de lideri în acest moment. Rolul lui Klaus Iohannis a fost determinant în criză. S-a plasat fără rest de partea PNL și împotriva USR, preferând refacerii coaliției cu USR aducerea PSD la guvernare. Implicarea părtinitoare a președintelui în politică a fost de rău augur, deși aceasta este cutuma în România. Există riscul derapajelor din partea unei majorități parlamentare de asemenea dimensiuni, opoziția fiind redusă la USR și AUR, două partide cu agende complet diferite. Cert este însă, în concluzie, că PSD, spre deosebire de USR are o agenda clară și o aplică efficient, una rodată în mandatele de guvernare de după Revoluție, deja în prezent, pare tot mai clar că social-democrații i-au încălecat pe PNLiști și caracatița roșie, asistată de Marcel Ciolacu a început să populeze ministerele cu oameni de casă. Linia de orizont a politicii autohtone pare tot mai roșie în acest moment.