Arta din spatele unei țesături. Creațiile lui Florin Burescu, un real succes

Florin Burescu e un tânăr designer vestimentar, în vârstă de 31 de ani, originar din Craiova. Acesta spune răspicat că iubește viața și pasiunea pentru frumos. Deși cu mai multe cariere în spate, precum moderator de emisiuni, reporter de televiziune sau interpret de muzică populară, principala sa înclinație rămâne dragostea față de haine. În această „luptă” a tinerilor designeri din România, am fost curioși să aflăm ce îl deosebește pe Florin de ceilalți designeri și cum reușește să mențină această pasiune cât mai „vie”.

La vîrsta de 20 de ani ai început să creezi simple papioane. Din acel moment s-a născut pasiunea pentru modă?

„Nu, papioanele am început să le fac de nevoie, pentru că aveam de prezentat emisiuni sau eram chemat ca invitat la diverse evenimente și nu îmi permiteam să îmi cumpăr. A trebuit să am un costum negru pe care să îl accesorizez mereu astfel încât să pară mereu o ținută nouă. Am realizat faptul că pot să îmi creez și eu propriile papioane în momentul în care am cumpărat unul scump, pe care mi-am cheltuit aproape tot salariul, ca mai apoi să se destrame. Atunci am stat și m-am gândit: eu de ce nu pot să fac unul? Nu m-am gândit niciodată că voi face modă.”

Se spune despre acest domeniu că e unul dificil și e multă concurență. Cum te-au influențat părerile celor din jur?

„Am fost foarte temător să pășesc în această lume a fashion-ului, pentru că auzisem numai păreri foarte proaste. Lumea îmi spunea că nu am ce căuta în domeniu dacă nu fac artă. Eu urăsc să desenez. Mi s-a mai spus că trebuie să am cursuri de design în străinătate. Pe moment, am fost dezamăgit și nu am avut curaj să evoluez pentru a îmi îndeplini visul.

În momentul în care am văzut că treaba cu papioanele a luat amploare și timp de aproape doi ani am vândut cantități industriale, toată lumea fiind fanul meu, spunându-mi că am gust, am prins curaj și mi-am deschis ușor-ușor atelierul din Craiova.”

Știu că ai studiat în străinătate, în Spania. De ce ai ales să faci cursuri de design, deși aveai deja un atelier și destulă experiență cumulată în domeniu?

„Eu studiile în domeniu le-am început abia după trei ani de la deschiderea atelierului. Lumea e atât de snoabă, încât dacă vede o hârtie, e deja convinsă că tu știi meserie, așa că a trebuit să mă adaptez situației, pentru a evolua și mai mult. De asta nu am CV, nici nu aș ști ce să trec în el.”

Consideri că studiile din afară te-au învățat mai multă practică decât cele de aici? Spania, ca și Italia, sunt două țări în care moda își spune cuvântul.

„Eu mă certam cu profesoara din Spania. Ea îmi dădea multă teorie, dar eu voiam practică. Nu voia să îmi dea diploma. Timpul nu mi-a permis să stau de dimineața până seara să învăț. Voiam să știu cum să fac o rochie de la A la Z, voiam să învăț să lucrez cu materialul. Scriam caiete întregi și nu făceam aproape deloc practică.

Totuși, am învățat ceva foarte important în afară: cum să combin materialele, să asociez țesăturile. Asocierea culorilor a fost de asemenea ceva ce am învățat. Dar, per total, adevărata meserie nu am învățat-o datorită cursurilor, ci stând cu doamnele și lucrând alături de clienți. Mă simt norocos pentru faptul că nu am avut din prima toți angajații, ci a trebuit să mă strofoc să învăț singur și astfel am reușit să ajung la rezultatele dorite. Jonglam cu țesăturile, făceam niște corsete și se mirau și doamnele croitorese. Dar, eu sunt designer, nu croitor, sunt două meserii diferite, dar care împreună creează arta fashion-ului.”

Acest domeniu roiește de tineri designeri vestimentari. Ce crezi că te diferențiază de ceilalți și cum crezi că vei reuși să te faci remarcat?

„Roata nu o mai inventează nimeni, deci nu cred că aș putea aduce neapărat ceva în plus. Nu am nimic în plus. Fiecare din noi are imaginație. Legat de acest domeniu, de-a lungul timpului nu am făcut doar ce mi-a plăcut, am creat și modele care nu erau neapărat pe gustul meu, dar care se cereau și, automat, vindeau.

Eu mă ocup de rochii de ocazie și de mireasă. Am încercat ca pe acest segment să vin cu amprenta personală, fiecare produs având acel ceva. Acum, de exemplu, îmi place foarte mult combinația dintre roz deschis și turcoaz. M-am inspirat de la un costum popular. Tușa mea a venit de la un simplu port popular. Reinterpretez ținute, asta fac. Nu toate hainele pot fi reinterpretate, precum pantalonii evazați sau un simplu jeans, însă pot fi stilizate astfel încât să pară o ținută cât mai chic.”

În multe dintre postările tale de pe Instagram și Facebook apare interpreta de muzică populară Maria Constantin, îmbrăcată cu marca Florin Burescu. Ce pretenții vestimentare au astfel de vedete în diversele emisiuni la care apar?

„Am colaborat și încă colaborez cu imaginea colecției mele, Maria Constantin, o persoană de un rafinament ieșit din comun. Când m-am cunoscut cu ea, abia își forma numele de Maria Constantin. Un simplu costum popular nu era de ajuns, așa că am convenit cu ea să transformăm simplul port popular în ceva mai modern. Am luat piese din acest port, vechi, dar care încă mai puteau fi purtate. Astfel, am creat diverse rochii actuale, dar cu aplicații din portul popular. Am fost taxați din această cauză, spuneau că îmi bat joc de acest port popular, dar eu le explicam că îl salvez, nu îmi bat joc. Bineînțeles că, după câțiva ani, ținutele Mariei au fost apreciate peste hotare și eu eram recunoscut pentru munca făcută, venind foarte multe cântărețe de muzică populară. Pot spune că aceasta a fost nișa, amprenta mea personală.”

Ai o relație strânsă cu presa, având în vedere că încă mai practici în domeniu. Consideri că dacă nu exista această legătura, nu ai fi avansat atât de mult?

„Există în domeniul nostru două variante: cea de designer care își face publicitate sau cea de designer ascuns, cel care face lucruri demențiale și se concentrează doar asupra lor. Un exemplu ar fi casa Venus. Acesta este un designer anonim, dar brandul este recunoscut. De asemenea, un alt exemplu ar fi Gucci. Brandul iese în evidență, dar nu cunoaștem designerul. Aceștia sunt genul care își vând marca, nu numele.

La început, eram refuzat de toată lumea. Mă respingea orice televiziune. Voiam să spun lumii că fac papioane, dar mă luau în râs. Cu timpul, în momentul în care au văzut că evoluez, începeau să mă cheme pe la emisiunile lor. Dar nu port pică, ci ajut atunci când pot, chiar dacă nu primesc înapoi ceea ce ofer.

Eu mi-am dorit televiziunea, mi-am dorit să fiu o persoană publică. Scopul meu e ca în momentul în care ies pe stradă, lumea să mă recunoască. Eu la TV mă duc de plăcere, nu pentru că trebuie. Eu iubesc televiziunea, presa. Am avut hateri, dar am trecut peste. Un designer mi-a spus la un moment dat: „dacă nu apari zi de zi în presă, nu exiști.” E clar că m-a ajutat presa în domeniu, dar reclama e o muncă colosală. Am făcut multe sacrificii, am pierdut sărbători alături de cei dragi, pentru a intra live și a îmi promova munca.”

În emisiunile la care ai fost prezent, de exemplu la Teo Show, am observat că adopți o atitudine degajată și nu te ascunzi după un „paravan”. Cum crezi că ar trebuie să se prezinte un tânăr designer la televizor?

„La început, eram și eu ca majoritatea. Spuneam că am terminat Litere, încercam să îmi „retușez” cuvintele, eram atent la tot ce urma să spun. Acum nu mă mai interesează acest aspect. Fiecare este liber să se prezinte exact așa cum dorește, însă eu adopt o atitudine cât mai naturală și mă prezint ca designer vestimentar, nu ca moderator de emisiuni sau interpret de muzică populară. Eu îmi doresc ca oamenii să mă vadă exact așa cum sunt, nu să schimbe postul pentru că citesc ceva de pe un prompter. Până la urmă, care e cheia succesului unui hit? Să îl poată cânta toată lumea.”

 Creezi rochii pentru femei. De ce ai ales să te axezi doar pe sexul feminin și nu și pe cel masculin sau doar pe cel masculin?

„La început, când făceam papioane, m-a sunat un designer român și m-a rugat să particip la Bucharest Fashion Week alături de el, făcând costume bărbătești. Am creat câteva, dar habar n-aveam despre moda masculină. În momentul în care am ajuns pe scenă, cu unele costume din catifea roșie, bărbații erau foarte sceptici. Eu le spuneam să pun niște paiete, să adaug strălucire, dar nu erau de acord cu nimic nou. Era complicat să îmbrac bărbați. Sunt mult mai ciufuți și nemulțumiți. Nu era un segment care să mă atragă, așa că am spus pas și am rămas la segmentul feminin. Pentru mine contează ca femeia de lângă mine, fie ea iubită, soție, soră, să arate impecabil, să arate mai bine decât mine.”

Care este dorința comună a femeilor atunci când intră în atelier și vor o rochie?

„Dorința lor este să impresioneze în momentul în care apar. Vor să fie cele care ies în evidență, cele mai frumoase, vor ca hainele să pară simple, dar scumpe. Să se vadă că acele rochii sunt făcute de un designer și nu „la bandă”. Ele vin cu anumite idei implementate, dar eu le recomand să vină cu 2-3 fotografii în care să fie prezente stilurile care cred că le reprezintă. Sunt cazuri în care vin direct cu un model de rochie de pe internet și spun că vor exact la fel. Eu îmi permit să mă exprim, spunându-le că nu le avantajează neapărat, dar ele rămân la aceeași părere, așa că încerc să mă adaptez situației, deoarece clientul are prioritate.

De obicei, nu creez doar rochia, ci aduc și sfaturi pe lângă. Încerc să „accesorizez” ținuta, dar nu îmi doresc să devin stilist.”

Este vreun designer român/străin de la care te inspiri?

„Nu, de inspirat mă inspir de la toată lumea. Cine spune că nu se inspiră minte. În România, nu am un designer pe care îl apreciez atât de mult încât să spun că 90% din ceea ce face îmi place. Poate și faptul că nu vreau să îi urmăresc. Refuz să urmăresc concurența de când mă știu. Mă uit cu drag îi apreciez pentru muncă, dar nu îi idolatrizez.

În străinătate sunt câțiva. Zuhair Murad este unul din preferații mei. Nu știu dacă am văzut la el un model de rochie care să nu-mi placă. E mai aproape de sufletul meu, de ceea ce mă văd eu. În el mă regăsesc cel mai mult.”

Ce se poartă în 2022?

 „Culorile anului 2021 au fost gri și galben, două culori pe care eu nu prea le-am regăsit în ținute și mă bucur că a fost astfel. Moda trebuie să te reprezinte pe tine ca om, așa că trebuie să purtăm ceea ce este pe stilul nostru și ceea ce considerăm că ne reprezintă.

Oamenii au prostul obicei de a dori și de a crede că le stă bine cu ce se îmbracă vedetele lor preferate la TV. De exemplu, vine cineva și spune: „Vreau o rochie ca a Loredanei Groza!” Stai puțin, nu oricine poate să îmbrace acea rochie. Trebuie să educăm oamenii că o vedetă nu trebuie copiată atunci când este pe scenă.”

Crezi că va veni un moment în care vei renunța la design în schimbul uneia dintre celelalte pasiuni?

„Eu am început cu jurnalismul de la 14 ani. Aceasta a fost prima mea meserie pe cartea de muncă. Nu aș putea face doar design, deoarece îmi place foarte mult și să apar la TV, îmi place să le combin. Eu fac foarte multe pentru că îmi doresc să fiu prezent peste tot. Dar cu siguranță moda va rămâne mereu pe primul loc. Eu îmi doresc să fiu etichetat ca Florin Burescu, designer vestimentar.”