Nora Iuga: Preşedintele Iohannis îşi bate gura de pomană cu „România Educată”, dacă educaţii dau bir cu fugiţii

Poeta, romanciera şi traducătoarea Nora Iuga, care a împlinit pe 4 ianuarie vârsta de 91 de ani, deplânge creşterea numărului tinerelor talente care aleg emigrarea şi uită să se mai întoarcă acasă, afirmând că se teme că, în curând, Ziua Culturii Naţionale „îşi va pierde conţinutul”.

„Iacă, am apucat şi anul ăsta aniversarea zilei mele de naştere, pe 4 ianuarie, când am împlinit 91 de ani, şi am apucat şi ziua de naştere a poetului Mihai Eminescu, când el ar fi împlinit 172 de ani. Aşadar, amândoi suntem Vărsători şi poeţi, amândoi familiarizaţi cu Viena şi cu Berlinul, amândoi publicişti, el la ‘Timpul’, eu la ‘Volk und Kultur’, amândoi iubitori de romanţe, romantici şi cam săriţi de pe fix, amândoi îndrăgiţi şi huliţi deopotrivă de confraţi”, spune cu umor bine centrat scriitoarea.

„În curând, mă tem că Ziua Culturii Naţionale îşi va pierde conţinutul, când văd cât de vertiginos creşte numărul artiştilor, în general, al tinerelor talente care aleg emigrarea şi uită să se întoarcă acasă cu ce au învăţat. Sunt servili cu noii patroni, fac ce li se cere, scriu la comandă, scriu cu mesaj şi se fac utili, le creşte preţul. Acesta nu e un text aniversar, nici omagial, e un text disperat. Preşedintele Iohannis îşi bate gura de pomană pledând pentru ‘România Educată’, dacă educaţii dau bir cu fugiţii şi nu se mai întorc acasă. (…) Dar poate că acei ‘tineri şi ferice’, care visează pământuri făgăduite, vor fi destul de luminaţi ca să vadă la un moment dat că nu numai ‘deasupra e cer de stele’, ci şi ‘dedesubt’„, a mai afirmat Nora Iuga, pentru Agerpres.

Pot spera că avem şi o pleiadă de profesori de română

Ea şi-a exprimat speranţa că „Dacă avem un Eminescu şi mulţi alţii necomemoraţi, pot spera că avem şi o pleiadă de profesori de română, împătimiţi cum sper, că şi pământul ăsta care a născut mulţi poeţi cu har, dar mai puţini cu verticalitate, îşi va găsi busola pierdută menită să le arate drumul înapoi.

Sincer, dincolo nu vor avea un ‘somn lin’ şi un ‘somn aproape’, dacă ţara asta care se zbate încă precum peştele pe uscat va deveni pământul făgăduit al tinerilor barzi din Kazahstan şi Bangladesh. Nu că aş doini ca Eminescu ‘Cine o-ndrăgi străinii/Mâncai-ar inima câinii’, dar fiinţele plămădite din focul şi apa unor locuri foarte îndepărtate cu greu se pot alipi„.