„Așa Dumnezeu și confrații mei să-mi fie întru ajutor!”: Jurământul lui Cuza

Pe 24 ianuarie 1859, unionistul Alexandru Ioan Cuza era ales domn al Țării Românești de către deputații din Adunarea electivă de la București, după ce devenise anterior, pe 5 ianuarie, domnitor al Moldovei.

Mica Unire a reprezentat un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală şi economică între cele două Principate.

„Jur în numele Preasfintei Treimi și în fața Țării că voi păzi cu sfințenie drepturile și interesele Principatelor Unite; că în toată Domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toți și în toate și că nu voi avea înaintea ochilor mei decît binele și fericirea nației Române. Așa Dumnezeu și confrații mei să-mi fie întru ajutor!’”. Acesta este jurământul pe care Alexandru Ioan Cuza îl depunea în clădirea Catedralei Mitropolitane din București, prin care se angaja să respecte actul Micii Uniri din 24 ianuarie 1859. 

Fruntaș al luptei unioniste, Cuza se remarcase printr-o răsunătoare demisie din funcția de pârcălab de Corvului, în vara lui 1857, ca formă de protest față de abuzurile electorale ale caimacamului Nicolae Vogoride. Alexandru Ioan Cuza provenea din rândul boierimii de țară: tatăl său, Iancu Cuza, fusese sameș în județul Fălciu, iar mama sa, Sultana Cozadini, era grecoaică fanariotă adusă în suita ultimului domn fanariot al Moldovei și căsătorită aici fără zestre pentru a scăpa de mănăstire.

Cine era Cuza

Cuza s-a născut la 20 martie 1820. A învăţat până în 1831 la Iaşi, unde i-a avut colegi pe câţiva dintre viitorii săi colaboratori, printre care și Vasile Alecsandri. Și-a luat bacalaureatul în litere, la Paris, după care s-a întors în ţară şi a intrat în armată. S-a căsătorit, în 1844, cu Elena Rosetti.

La Alegerile pentru Adunarea Electivă a Țării Românești, care s-au desfășurat între 8/20 și 12/24 ianuarie 1859, Partida Națională n-a reușit să obțină majoritatea mandatelor, în acest context, liderii Partidei Naționale și, în special liberalii-radicali, elementul cel mai dinamic al coaliției, și-au dat seama că singura cale de izbândă este apelul la masele populare. Au fost mobilizați bucureștenii, au fost chemați țăranii din preajma Capitalei.

Lucrările Adunării Elective s-au deschis în ziua de 22 ianuarie/3 februarie într-o atmosferă incendiară. Clădirea din Dealul Mitropoliei era înconjurată de mii de oameni. În noaptea de 23 spre 24 ianuarie, membrii Partidei Naționale s-au reunit la hotelul ”Concordia” din București unde, pentru prima oară, s-a formulat cu voce tare ceea ce până acum fusese doar o năzuință: alegerea lui Cuza ca domn al ambelor Principate. În dimineața zilei de 24 ianuarie 1859, lucrările Adunării s-au reluat. Apoi a avut loc o ședință secretă a deputaților. Reveniți în sala de ședințe au trecut la vot. Toate cele 64 de buletine purtau numele lui Cuza, unele având și urări adresate domnitorului.

În aceeași zi, Alexandru Ioan Cuza a depus jurământul mai sus menționat, în clădirea Catedralei Mitropolitane București. Cu prilejul alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei, Mihail Kogălniceanu a ţinut un discurs memorabil (sursa: I. Lupaş, Istoria unirii românilor, Fundaţia culturală regală “Principele Carol”, Bucureşti, 1937): „După 154 ani de dureri, de umiliri şi de degradare naţională, Moldova a reintrat în vechiul ei drept, consfinţit prin capitulaţiile sale, dreptul de a-şi alege pe capul său, pe Domn. Prin înălţarea ta pe tronul lui Ştefan cel Mare, s-a înălţat însăşi naţionalitatea română… Alegându-te pe tine Domn în ţara noastră, am voit să arătăm lumii ceea ce toată ţara doreşte: la legi noi oameni noi (…)”.

Perioada de maximă dezvoltare a României

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, în ciuda faptului că nu a fost de durată (1859-1866; momentul abdicării este deja altă poveste), a reprezentat perioada de maximă dezvoltare a României moderne. Printre principalele sale realizări: recunoașterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României și a primului Guvern unitar, adoptarea primei Constituții românești, reforma electorală, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrară, a învățământului.

Primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român a fost făcut la 24 ianuarie 1859. Dar Marea Unire se înfăptuia în 1918, la Alba Iulia.