Analiză: Prima vizită a cancelarului german în SUA, sub semnul ambivalenței față de criza privind Ucraina

Ambivalenţa cu privire la criza din Ucraina manifestată de noul cancelar german Olaf Scholz, care fuge de o confruntare cu Moscova, va marca prima sa vizită la Washington, luni, în cadrul căreia va aborda această chestiune cu preşedintele american Joe Biden, transmite duminică EFE.

Lipsa unei abordări clare în privinţa Rusiei i-a atras critici din partea partenerilor săi din NATO – care se aşteaptă ca cea mai importantă economie a Europei să-şi asume responsabilitatea pe care ei consideră că Germania o are -, dar şi din propria ţară, unde i se reproşează că este invizibil în această criză.

Unul dintre merele discordiei îl reprezintă viitorul gazoductului Nord Stream 2, controlat de gigantul rusesc Gazprom, care scoate în evidenţă reticenţa lui Scholz de a ameninţa Moscova cu o anulare definitivă a permiselor – deocamdată paralizate – pentru punerea în funcţiune a gazoductului.

Deşi în decembrie 2021 încă mai califica gazoductul drept un proiect economic privat, cancelarul a recunoscut ulterior că, în cazul unui atac al Rusiei asupra Ucrainei, va fi nevoie să fie discutate toate tipurile de măsuri, însă se abţine deocamdată să ameninţe textual cu suspendarea gazoductului.

Şi, deşi Germania importă în prezent din Rusia între 45% şi 65% din gazul pe care îl consumă, experţi consultaţi de EFE sunt de părere că această dependenţă nu are „un caracter existenţial” şi că există alternativă, aşa încât, deşi chestiunea afectează într-adevăr interesele companiilor germane, nu este determinantă pentru politica externă a ţării.

Refuzul tranşant al Berlinului de a trimite armament defensiv Kievului – cu justificarea că, dacă ar trimite armament în zonele de conflict, ar contribui la exacerbarea acestuia – a provocat frustrare în Ucraina, deşi Germania este principalul sprijin al acestei ţări la nivel global în materie de ajutor economic.

Totuşi, strategia evitării unei confruntări directe şi pariul pe relaţiile economice pentru a produce o apropiere se bucură de o lungă tradiţie la Berlin, inaugurată prin „Ostpolitik”, a cancelarului social-democrat Willy Brandt, care s-a aflat la putere între 1969 şi 1974.

Să aştepţi până în ultimul moment

În opinia lui Christian Rieck, profesor de relaţii internaţionale la Universitatea din Potsdam, Germania obişnuieşte să-şi asume un rol de mediator între puterile mondiale şi din acest motiv fuge de abordări radicale şi aspiră mereu la „detensionare”, indiferent de situaţie.

„Este ceea ce în limba germană se numeşte politica mâinii liniştite”, explică expertul pentru EFE, semnalând că „problema de fond” este că, atunci când NATO se implică într-un conflict, Berlinul caută întotdeauna să facă „minimum posibil” şi să participe în aspecte „care nu costă mult şi nu costă vieţi”, poziţie greu de comunicat aliaţilor.

În acest sens, Scholz se confruntă acum cu „provocarea” de a oferi garanţii Washingtonului că Germania este de încredere atunci când trebuie să apere sistemul de securitate europeană care se bazează pe alianţa transatlantică.

Pe de altă parte, în opinia lui Rieck există în plus o mare continuitate între fostul cancelar Angela Merkel şi succesorul ei, în condiţiile în care amândoi au „un temperament asemănător” şi încearcă „să aştepte până în ultimul moment” pentru ca apoi să compenseze şi să medieze.

Iar această abordare a dus la un paradox, şi anume că, în interiorul guvernului german, miniştrii „verzi” precum titulara portofoliului de la externe, Annalena Baerbock, dintr-un partid care în mod tradiţional este pacifist până în pânzele albe, au adoptat în criza din Ucraina o atitudine mai beligerantă decât cea a cancelarului însuşi.

Şi Simon Koschut, profesor de securitate internaţională la Universitatea Zeppelin, a trasat paralele cu fostul cancelar şi a subliniat că puterea lui Scholz rezidă în „a acţiona în spatele cortinei”, lucru care nu trebuie neapărat să fie un dezavantaj, deoarece „înlesneşte negocierile diplomatice”.

Mai critic s-a arătat profesorul de ştiinţe politice de la Universitatea Liberă din Berlin, Ingo Peters, în opinia căruia atitudinea lui Scholz demonstrează că „este depăşit” de circumstanţe, poate din cauza lipsei lui de experienţă internaţională.

Potrivit analiştilor, lipsa unei poziţii ferme cu privire la Rusia în guvern şi în interiorul propriului Partid Social-Democrat reflectă totodată şi preocuparea faţă de electorat, în condiţiile în care populaţia Germaniei este eminamente antimilitaristă.

Germanii, în marea lor majoritate, se tem de un ipotetic război şi cred că o relaţie bună cu Rusia este de mare importanţă, indică un sondaj difuzat joi de Institutul Forsa, care relevă totodată că Scholz pare să fi pierdut din popularitate din cauza lipsei sale din dezbaterea publică.

Presiune uriaşă

Pentru moment, pariul pentru calea diplomatică făcut de cancelarul Scholz – care se va deplasa la Moscova la 15 februarie – i-a permis să readucă Kremlinul, cu ajutorul Parisului, la masa negocierilor, în cadrul aşa-numitului format Normandia.

„Este un progres că Rusia se coboară să negocieze nu doar cu Washingtonul; este un progres, dar singurul pe care îl văd”, a apreciat Peters, în opinia căruia cancelarul german trebuie să înceteze „să mai umble cu mănuşi de catifea” şi să înveţe „să comunice în mod credibil” că este dispus să recurgă la aşii din mânecă, o referire la Nord Stream 2.

De la vizita în SUA, expertul german se aşteaptă ca Scholz să fie supus unei „presiuni uriaşe” pentru a fi mai explicit în acest sens.

Şi analistul Koschut este de părere că administraţia americană se aşteaptă la „acţiuni concrete” din partea lui Scholz, nu neapărat în ceea ce priveşte furnizarea de armament, „dar cu siguranţă mai mult decât ceea ce Berlinul a fost dispus să facă până acum”. Rămâne însă de văzut dacă Scholz poate fi forţat să-şi revizuiască abordarea, conchide EFE.