Calanchi Di Pisticci sau luna de pe pământ…

Visăm noi, oamenii, să ajungem pe lună. Să cumpărăm parcele de teren – sau ce-o fi, că, parcă nu sună bine de pământ – pe lună. Să dăm persoanei iubite, din dragoste și devotament, inclusiv luna de pe cer. O vedem, o admirăm, o cântăm, o personalizăm. Ei, dar câte dorințe și visuri nu stârnește ea, luna! Dar, cum drumul până la lună nu e chiar floare la ureche, de să-l parcurgi ca pe acela spre Bolintin Vale ori Cucuieții din Deal cu rata sau cu trenul de navetiști, renunțăm să ne mai imaginăm că suntem pe lună. Și, totuși, dacă nu ajungem noi la lună, pe sistemul cu muntele și Mohamed, vine luna la noi.

Sculpturi măiastre

Natura e mereu mai deșteaptă, mai inventivă, mai creativă ca oamenii. Nici știința, nici arta, nici credința nu țin pasul cu ea. După reguli numai de ea știute, măiestrește lucruri și locuri de rămânem cu gura căscată, mai ceva ca la stomatolog.

În Regiunea Basilicata din Italia, la Calanchi Di Pisticci, natura a redat – fără schițe, poze și măsurători – peisajul de pe lună, pe pământ. Și asta prin niște sculpturi măiastre și fabuloase, de te lasă fără grai. Încă de prin 1600, masive alunecări de teren au transformat locul ca și cum o mână de vrăjitor, cu o baghetă magică, și-ar fi dat aportul. În zona din jurul satelor Pisticci și Aliano, solul argilos a fost erodat și modelat de apă, creând niște conformații geologice particulare sau, altfel spus, niște stânci zimțate încântătoare, cu un farmec suprarealist. Ele străjuiesc de-a lungul și de-a latul versanții și dealurile locurilor.

Când ajungi aici, pe un drum de țară – ori chiar pe o potecă îngustă – dinspre satul Pisticci, deja ai senzația că ești într-o altă lume. Nu mai sunt oameni, nu mai sunt animale, nu mai e iarbă, nu mai sunt copaci. Și nu mai sunt nici zgomote. Pe de-o parte, pentru că, în cea mai mare parte a timpului, nu mai e nimeni pe aici. Pe de alta, pentru că, în mod straniu, la Calanchi Di Pisticci, pare că universul are pereți acustici. Totul e alb. Totul e liniște. Totul e pustiu. Totul e ca pe lună. Sau, poate ai senzația că norii s-au așezat pe pământ și au împietrit așa, cu formele lor bizare. Mai încolo, de fapt, de jur împrejur, viața e la fel cum o știm de peste tot: cu ape albastre, cu flori roșii, cu arbori verzi.

Zona locuită de la Pisticci, din provincia Matera, regiunea Basilicata, se înalță la 636 metri deasupra nivelului mării. Este caracterizată din punct de vedere geologic de terasele marine care înclină încet spre linia de coastă actuală și de rigole care întorc versanții nordici și sudici spre văile fluviului Cavone și Basento.

Dacă ați planificat să faceți o vizită la Matera sau la una dintre diferitele destinații din Basilicata și vă opriți și la Pisticci, înarmați-vă cu doze mari de uluială, dar și cu atenție. Pentru că aici, fiind pământul uscat și argilos, pot avea loc alunecări de teren, dar și inundații. Deci, trebuie avută grijă la fiecare pas.

Peisajul mirific, unicitatea sa – deși Italia are și alte astfel de formațiuni bizare – au atras la Calanchi Di Pisticci și o trupă de teatru, care, la sugestia actorului și regizorului Daniele Onorati organizează în fiecare vară, la sfârșitul lunii iulie și începutul lunii august, un eveniment numit Teatro dei Calanchi. Acesta este deja la a șasea ediție. Nici măcar în pandemie n-a dus lipsă de spectatori. Căci, aceștia, aflând despre spectacolul de la Pisticci, au venit de peste tot din lume, ca să vadă ceva deosebit. Iar vara lui 2022 e, nu-i așa, aproape.