Constantin Brâncuși a dorit sau nu să își doneze atelierul statului român? Academia Română face lumină

An după an, în preajma zilei de naștere a lui Brâncuși – 19 februarie, revine în actualitate o informație perpetuată de mult timp. Și anume că, la începutul anilor ’50, Constantin Brâncuși ar fi oferit statului român comunist atelierul său de la Paris, care cuprindea 230 de lucrări, 41 de desene, 1.600 de fotografii, piese de mobilier etc. Totul reprezintă însă o legendă urbană, ba chiar un „fake news” s-ar putea spune.

Cercetarea sistematică şi competentă a arhivei Brâncuşi aflată la Muzeul de Artă Modernă din Paris a relevat că nu există niciun document scris şi nicio declaraţie care să ateste dorinţa sau intenţia artistului de a dona atelierul său statului român, după cum informa Academia Română în 2021 .„Ziua de naştere a lui Constantin Brâncuşi, 19 februarie, a devenit zi naţională, prilej bine-venit de omagiere a sculptorului român, recunoscut pe plan mondial ca deschizător de noi drumuri în arta modernă.

Este însă de datoria noastră să atragem atenţia atunci când, în astfel de ocazii, dar nu numai, spaţiul public este invadat de afirmaţii care falsifică grav biografia brâncuşiană şi induc în eroare opinia publică. Una dintre acestea este afirmaţia potrivit căreia Brâncuşi ar fi donat statului român atelierul său cu tot conţinutul, donaţie ce ar fi fost refuzată de către Academia Română”, se arăta într-o precizare a Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual a Academiei.

Potrivit sursei citate, procesul-verbal al şedinţei Secţiunii de Ştiinţa Limbii, Literatură şi Artă a Academiei Române din 7 martie 1951, invocat de către cei ce susţin, „fără nicio bază documentară”, existenţa unei oferte de donaţie, consemnează, de fapt, desfăşurarea unei reuniuni obişnuite, care începe cu prezentarea raportului de activitate pe luna precedentă şi continuă cu o discuţie despre opera lui Paciurea şi Brâncuşi, privite în cadrul distincţiei care se făcea în epocă între realism şi formalism. 

Legenda spune că intelectualitatea de atunci, în frunte cu Mihail Sadoveanu, George Călinescu, Geo Bogza și Camil Petrescu, s-ar fi strâns în Aula Academiei Republicii Populare Române, ar fi analizat „oferta” și ar fi declinat-o, pe motiv că opera brâncușiană, „decadentă”, reflecție a „putreziciunii burgheze pariziene”, n-ar fi avut valoare estetică.

10:01, 14.11.2024 • ACTUALITATE

Academia Română în criză financiară: Riscuri majore pentru proiectele PNRR și cercetare

06:26, 06.10.2024 • Culture

Avem un nou ”Îndreptar ortografic ortoepic, morfologic și de punctuație

Procesul verbal nu poate constitui un argument

„Opiniile participanţilor sunt uneori doar subiective, alteori conjuncturale şi oportuniste. În acest context, se fac referiri şi la oportunitatea prezenţei unor lucrări ale celor doi sculptori în Muzeul de Artă bucureştean.

Precizăm că numai cu două luni înainte, în decembrie 1950, se deschisese în fostul Palat Regal Galeria naţională de artă, unde figurau două opere de tinereţe ale lui Brâncuşi, Portretul pictorului Dărăscu şi Somnul, ambele provenind din fostul Muzeu Simu. Noul muzeu deschis la Palat nu avea, de altfel, în patrimoniul său, la acea dată, alte sculpturi de Brâncuşi. Procesul-verbal menţionat nu conţine niciun fel de referire, nici explicită, nici interpretabilă, la o posibilă donaţie oferită de sculptorul român stabilit la Paris din 1904”, mai arată Academia.

Din cele de mai sus reiese că acest proces verbal nu poate constitui un argument pentru a afirma existenţa unui ipotetic refuz al unei ipotetice donaţii. Deşi a părăsit România la vârsta de 28 de ani, Brâncuşi a continuat să-şi iubească ţara. „Dar a iubit şi a preţuit în egală măsură Franţa, ţara sa de adopţie, căreia a decis să-i lase prin testament atelierul său din Impasse Ronsin, beneficiind de susţinerea prietenilor şi admiratorilor săi artişti, scriitori şi istorici de artă”, subliniază Academia Română.

Prin testament donează statului francez tot ceea ce va conţine atelierul său

Potrivit sursei citate, Jean Cassou, istoric de artă cu o poziţie importantă în Muzeul de Artă Modernă de la Paris, după ce achiziţionează, încă din 1946, trei lucrări direct de la Brâncuşi, îşi arată disponibilitatea de a reconstitui în cadrul muzeului atelierul conceput de artist ca operă de artă totală, în eventualitatea unei donaţii.

„Şi unele muzee americane care posedau deja sculpturi de Brâncuşi se arată interesate de a reface atelierul în cuprinsul lor. Astfel încât Brâncuşi nu se afla în situaţia ingrată de a fi nevoit să găsească un adăpost pentru sculpturile sale şi de a oferta opera sa statului român, a cărui ideologie şi politică culturală în acel moment erau departe de a se afla în consens cu convingerile sale. În 1950 Brâncuşi solicită cetăţenia franceză pe care o primeşte în 15 mai 1952. Prin testamentul său din data de 12 aprilie 1956 donează statului francez tot ceea ce va conţine atelierul său din Impasse Ronsin nr.11, la data încetării sale din viaţă, cu obligaţia asumată de către statul francez de a-l reconstitui, de preferinţă, în spaţiile Muzeului de Artă Modernă din Paris.

În 30 martie 1962, Andre Malraux, ministrul Culturii, inaugurează o primă reconstituire a atelierului lui Brâncuşi”, se mai arată în precizarea Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual a Academiei Române.