Reportaj. Maestrul Valentin Albeșteanu: „Libertatea din suflet și muzica nu mi le-a putut restricționa nimeni!”

Dacă îl cauți pe Valentin Albeșteanu îl găsești negreșit cântând! Interpretează, la vioara lui minunată, melodii de dragoste ale vechiului București sau pur și simplu cântece din folclorul românesc. Asta va face și astă seară, pentru cei care vor avea timp ”să iubească și să petreacă, de Dragobete!”, după cum spune, cu entuziasmul artistic ce îl caracterizeză.

Entuziasm pe care nu i l-a ciuntit nici măcar pandemia: „În perioada asta pandemică, am avut timp să gândesc tot felul de moduri de a putea ajunge la sufletul oamenilor, dar despre asta vom mai discuta”, spune Valentin, pe fugă, deoarece e în repetiții, la bucureșteanul restaurant Caru’ cu Bere, pentru seara despre care tocmai vă vorbeam. „Sărbătorim iubirea pe ritmuri de muzică ușoară românească de dragoste și folclor. Maestrul Valentin Albeșteanu și taraful său, împreună cu baritonul Marius Nine și soprana Nelly Niculae, vă așteaptă începand cu ora 19:30, în sala Artelor (salonul principal)”, sună anunțul.

Cu modestia care îl caracterizează, bănui că „apelativul” maestru e prea mult. Dar, prin ceea ce face, nimic nu e prea mult: iubește cu patimă strălucirea de odinioară a cântului românesc în particular și a cântului în general, a muzicii „pe viu”, LIVE!. Și pentru că viața l-a dăruit într-o familie de artiști, memoria lui e plină de personalități și…tonalități rare.   

„Atât timp cât muzica se aude într-un restaurant , mai există o rază de speranță”

Sunt curioasă cum a trecut peste pandemia ce ne-a dat cu toții peste cap și îl întreb cum s-a descurcat, ce a făcut, bine știut fiind cât de greu le-a fost artiștilor, ca de altfel nouă tuturor. Artistul tot artist: „Ce să fac? M-am gândit tot mai mult la pasiunea mea: reînvierea și promovarea café concert-ului, gen muzical reprezentat cu strălucire de mari virtuozi ai viorii, precum Grigoraş Dinicu, George Boulanger, Nicolae Buică…”, îmi răspunde Valentin Albeșteanu acordându-și vioara.

Fiu al cunoscutului violonist, dirijor și solist vocal Ion Albeșteanu și al solistei de muzică populară Tița Ștefan, absolvent al Liceulului de Muzică „George Enescu“ și Universitatea Națională de Muzică București (promoția 1999), secţia instrumental-vioară, clasa prof. univ. Nicolae Bilciurescu, Valentin iubește muzica din toți rărunchii. Îmi spune în cele din urmă că nu i-a fost ușor pe pandemie, dar…„Pentru mine muzica este un mod de viață. Muzica pentru mine este libertate sau eliberare. Am respectat toate restricțiile impuse de autorități dar libertatea din suflet și muzica nu mi le-a putut restricționa nimeni!”.

Recunoaște că prietenii lui, oamenii din acționariatul rețelei de restaurante „City Grill” l-au ajutat în această perioadă „și împreună am reușit să atenuăm șocul pandemic. Chiar și în perioada când s-a mers pe activitate 30% în restaurante, eu am cântat. Am considerat că atât timp cât muzica se aude într-un restaurant , atunci mai există o rază de speranță. A fost <drumul> pe care, ca de fiecare dată mi l-am ales…”.

„Prefer drumul meu, lipsit de compromisuri profesionale”

După cum îl știu, Valentin Albeșteanu e un artist violonist aflat în afara tiparelor. „Prefer drumul meu, greu și anevoios dar lipsit de compromisuri profesionale”, zice el cu sinceritate. „A fost greu din cauza faptului că închiderea sălilor de concert mi-a afectat și continuitatea proiectului <Poveste din Bucureștiul de odinioară> , spectacolul pe care îl am împreună cu actrița Miruna Ionescu. Acum voi reîncepe și acel proiect. Pe 3 martie vom duce Povestea la Slobozia”, mai adaugă Valentin cu însuflețire.

Și acum? „Acum, pe 24 februarie , la <Car> va fi o sărbătoare a primăverii din sufletele noastre, un semn al renașterii, al reîntoarcerii la condiția umană. Va fi primul concert din seria dedicată doamnelor și domnișoarelor. Pe 8 martie vom avea un al doilea concert (cu aceeași distribuție), tot la ” Caru ‘ cu Bere)”. Cam atât. Deocamdată, căci recunoaște că mai are multe de spus, inclusiv despre condiția artistului în lumea contemporană.

În încheiere, zâmbește când îi spun, în glumă, că ce paradox – el Valentin (n.r. – Sfântul Valentin a fost pe 14 februarie) va cânta de Dragobete, „zeul” dragostei la români, și fuge cu vioara lui spre repetițiile pentru sărbătorirea iubirii!