INTERVIU Alfred Bulai: Românilor le e frică de război pentru că nu i-a învățat nimeni să fie eroi, iar autoritățile nu știu să comunice

Alfred Bulai, Prodecanul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA), ne-a acordat un interviu în exclusivitate, în care ne explică de ce foarte mulți bărbați români vor să fugă din țară de teamă să nu fie chemați la arme, de ce Ucraina e iubită acum de toată planeta și cum refugiații or să se transforme în „fenomenul de musafir”.

Maria locuiește în București. Este puțin trecută de 50 de ani, căsătorită și cu doi copii. Este o prosperă femeie de afaceri și o persoană blândă și prietenoasă. Ieri mi-a trimis mai multe mesaje: “Ce facem cu războiul ăsta? Ne iau bărbații la arme. Eu le reînnoiesc copiilor pașapoartelor și apoi o ușchim din țară. O să mergem în Grecia. Avem acolo un apartament și vom locui în el. Ce vrei să facem? Să-l ia pe soțul meu pe front? Uite ce se aude…Toți bărbații între 18 și 60 de ani vor fi chemați la arme”, mi-a scris femeia.

Puțin mai tîrziu am mers la antrenamentul copilului meu care face sport. Aici, aceeași discuție. Un bărbat povestea că și-a vândut un apartament și că se va muta cu soția însărcinată și cu copilul în Dubai, de frică să nu fie chemat pe front. Alții spuneau că ei vor pleca în Spania. O doamnă era foarte alarmată din cauza fiului ei de 23 de ani: “Nu mă interesează de soț, cât de băiat. Și-a luat bilet de avion și pleacă în Anglia la muncă. Mai bine acolo, decât aici, să-l ducă la război, Doamne ferește să moară”, spunea femeia.

Văzând starea oamenilor din jurul meu, i-am solicitat un interviu profesorului Alfred Bulai, prodecanul de la SNSPA și unul dintre cei mai renumiți sociologi.

08:15, 23.09.2024 • ACTUALITATE

Noi interceptări în cazul Alfred Bulai: Discuții îngrijorătoare și planuri de contracarare a victimelor

12:41, 18.09.2024 • Justitie

Mărturisirile cutremurătoare ale unei studente a lui Alfred Bulai. Ce le-a povestit fata anchetatorilor

Puterea.ro – Domnule Bulai, de ce tot mai mulți bărbați români vor să fugă în străinătate de teamă să nu fie înrolați?

Alfred Bulai – Este un fenomen de frică. Oamenii pur și simplu nu sunt deciși să lupte. Bărbaților români nu li s-a insuflat ca la americani că românii sunt cei mai curajoși, cei mai bravi. După revoluție dacă s-au făcut două-trei filme istorice. Or dacă te uiți la americani, acolo orice soldat e erou, se arată cât sunt ei de viteji. Dacă ne uităm la filmele americane despre războaiele mondiale, am zice că ei au fost cei mai tari de pe front, or știm cu toții că actorii principali au fost Germania și Rusia și țările europene. La noi nu e dezvoltat acest reper de erou. Românul nu știe să fie erou.

Apoi, noi nu avem nici în sânge acest spirit de cuceritor. România nu a fost o țaă cuceritoare. Noi am stat aici și ne-am apărat. De aici și frica să nu vină războiul peste noi. De asemenea, frica indusă de către autorități și de către mass-media a contribuit cel mai mult.

Puterea.ro – La ce anume vă referiți când vorbiți de frică indusă?

Alfred Bulai: – Dacă zilnic s-ar difuza la televizor imagini de la un spital de oncologie, după câteva zile în care vedem doar asta, vom crede foarte mulți dintre noi că avem sau suntem suspecți de cancer. Acum se folosește aceeași rețetă ca și la coronavirus. Zilnic ne sunt arătate imagini cu morți, femei plângând cu copii în brațe. Eu nu spun că războiul nu există. Dar este acolo, local. Conflict este doar în opt-zece orașe din Ucraina, de unde au fugit și acei refugiați. Dar Ucraina are 850 de orașe. Știți ce fac cetățenii acelor orașe? Merg la muncă zi de zi și își văd de viața lor. Dacă ascultăm știrile, și le credem pe toate pe cuvânt, o să credem că Ucraina a dispărut de tot de pe harta lumii. Nu este deloc așa.

Puterea.ro – Adică războiul nu este atât de puternic pe cât îl vedem noi?

Alfred Bulai: Eu nu spun că războiul nu există. Este o problemă a lor, acolo, între ruși și ucraineni. La fel și pericolul pentru România. El există, dar este foarte mic. Pe termen mediu nu este un pericol, pentru că NATO nu se va implica, iar Rusia nu va ataca din senin nicio țară membră NATO. Presa a furnizat acest pericol. Manipularea și dezinformarea sunt părți constitutive ale unui război. Din acest punct de vedere, ucrainenii sunt experți. Au în spate atâta expertiză americană, doar. Presa ar trebui să filtreze tot ce i se transmite din Ucraina și să-și pună totuși niște semne de întrebare. Plus că, să nu uităm, ucrainenii și rușii sunt foarte asemănători ca oameni, din punct de vedere sociologic.

Puterea.ro – Cum vi s-a părut comunicarea autorităților din România?

Alfred Bulai: – Autoritățile nu știu să comunice cum trebuie. E normal, e firesc să se mențină frica, dacă nici ei nu comunică așa cum ar trebui. M-am uitat la prima declarație a lui Iohannis vis-à-vis de război. El a zis că România nu va interveni în acest război, dar a spus-o în a treia, a patra poziție. A început cu refugiații și cu multe alte declarații, încât presa și oamenii s-au plictisit și nici nu au mai sesizat că el defapt a zis că țara noastră nu va lua parte la război. El cu asta trebuia să înceapă. Așa liniștea cetățenii. Autoritățile trebuie să dea încredere și siguranță cetățenilor.

Puterea.ro – Aminteați de refugiați. Ce părere aveți de solidaritatea românilor?

Alfred Bulai: Este extraordinară solidaritatea, însă în câteva săptămâni va interveni efectul de musafir, la capitolul refugiați. Ați văzut când vin niște prieteni în vizită. Stau două-trei zile. Ești amabil cu ei, îi plimbi, le oferi ce ai tu mai bun. Dar dacă vizita lor se prelungește și musafirii nu mai stau doar două-trei zile, ci două-trei luni, atunci nu ne mai convine. E o vorbă: omul vine, dar parcă mai și pleacă. Fix la fel se va întâmpla și cu solidaritatea românilor vis-à-vis de refugiați. Plus că mai e și numărul. Una e să fie două-trei sute și alta e să fie câteva sute de mii. Ce spun eu nu sunt invenții. Sunt studii făcute în acest sens. Să vă dau un exemplu: dacă un om amabil și altruist are o făbricuță de mezeluri și donează o mașină cu produse. Duce o dată, de două ori. Nu poate duce la infinit, că ar însemna să dea faliment.

Apoi mai sunt câteva aspect pentru care românii sunt acum solidari.  Primul efect este cel emotional. E normal ca Ucraina să fie privită ca o victimă. Al doilea este că România nu simpatizează foarte tare cu Rusia, iar istoria a dovedit acest lucru.

Puterea.ro: Să revenim la bărbații care-și fac acum pașapoarte și vor să fugă cât mai departe de război. De ce sunt totuși atât de speriați?

Alfred Bulai: Până la urmă mă întreb eu: unde să fugă, totuși? Că dacă ar fi să se lanseze un război mondial, deși nu cred, unde să fugă? Că dacă e mondial, război ar fi peste tot. Dar e normal, repet, să fie speriați. Așa sunt unii oameni, mai sensibili. Plus că văd zilnic aceste imagini înfricoșătoare. Aceste imagini sunt derulate în permanență. Nu doar în România este acest sentiment de teamă. În toată lumea există frica. Să nu uităm, când s-a auzit de pandemia de Coronavirus, s-au golit supermarketurile nu doar din România, ci din lumea întreagă. Cum spuneam, la noi este cultura de apărare, nu de cotropire. Noi nu avem spirit și cultură de cuceritori. În cultura noastră este șocant ceea ce se întâmplă. Până una alta, dacă ne uităm la alte războaie care au mai fost pe planetă, precum cel din Golf, de exemplu, morții nici nu sunt chiar atât de mulți. Acolo mureau cel puțin 40 de civili în fiecare zi. Dar nu interesa pe nimeni din România acel lucru. Era mult prea departe. Dar Rusia și Ucraina fiind foarte aproape de noi, de aici intervine și panica și interesul pentru acest subiect. Plus că, repet, noi avem nevoie de exemple de eroi, de oameni curajoși.

Puterea.ro – Dați-ne Dumneavoastră câteva exemple, cam cum ar trebui să arate reportajele?

Alfred Bulai – Trebuie făcută o adaptare și o cultivare a eroilor. Într-un sat din Transilvania, pe vremea celui de-al doilea Război Mondial, au plecat pe front toți bărbații, inclusiv profesorii și învățătorii de la școală. Copiii însă au făcut școală în continuare, cât a ținut războiul. Elevii mai mari îi învățau pe cei mici. Astea sunt modele c ear trebui mediatizate. Pregătirea de război, de catastrofă în general, se face în timp. Ființa umană se adaptează foarte repede și va trece brusc de la nivelul de frică la acceptarea situației. Vă dau și un exemplu de adaptare, care dacă s-ar fi întâmplat în America era subiect de film cu siguranță. Pe 22 decembrie 1989 am fost în sediul Televiziunii Române. Dimineața, erau acolo oameni atât de speriați încât își smulgeau părul din cap la propriu. După câteva ore, mai pe seară, ce credeți că făcea unul din oamenii aceia disperați? În holul televiziunii era un pian. Omul s-a așezat la pian și a început să cânte, iar de afară se auzeau sunetele armelor.