Cum va fi? Analiză despre inflație, pe blogul consilierului prezidențial Cosmin Marinescu

În funcţie de amploarea impactului regresiv al războiului asupra economiei, nu este exclusă, cel puţin în plan european, o combinaţie între inflaţie şi încetinirea creşterii economice, fără ca de aici să rezulte neapărat perspectiva deja vehiculată a stagnării economice, adică stagflaţia. De această părere este consilierul prezidențial Cosmin Marinescu, care a realizat pe blogul personal o analiză dedicată inflaţiei globale.

În primul rând Cosmin Marinescu notează că nu trebuie să uităm că economia are nevoie de pace! „În contextul actual, date fiind riscurile macroeconomice existente, responsabilitatea şi prudenţa trebuie să fie cuvintele de ordine în deciziile de politică economică, pentru a fi evitate măsurile speculative sau populiste, iar economia şi finanţele publice să nu devieze de la obiectivul esenţial al consolidării şi al echilibrului”, semnalează Marinescu, în analiza sa privind inflaţia.

Acesta subliniază de asemenea că, în lupta cu inflaţia, pe lângă dozajul optim de politică economică, este deosebit de important ca traiectoria comportamentului de consum să nu fie perturbată nefiresc sub imperiul panicii şi al ştirilor false.

„Recentele exemple ale cozilor la carburanţi şi ulei alimentar au arătat cât de uşor prinde contur consumul emoţional, pe fondul ştirilor de criză, rostogolite panicard. Iar în privinţa preţurilor, trebuie să ţinem cont de un adevăr economic elementar: dacă ne tot gândim că preţurile vor creşte mai mult, atunci vom alimenta cererea, iar preţurile vor creşte cu siguranţă mai repede”, a explicat consilierul prezidenţial.

14:57, 15.11.2024 • ECONOMIE

Analiză: Capacitatea guvernelor de a gestiona datoria publică. Japonia, scor scăzut, în statistici

11:02, 28.10.2024 • Dezvăluiri

Cine este consilierul surpriză de la Protecția Consumatorului crescut în „ograda” de la „Doi și-un sfert”

Toate estimările economice s-au mutat brusc în registrul incertitudinilor

Marinescu mai susţine că, odată cu declanşarea războiului în Ucraina, toate estimările economice s-au mutat brusc în registrul incertitudinilor, devenit imediat dominant pe majoritatea pieţelor, iar „de aici şi creşterea mai rapidă a preţurilor, în ultimele săptămâni, pentru numeroase produse cu efect multiplicator în structura preţurilor, cum ar fi gazele naturale, energia electrică, petrolul, carburanţii, dar şi unele metale, cum ar fi aluminiul sau cuprul„.

„Cotaţiile internaţionale ale acestor produse au reacţionat imediat în raport de spectrul ameninţărilor de securitate, înainte de a se discuta sau de a fi activate diverse pachete de restricţii economice împotriva Federaţiei Ruse. Pe măsură ce restricţiile vor deveni efective, preţurile vor continua să crească pe termen scurt, date fiind dificultăţile de substituire rapidă în planul ofertei. Pieţele financiare au reacţionat semnificativ în urma războiului declanşat de către Federaţia Rusă în Ucraina. În primele zile de după declanşarea conflictului armat, cotaţiile au înregistrat creşteri rapide pe piaţa produselor energetice, însă, în cea de-a treia săptămână, se observă o revenire treptată a preţurilor către nivelurile anterioare„, a subliniat oficialul, care a atras, însă, atenţia că nu orice creştere a preţurilor înseamnă inflaţie şi trebuie trecută în contul acesteia, „inflaţia fiind definită prin creşterea continuă şi de durată a marii majorităţi a preţurilor din economie„.

„Inflaţia este un fenomen economic, cu propria sa consistenţă metodologică, şi care nu poate fi asimilată coerent evoluţiilor extra-economice, pentru a pretinde că „vinovăţia” aparţine unor fenomene naturale precum încălzirea globală sau tornadele, sau unor tragedii umanitare precum pandemia sau războiul„, subliniază Marinescu.

Începând cu trimestrul al doilea al anului 2020, cotaţiile metalelor au urmat un trend continuu ascendent

Oficialul prezidenţial semnalează în analiză că, începând din ianuarie 2021, inflaţia a urmat un trend crescător pe plan global, iar la nivelul marilor economii ale lumii este semnificativ mai ridicată în SUA şi UE, comparativ cu China şi Japonia. În statele europene, inflaţia a urmat un trend puternic crescător în 2021, dar cu valori mai ridicate în Centrul şi Estul Europei, în ţări precum România, Polonia sau Ungaria, comparativ cu statele din zona euro.

Potrivit acestuia, este pentru prima dată când economia contemporană a experimentat, la o scară aproape globală, povara constrângerilor impuse de pandemie. Astfel, restricţiile specifice etapelor de lockdown au dereglat sever lanţurile de aprovizionare şi funcţionarea predictibilă a acestora în plan global.

„Să ne amintim faptul că, în perioada de pandemie, producţia s-a oprit sau s-a redus în numeroase sectoare, cum au fost industria, transporturile, HoReCa etc. Ulterior, reluarea producţiei a implicat, în primele etape, refacerea lanţurilor de aprovizionare de pe pieţele globale. Astfel se explică presiunile de creştere a preţurilor, cu precădere în sfera materiilor prime şi a materialelor de construcţii. Începând cu trimestrul al doilea al anului 2020, cotaţiile metalelor au urmat un trend continuu ascendent. De exemplu, cotaţia aluminiului aproape s-a dublat până în prezent, preţul cuprului a crescut cu peste 60%, iar al cositorului cu peste 150%. Similar, cotaţia nichelului a crescut cu circa 140% până la începutul anului curent, dar a cunoscut un şoc puternic în luna martie. De asemenea, cotaţiile cerealelor se află pe un trend puternic ascendent, însă creşterile nu au debutat la fel de uniform precum în cazul preţurilor metalelor sau ale produselor energetice. De exemplu, dacă preţurile grâului au început să crească încă din 2019, cotaţiile orezului, porumbului şi ale boabelor de soia au intrat pe un trend puternic crescător din a doua jumătate din 2020, pe fondul restricţiilor de natură sanitară cu impact asupra producţiei şi aprovizionării”, a punctat consilierul prezidenţial.

În cazul produselor energetice, adaugă el, şocul generat de pandemie prin intrarea în lockdown a condus, în martie 2020, la scăderi-record ale preţurilor petrolului şi carburanţilor. Ulterior, urmare a redresării economice bazate pe un consum intensiv de energie, cotaţiile produselor energetice au intrat pe o traiectorie ascendentă, care a culminat recent cu explozia preţurilor în contextul războiului.

Repornirea economiei nu s-a realizat „ca şi când nimic nu ar fi fost oprit”

„Prin similaritate, crizele se resimt, în primul rând şi cu mai mare intensitate, pe pieţele factorilor de producţie. Acesta este şi cazul crizei economice intervenite sincron pe fondul pandemiei, care s-a făcut simţită mai întâi prin creşterea rapidă şi aproape simultană a preţurilor materiilor prime şi ale materialelor de construcţii. Este, însă, deosebit de important faptul că această scumpire a materiilor prime nu s-a atenuat odată cu reluarea treptată a fluxurilor de producţie, de transport şi aprovizionare. Preţurile de pe pieţele factorilor de producţie au continuat să crească, de la un trimestru la altul, deşi golurile de producţie se atenuau treptat„, menţionează Cosmin Marinescu.

În viziunea reprezentantului prezidenţial, repornirea economiei nu s-a realizat „ca şi când nimic nu ar fi fost oprit”, iar statele au adoptat diverse scheme compensatorii în planul salarial şi al veniturilor. Astfel, angajaţii au beneficiat de scheme de sprijin, plasate în general sub umbrela „şomajului tehnic”. De asemenea, firmele au beneficiat de diverse ajutoare, programe de finanţare, scheme de creditare cu garanţii de stat etc., care au permis mediului de afaceri reluarea şi/sau dezvoltarea activităţii.

Pe latura cererii, date fiind condiţiile de incertitudine şi insecuritate medicală, oamenii au amânat o serie de cheltuieli, ceea ce a condus la creşterea bruscă a nivelului economisirii din partea populaţiei. „De aici şi aşa-numita „cerere excedentară” care s-a acumulat în economie, prin efortul de menţinere a veniturilor, fără corespondent proporţional în planul producţiei. Acest fenomen de cerere reprimată s-a manifestat pe fondul schimbării comportamentelor de consum, în contextul restricţiilor impuse de autorităţi”, notează Marinescu.

„Politica banilor ieftini” – cum se numeşte în literatura de specialitate

Pe de altă parte, eforturile bugetare necesare luptei împotriva pandemiei şi injecţiile de lichiditate pentru susţinerea economiei au reactivat, previzibil, spirala deficite bugetare – datorie publică. Estimările pentru anul 2022 arată creşteri semnificative ale ponderii în PIB a datoriei publice, pentru majoritatea statelor UE, comparativ cu anul 2019. De exemplu, în raport cu media UE, pentru China, Marea Britanie şi SUA sunt estimate creşteri mai puternice ale datoriei publice ca pondere în PIB.

În cazul României, ponderea în PIB a datoriei publice este estimată, în acest an, cu circa 17 puncte procentuale peste nivelul din 2019, superioară mediei europene.

„Această dinamică accentuată a datoriei publice se datorează faptului că România a intrat în pandemie cu o situaţie bugetară fragilă, trăgând după sine povara pro-ciclică a celor mai mari deficite din UE în anii de dinaintea crizei. Creşterea puternică a datoriilor publice în ultimii ani ne arată că de-abia de acum înainte vom plăti costurile economice ale pandemiei, prin eforturile de reducere a deficitelor bugetare şi sub forma dobânzilor înalte şi a inflaţiei în creştere. Măsurile de salvare economică din anii pandemiei aduc acum şi nota de plată. În acest sens, putem spune că inflaţia actuală este unul din costurile economice ale măsurilor de luptă împotriva crizei corona. Dar să vedem şi care este natura economică a inflaţiei„, precizează consilierul prezidenţial.

Totodată, în raport cu spectrul unei crize economice atipice, generată pe fondul nevoii de securitate sanitară, direcţia unanimă de politică monetară a fost „politica banilor ieftini” – cum se numeşte în literatura de specialitate, iar pieţele financiare au fost „inundate” de lichiditate monetară, dată fiind şi concepţia că „banii sunt sângele care irigă sistemul economic„, iar sistemul economic cerea măsuri forte din partea autorităţilor statale.

În consecinţă, a avut loc creşterea explozivă a activelor financiare ale băncilor centrale, prin măsuri specifice, între care reducerea la minime istorice a ratelor dobânzii de politică monetară, aproape peste tot în lume.

Istoria ne arată că dintotdeauna războaiele au mers mână în mână cu inflaţia

„Este deosebit de importantă secvenţa temporală şi sectorială a acestui proces de rostogolire a lichidităţii monetare în economie. Miile de miliarde apărute în sistemul financiar nu ajung, imediat şi simultan, în toate sectoarele economiei. De aceea, în aceşti ani, preţurile nu au crescut toate în acelaşi timp şi cu aceeaşi intensitate. Preţurile cresc pe măsură ce banii cei noi avansează în economie, prin creditare şi finanţare, tranzacţii şi plăţi. Astfel, preţurile cresc succesiv de la un sector la altul, de la anumite categorii de produse la altele”, explică Marinescu.

Consilierul prezidenţial subliniază că procesul inflaţionist este unul redistributiv, întrucât generează, pe parcurs, avantaje unora şi dezavantaje altora. „Sectoarele care intră mai devreme în posesia monedei suplimentare sunt avantajate, pentru că pot achiziţiona bunuri la preţuri care încă nu au crescut. În final, însă, prin perpetuarea inflaţiei pe termen lung, reducerea puterii de cumpărare a banilor va lovi pe toată lumea”, consideră Cosmin Marinescu.

Oficialul semnalează că, încă din anul 2021, odată ce inflaţia devenise deja principala provocare economică, unele bănci centrale au semnalizat schimbarea de direcţie şi întărirea politicii monetare, prin creşterea progresivă a ratelor dobânzii. Astfel, „politica banilor scumpi” şi, pe această bază, temperarea masei monetare deveneau obligatorii în balanţa soluţiilor anti-inflaţioniste. În acelaşi timp, acesta este de părere că un semnal foarte important a fost dat, recent, în SUA, prin decizia din urmă cu câteva zile a Sistemului Federal de Rezerve (FED) de a creşte rata dobânzii de politică monetară, iar iniţiative similare „vor urma inclusiv la nivelul Băncii Centrale Europene (BCE)”.

„Din ambele direcţii de politică economică, atât cea monetară cât şi cea fiscal-bugetară, trebuie să se exercite presiune asupra inflaţiei, astfel încât aceasta să revină la cote „rezonabile”, în linie cu obiectivele băncilor centrale de a „ţinti” inflaţia în jurul a 2% pe termen mediu şi lung. Fireşte că acest proces nu se petrece peste noapte, iar costurile economice şi sociale nu pot fi complet evitate, ci doar diminuate, pe cât posibil. Însă acest parcurs al politicilor economice a fost deja alterat, în ultimele săptămâni, de războiul din Ucraina. Creşterea necesară a cheltuielilor pentru apărare, imperativele umanitare de la graniţele Ucrainei, spectrul de contagiune a efectelor negative ale sancţiunilor economice, perpetuarea crizei energetice, toate acestea fac şi mai dificilă sarcina politicilor anti-inflaţioniste.

Din păcate, istoria ne arată că dintotdeauna războaiele au mers mână în mână cu inflaţia”, concluzionează Cosmin Marinescu.