Când înfloresc cireșii

Când înfloresc cireșii, eu… Da, trebuia să încep cu faptul că, în locul unde sunt, au înflorit cireșii. Ce-i drept, ei sunt de câteva zile în floare, de parcă sunt nişte mirese, dar eu am fost prea prinsă cu – femeie ocupată, ce mai… – cotidianul, ca să observ.

Şi, aseară, în mod special, am fost în livadă şi le-am luat seama. Cireşilor. Uite, aşa m-a apucat lirismul. Dar, ce să fac, versuri nu ştiu să fac, nici în scris, nici oral, deci, o iau în felul în care mă pricep, cu… poezia. Şi ziceam: când înfloresc cireşii, mi-e dor de ieri. Şi de mâine. Şi de clipe. Şi de veşnicie. Şi de mine.

Când înfloresc cireşii, nu ştiu de ce, mă văd în toate oglinzile în care, altminteri, nu mă uit. Când înfloresc cireşii, se umple de flori şi sufletul. Când înfloresc cireşii, vanităţile şi orgoliile se ofilesc. Când înfloresc cireşii, limanurile rămân fără zăgazuri. Şi lumini blânde inundă umbre adânci.

Când înfloresc cireşii, în lăuntruri, zâmbete calde îşi fac cuib. Când înfloresc cireşii, ciudat, poate, dar visurile se revarsă de floare. Când înfloresc cireşii, lacrimile, în mod straniu, se întorc la matcă şi nu mai irump, năvalnic, pentru o vreme. Până se scutură, pesemne, cireşii. Când înfloresc cireşii, vine vara. Sufletului, am vrut să zic.

Când înfloresc cireşii, eşti, musai, copil. Sau, dimpotrivă, matusalemic. Când înfloresc cireşii, norii pier. Ca un fum. Când înfloresc cireşii, sfinţii iau viză de flotant pe pământ. Şi cred că n-ar mai vrea să plece. Înapoi, de-a dreapta Domnului. Când înfloresc cireşii, orice măciucă devine altar.

Când înfloresc cireşii, gândul se face nădejde şi, apoi, realitate. Când înfloresc cireşii, minunile se fac, din dâră, şuvoi. Când înfloresc cireşii, depărtările vin aproape. Când înfloresc cireşii, de pe toţi ochii se ridică, mirific, toate obloanele. Cred că, la momentul înfloririi cireşilor, izbucneşte în floare şi trifoiul. Cel cu patru foi.

Când înfloresc cireşii, încep poveştile. De orice fel. Când înfloresc cireşii, trăieşti. Şi nu mai vrei altceva. Să mori, nici atât! Cum să mori, când sunt cireşii înfloriţi? Când înfloresc cireşii, multe sunt, multe se văd, multe se-ntâmplă. Nu mai am timp să le enumăr. Viaţa mă cheamă. Nici măcar să admir florile de cireş. Dar, voi, când citiţi, mă mai completaţi cu cele ce sunt şi apar şi vin, când înfloresc cireşii.