Ce se face, de fapt, cu lumânarea folosită în noaptea de Înviere

Mulți dintre noi am asistat la slujba de Înviere de la biserică, iar apoi am luat lumină. Unii doar la propriu, alții şi la figurat. Dar ce facem cu lumânarea pe care o avem din noaptea Învierii? Dincolo de simbolismul acestei lumânări, lumânarea de Înviere ne aduce aminte de jertfă noastră personală.

Lumânarea de Înviere este ofrandă adusă lui Dumnezeu, alături de osteneală de a fi prezenţi la dumnezeiască Liturghie din noaptea Învierii. De aceea, lumânarea se folosește într-o rânduială aparte. Deşi găsim la tot pasul fel de fel de practici superstiţioase, ea nu se stinge de pragul casei sau de grindă, nici nu se afumă cu ea vitele din gospodării şi nici nu se ghiceşte cu ea, conform doxologia.ro.

Deşi găsim la tot pasul fel de fel de practici superstiţioase, ea nu se stinge de pragul casei sau de grindă, nici nu se afumă cu ea vitele din gospodării şi nici nu se ghiceşte cu ea. Corect este că lumânarea folosită la Înviere să nu se arunce şi nici să nu se alăture celorlalte lumânări folosite la biserică.

Lumânarea cu care am primit lumină este luată acasă şi arsă câte un pic în toată săptămâna luminată. Dacă timpul sau spaţiul nu ne permit acest lucru, lumânarea poate fi aprinsă la locul destinat aprinderii de lumânări de la biserică ori la mormintele celor dragi.

Unii credincioşi, cu încuviinţarea preotului, păstrează o parte din această lumânare pentru a o aprinde în momentele de încercare, de primejdie, de boală – amintindu-ne că Hristos pe toate le-a biruit, dăruindu-ne speranță.