Azi se sărbătorește Sfântul Gheorghe, unul dintre cei mai importanți sfinți: Minuni, tradiții, superstiții

Publicat: 25 apr. 2022, 12:00, de Eliza Popa, în ACTUALITATE

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai importanți sfinți în calendarul creștin-ortodox. El se sărbătorește în fiecare an la 23 aprilie, dar anul acesta sărbătoarea Sfântului Gheorghe a fost mutată în calendarul ortodox pe 25 aprilie, în cea de-a doua zi a Paștelui.

Sfântul Gheorghe este cel care a ales să-şi mărturisească public credinţa creştină. S-a înrolat în armata romană şi, parcurgând ierarhia militară, Sfântul Gheorghe s-a făcut remarcat prin faptele de arme. În ciuda decretului împotriva creştinilor, emis de Diocleţian în 303, Sf. Gheorghe a ales să-şi mărturisească public credinţa creştină.

Din ordin imperial, sfântul a fost întemniţat şi supus torturii pentru a-şi renega credinţa. Loviri cu suliţa, lespezile de piatră aşezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălţămintea cu cuie, băutura otrăvită, bătaia cu vâna de bou şi toate celelalte torturi nu au reuşit să-l facă să renunţe la credinţa sa.

Martorii suferinţelor Sfântului Gheorghe, uimiţi de puterea sa de a rezista la durere, au renunţat la credinţa în zeităţi păgâne, îmbrăţişând creştinismul. O dovadă a sfinţeniei sale o reprezintă o minune săvârşită de Sf. Gheorghe în timpul întemniţării sale.

Numeroase biserici poartă hramul Sfântului

Atingând trupul unui deţinut mort din celula sa, acesta a înviat, convingând-o astfel chiar pe împărăteasa Alexandra, soţia lui Diocleţian, să se creştineze. Întrucât Sfântul Gheorghe a respins oferta împăratului de a-i acorda înalte onoruri în schimbul renunţării la creştinism, Diocleţian a ordonat omorârea prin decapitare a Sf. Gheorghe şi a soţiei sale împărăteasa Alexandra.

Sfântul Gheorghe a rămas în conştiinţa populară românească ca fiind unul dintre cei mai prezenţi sfinţi, numeroase biserici purtând hramul său.

În tradiția populară Sfântul Gheorghe mai este întâlnit ca Sân-George sau Sângeorz, patronul naturii înverzite, al vegetației, al vitelor și al oilor. În spiritualitatea populară, între Sân-George și Sâmedru (Sfântul Dumitru) există o înțelegere cosmică. Se spune că atunci cand broaștele căntă pentru prima oară, Sân-George ia cheile de la Sâmedru pentru a deschide drumul naturii spre viață.

În dimineața zilei de Sân-George, capul familiei, așază la stâlpii porților și ai caselor, la ferestrele și ușile caselor și grajdurilor, in grădini și pe mormintele din cimitire ramuri verzi. Astfel, se credea că oamenii, vitele și semănăturile erau protejate de forțele malefice.

Leacuri împotriva bolilor

Ramurile verzi erau păstrate peste an pentru a fi folosite drept leacuri împotriva bolilor. Ele erau puse și în hrana animalelor, în credința că acestea vor fi protejate de puterea duhurilor rele.

În ajunul zilei de Sân-George, fetele de măritat credeau că își pot vedea ursitul dacă priveau, în această noapte, într-o cofă plină cu apă.
Exista și obiceiul ca în dimineața zilei de 23 aprilie, fetele să puna în mijlocul drumului brazde verzi, împodobite cu coronițe, pentru a observa care fecior va calca peste ele. Dacă flăcăii ce le erau dragi nu calcau pe coronițe, fetele credeau că în acel an se vor căsători. Brazdele și coronițele erau păstrate peste an, pentru a se face cu ele farmece de dragoste sau pentru a fi folosite ca remediu în ameliorarea diferitelor boli.