Schimbaţi la naştere

Hm… Ce desfăşurare de forţe, când cu documentarea – demult, pe la începutul anilor 2000, acestui text! Ce de drumuri bătute şi ce de uşi trântite! Ce de lume întrebată, pe faţă şi pe ascuns! Ce de ameninţări au mai curs! Şi de câte ori am scris materialul de faţă, până la forma asta! Ce de cuvinte şi ce de fraze am tot scris şi am tot şters!

Din afară, sunt convinsă că nimic din aceste lucruri nu se vede. Nu răzbate nimic din truda, din insistenţa, din nervii, din ancheta, din pericolul de atunci. Nu transpare, cred, decât nuanţa poveştii cu iz aproape de scenariu de film. Sau de telenovelă. Sau de groază.

Trădarea asistentei

În urmă cu mai bine de 60 de ani, la Maternitatea Ploiești, o asistentă medicală a schimbat doi copii, la cererea uneia dintre familiile bebelușilor, care era de etnie romă.

Ploieștiul anilor 60. Familia Mărgăritescu aștepta cel de-al doilea copil. Femeia a născut la maternitate o fetiță pe care, din cauza durerilor, nu a văzut-o foarte bine. A doua zi, când s-a dus s-o alăpteze, a dat ochii cu o micuță al cărei pigment nu semăna deloc cu al ei și nici cu al soțului. Fetița era brunetă, chiar, fără să fiu acuzată de ceva, neagră. S-a gândit că, după naștere, e firesc să aibă o așa culoare. Au trecut anii și fetița a rămas la fel, nesemănând absolut deloc cu familia Mărgăritescu. Cinci ani mai târziu, Victor Mărgăritescu, care lucra la secția Sistematizare-Urbanism a Primăriei Ploiești, a fost vizitat de o asistentă de la maternitate.

Aceasta, ca să obțină mai ușor anumite acte, i-a spus omului: „Dacă mă ajutați, vă spun și eu un mare și extrem de important secret pentru dumneavoastră. Cea de-a doua fiică a dumneavoastră a fost schimbată la naștere cu fata șoferului primului secretar de partid al Regiunii, Balalia. Chiar eu am făcut asta. Mi-a propus să fac schimbul și am fost de acord. Pentru că am primit o sumă de bani și pentru că era vorba de protejatul primului secretar. Acest șofer i-a spus soției sale când a plecat la maternitate să nască să nu-i aducă acasă o cioară borâtă, de culoarea lor, că o omoară. Voia țiganul un copil cu pielea albă.”

După șocul veștii, soții Mărgăritescu s-au dus la adresa indicată de asistentă și au privit de la distanță cealaltă fetiță. Semăna leit cu ei. Au încercat să-l convingă pe șofer, dar acesta a refuzat să dea fetița. Așa s-a ajuns în instanță.

Înfruntând sistemul

Hotărârea judecătorilor a fost clară: trebuie să se schimbe copiii și fiecare fetiță să-și ia locul care i se potrivește. Hotărârea nu s-a pus, însă, niciodată în practică. E lesne de înțeles de ce. Exista protecție înaltă. Cei cu care am stat de vorbă când am realizat materialul ne-au mărturisit că „țiganii nu voiau să dea copilul nici în ruptul capului. Ei au fost sprijiniți chiar de primul secretar de partid de atunci, Balalia. Disperat, Victor Mărgăritescu a furat copilul. Din păcate, nu a putut să țină fetița decât trei săptămâni.

Pe atunci, nici fetița nu a vrut să stea acolo. Anii au trecut și ea a cunoscut un italian, cu care s-a și căsătorit. Fata s-a rușinat să prezinte italianului familia romă și s-a dus la poarta adevăraților părinți. Familia Mărgăritescu a primit-o cu brațele deschise, i-a dat cuvenita zestre și a condus-o până la graniță. Nici pe cealaltă fiică, cea a țiganilor, nu au renegat-o niciodată, crescând-o și asigurându-i viitorul cu același drag”.

Destine încurcate

Am încercat atunci să găsim, pe lângă martori, pe lângă înscrisurile din instanță, pe cineva din familia Mărgăritescu. Părinții s-au stins, iar copiii nu vor să revină asupra acestui aspect deloc plăcut din viața lor. Viața a curs fără să mai descâlcească vreodată, în totalitate, ițele încurcate la nașterea celor două fete.

Am scuturat praful de pe această poveste doar pentru a arăta că, și la noi, ca peste tot, a fost și e posibil orice.