Exclusiv. Boala care a afectat-o și pe Sharon Stone, explicată de neurochirurgul Dan Benția

Există afecțiuni despre care știm sau nu știm foarte multe, ori sunt ingorate în favoarea unor boli aflate „pe val”, cum ar fi pandemia. Știința are rolul de a le „rezolva” pe toate, mai ales atunci când își găsesc drum explicațiile specialiștilor.

În rândul bolilor care nu figurează prea mult în statistici se numără și anevrismul cerebral.

„Anevrismele cerebrale reprezintă o patologie frecventă neurochirurgicală la om, rezolvarea lor ținând în egală măsură de neurochirurgia vasculară și de neuroradiologie”, ne spune doctorul neurochirurg Dan Benția, care ne-a explicat, în exclusivitate, mai multe despre această boală.

„Ca și cazuri recunoscute din punct de vedere mediatic, este cazul actritei Sharon Stone, căreia i s-a operat un anevrism în SUA în urma cu 20 de ani. În România este recunoscut și cazul fotbalistului Cătălin Hâldan, care tânăr fiind a căzut pe teren și a murit în câteva minute”, ne spune medicul.

De ce este foarte importantă tratarea acestei boli? Să ne focalizăm un pic pe cazul actriței Sharon Stone. Ea a suferit un anevrism cerebral, care a inceput cu o durere cruntă de cap. Când vedeta a început să intre și să iasă constant din comă, medicii și-au dat seama că există fracturi la nivelul arterei ei vertebrale.

La vremea respectivă, Stone a pierdut foarte mult sânge, dar și 18% din masa ei corporală. A fost în comă timp de 9 zile, dar a reusit să își revină complet. Evident, evenimentul a fost unul traumatizant pentru actrită, care a povestit într-un interviu acordat prezentatoarei Oprah Winfrey cum a trăit acele momente: „Am sunat-o pe mama de la Urgență și i-am spus că am hemoragie cerebrală. Mi-a zis <Vin spre tine, te iubesc> și a închis. La un moment dat eram dusă pe targă și m-am trezit și am întrebat ce mi se întâmplă. Un rezident foarte tânăr mi-a răspuns că mă duce la operație. Am întrebat ce operație și mi-a răspuns că pe creier. Că trebuie să-mi deschidă craniul ca sa vadă ce se întamplă„…

Ce reprezintă un anevrism cerebral?

„Un anevrism de acest tip reprezintă o modificare la nivelul peretelui areterelor cerebrale în sensul apariției unei dilatații la nivelul peretelui și subțierea lui deci un defect la nivelul peretelui vascular, care poate fi de 2 forme, o forma de sac sau fusiform.

Ele pot fi împărșite în anevrisme congenitale și dobândite.  Cele congenitale, după cum le spune și numele, sunt cele moștenite în special dacă există o rudă de gradul 1 cu anevrism de acest tip. De asemenea, în cazul rudelor acestora se recomandă verificare de tip angioRMN și angioCT”, punctează Benția.

Mai aflăm că anevrismele dobandite au multiple cauze, cum ar fi: boli ale țesutului elastic din peretele arterial – Sindrom Ehlers Danlos, Sidrom Marfan, Rinichi Polichistic; Arteroscleroza; Hipertensiune arterial; Diabet zaharat; Lipide crescute în sange; Vârsta înaintată.

Mult mai frecvent la femei

„Cea mai frecventă categorie care se confruntă cu aceste tipuri de anevrism este între 30-60 ani! Este mult mai frecvent la femei. La copiii sub 14 ani este rar întâlnit și este localizat în special în circulația posterioară cerebrală.

Frecvența exactă a anevrismelor este necunoscută în populația umană, totuși unele studii arată că din totalul necropsiilor efectuate s-a constatat că 5% din persoanele decedate din orice boală aveau anevrisme cerebrale. Se presupune că frecvența de apariții de anevrisme este de aproximativ 5 cazuri noi la 100.000 persoane/an”, punctează medicul neurochirurg.  

Potrivit acestuia, majoritatea anevrismelor cerebrale rămân asimptomatice pe tot parcursul vieții fiind descoperite întâmplător la un examen angioCT sau angioRMN, sau cu ocazia unei necropsii. Totuși dacă devin simptomatice, simptomele lor pot fi datorate: rupturilor cu declanșarea unei hemoragii subarahnoidiene, sau compresiunii structurilor nervoase de vecinătate datorită creșterii lor în diametru(în cazul anevrismelor gigantice).

Principalele semne sau simptome

Cât privește „indiciile” cu privire la principalele semne sau simptome, tot de la Dan Benția le aflăm:  „Durere de cap intensă în special în regiunea cefei, cu debut brusc și intensitate mare însoțită de ceafă blocată; Crize de epilepsie; Apariția unei pareze de nerv cranian (de exemplu: pareza unui nerv care mișcă nervul ocular și căderea pleoapei); Apariția unor deficite motorii; Tulburări ale stării de conștiență de la agitație, somnolența, stupoare, până la coma și posibil deces”.

Anevrismele cerebrale sunt diagnosticate curent prin examen angioCT si angioRMN, examene neinvazive care scot în evidență prezența unui astfel de anevrism sau unei multitudinide anevrisme.

Investigația de certitudine rămâne în acest moment angiografia cerebrală, care este o metoda invazivă care necesită o zi de internare în spital.

„Așa cum am spus, anevrismele cerebrale pot fi unice sau multiple. Se pot descoperi în circulația cerebrală anterioară sau posterioară, mult mai frecvent în circulația anterioară. Cele mai frecvente localizări fiind la nivelul arterei cerebrale medii, cerebrale anterioare și pe partea arterei comunicante posterioare”, punctează medicul.

S-a ajuns la îmbunătățirea marcantă a prognosticului oferit pacienților

Nu în ultimul rând, Dan Benția ne vorbește despre tratament: „Pentru anevrismele mici și foarte mici se recomandă controale periodice neurochirurgicale imagistice la 6 luni, 1 an. Apoi, tratamentul operator efectuat de neurochirurgi cu competență vasculară constă într-un abort dificil la nivelul bazei craniului, găsirea anevrismului, disecția lui și montarea unui clip care să îl separe de vasul sănătos.

În ultimii 20 de ani, a apărut această modalitate de embolizare pe cale vasculară a anevrismelor efectuată de către neuroradiologi intervenționiști. Atât metoda chirurgicală, cât și cea neuroradiologică își mențin utilitatea și sunt complementare în tratamentul acestei patologii cerebrale”.

Medicul conchide că, odată cu apariția operațiilor microchirurgicale (asistate de microscop operator), odată cu dezvoltarea și diversificarea clipurilor utilizate în aceste operații și de asemenea odată cu dezvoltarea tehnicilor de neuroradiologie intervențională, s-a ajuns la îmbunătățirea marcantă a prognosticului oferit pacienților și la scăderea duratei de spitalizare, redusă uneori la câteva zile. Acest lucru determinând reinserția rapidă profesională a celor afectați de această boală.