Cel mai vârstnic supraviețuitor al Holocaustului a murit la 108 ani

A murit zilele trecute. La vârsta de 108 ani. Se numește Boris Pahor și a fost scriitor. Din Slovenia, cu cetățenie italiană, supraviețuitor de patru lagăre de concentrare.

Povestea lui a rămas ca să fie spusă mai departe. Nu e interesantă doar pentru că se întinde pe atâția ani. Ci pentru că e împănată cu viu, și cu zvâc, cu lumini, cu umbre.

Scriitorul s-a născut în 1913, la Trieste, pe când orașul făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, a trăit și a traversat ambele războaie mondiale, a fost de patru ori în lagărele naziste de concentrare, a fost supus represaliilor fasciste și, vreme de 25 de ani a fost împiedicat să-și vorbească limba.

A fost considerat cel mai important scriitor sloven, dar și martor al unui secol lung, greu, cu de toate. A spus povestea Holocaustului prin ochii lui, prin prisma lui, prin experiența lui. Căci, Boris Pahor, cel mai bătrân supraviețuitor al lagărelor de concentrare, a fost prizonier la Dachau, Bergen-Belsen și Natzweiler.

10:27, 09.11.2024 • ACTUALITATE

Marcel Ciolacu, mesaj de Ziua Internațională de Luptă Împotriva Fascismului: „Reafirm angajamentul ferm al Guvernului României”

El a luptat la propriu împotriva fascismului și a naziștilor. Mărturia îngrozitoare a lui Pahor este susținută de extrase din extraordinara sa carte „Necropola” și ilustrată cu desene remarcabile făcute de către colegii prizonieri, realizând astfel o descriere unică despre viața și moartea din singurul lagăr de concentrare nazist situat în Franța: Natzweiler.

A luptat pentru Italia în Al Doilea Război Mondial, dar s-a alăturat până la urmă „Partizanilor Sloveni”. A fost eliberat de la Bergen-Belsen în aprilie 1945. Internat într-un sanatoriu de lângă Paris, a cunoscut o infirmieră franţuzoaică care s-a îndrăgostit de el şi l-a făcut și pe el să se îndrăgostească de ea.

Boris Pahor a scris mult despre orori lumii, dar şi mai mult despre dragostea oamenilor. El a fost și la noi în țară când avea 99 de ani. Aici s-a întâlnit cu Neagu Djuvara, cu care a purtat discuții fructuoase pentru cuvântul scris din România, dar și pentru Italia și Slovenia. Era licențiat în literatura italiană și a lăsat o bibliografie lungă formată din aproximativ treizeci de lucrări, inclusiv romane și eseuri traduse în întreaga lume.

În ultimii ani de viață nu mai vedea și nu mai auzea bine. Era, însă, extrem de lucid și de cunoscător al tuturor celor care se întâmplă prin lume.