125 de ani de la primele filme documentare realizate în România, la inundațiile de la Galați, din iunie 1897

În aceste zile se împlinesc 125 de ani de la primele filme documentare care au fost filmate în România. Este vorba de două filme „de actualitate” realizate la Galați pe 20 iunie 1897.

Filmările la documentarele „Inundațiile de la Galați” și „Exercițiile marinarilor Flotilei de pe Dunăre” au fost realizate de fotograful și operatorul român de origine franceză Paul Menu (1876-1973), care era pasionat de fotografie dar și de invențiile fraţilor Louis şi Auguste Lumiere, precursorii cinematografiei și inventatorii primului „aparat de filmat” şi a primului „aparat de proiecţie cinematografică”.

Paul Meniu a realizat, la comanda „L’Independance Roumaine”, filmările sărbătorii Zilei Naționale de 10 Mai 1897. Acelea au fost primele filmări realizate în România, dar au fost realizate la un eveniment despre care se știa cu mult timp înainte, nu era o situație excepțională.

Subiectul primului documentar românesc: pe străzile Galațiului se circula cu barca

În luna iunie, pentru Paul Meniu a apărut și elementul de mare actualitate, care impunea filmarea unei situații excepționale: inundațiile de la Galați. În iunie 1897, nivelul Dunării a atins cota istorică de 658 cm. Un nivel atât de ridicat al apelor Dunării a mai fost atins după mai mult de un secol, în iulie 2010, dar în 1897 viitura de pe Dunăre a fost șocantă nu numai pentru gălățeni, ci pentru întreaga țară.

Apele s-au revărsat, punând stăpânire pe cartierele din Valea Oraşului, zona Portului şi a Gării CFR, cartierul Bădălan. Nu au fost înregistrate victime, pentru că majoritatea locuitorilor din Valea Oraşului aveau bărci şi le-au adus pe străzi.

Pe 20 iunie, Paul Meniu a ajuns la Galați pentru a filma cum pe străzile Galațiului se circula cu barca. Erau imagini document. Filmul „Inundațiile de la Galați”, înscris în categoria „actualitate”, a fost realizat în 4 părţi.

Tot în ziua de 20 iunie 1897, Paul Menu a realizat, tot la Galaţi, filmările pentru un alt documentar, intitulat „Exerciţiile marinarilor flotilei de pe Dunăre”.

Producătorul local al filmului era ziarul de limba franceză „L’Independance Roumaine”, cotidian care apărea la Bucureşti, din 1876, în două ediţii zilnice, „ziarul de dimineaţă” şi „ziarul de seară”.

Lucrările de prelucrare a peliculei au fost executate la laboratorul „Lumiere” din Lyon. Filmul „Inundaţii la Galaţi” a fost prezentat în premieră naţională pe data 18 iulie 1897 la Slănic Moldova, iar pe 24 iulie 1897, la sediul din București a redacției ziarului „L’Independance Roumaine” .

Paul Menu a mai realizat filmările pentru alte două filme care ilustrau viața din Capitală, „Târgul Moșilor” și „La Șosea”.

Paul Menu avea „un temperament de reporter, la pândă pentru a exploata orice subiect îi iese în cale”

Criticul de film Ioan Cantacuzino (1908-1975), fiul actriței Maria Filotti și al inginerului Ion Cantacuzino, remarca în anii 70 „temperamentul de reporter” al lui Paul Menu, care aștepta cu răbdare să descopere detaliile unor momente din viața cotidiană pe care să le surprindă cu aparatul de filmat.

„Operatorul s-a dovedit un excelent reporter, ştiind să aleagă, din viaţa cotidiană a Bucureştilor, subiecte variate, pitoreşti, demne de interes: o paradă militară, cursele de la hipodrom, «Bufetul» de la şosea, Calea Victoriei la «Capşa», Târgul Moşilor.

Cu prilejul unor inundaţii ivite în acea vreme la Galaţi, Paul Menu se deplasează acolo de urgenţă şi după ce filmează aspectele inundaţiei, profită de prilej spre a filma şi câteva scene cu flotila de vase româneşti de pe Dunăre, ceea ce dovedeşte un temperament de reporter, la pândă pentru a exploata orice subiect îi iese în cale. Calitatea lucrărilor sale e atestată de însăşi includerea lor printre subiectele catalogului lui Lumière, care le considerase deci demne să circule sub firma sa. Dacă ne putem permite o figură de stil, s-ar putea spune că este prima contribuţie românească pe planul cinematografiei mondiale”, scria Ioan Cantacuzino, la începutul anilor 70, în revista „Cinema”.

Primele documentare filmate în România se află în „Catalogul vederilor cinematografice pozitiv” a Societăţii Lumière

Primele documentarele filmate în România au intrat deja în istoria cinematografiei mondiale. Potrivit criticului Ioan Cantacuzino, „printre cele 1300 de subiecte care au fost cuprinse în «Catalogul vederilor cinematografice pozitive» ale Societăţii Lumière, publicat pentru prima oară în monografia dedicată creatorului cinematografiei de către Georges Sadoul, figurează — sub nr. 551 şi 552 — şi două subiecte turnate la Bucureşti, dar cărora Sadoul nu le putuse identifica autorul.

Cercetările filmografice întreprinse în ultimii ani de Institutul de Istoria Artei au permis acest lucru. Subiectele sunt datorate operatorului Paul Menu şi fac parte dintr-un număr de 17 subiecte de actualităţi sau, cum se spunea în programele de pe atunci, de «vederi româneşti», filmate între 10 mai şi 27 iulie 1927, cu un aparat Lumière cumpărat special în acest scop, şi developate la Lyon”.

Paul Meniu, un francez stabilit la București, a avut un rol decisiv în începuturile filmului românesc

Paul Meniu, fotograf și operator de film de origine franceză, s-a născut pe 10 mai 1876 la Paris și tot la Paris și-a găsit sfârștul vieții, pe 27 iulie 1973. Împreună cu familia s-a stabilit la București și avea un magazin de optică pe Calea Victoriei.

Fiind stăpânit de o curiozitate pentru toate noutăţile tehnicii moderne și un excelent fotograf, a cărui colecţie de lucrări cu vederi bucureştene din ultima decadă a secolului XIX constituie şi o operă de artă şi un remarcabil document despre viața din Bucureștiul acelor ani, Paul Menu a fost solicitat de ziarul „L’indépendance Roumaine” să susţină interesul pentru spectacolele de film date în saloanele ziarului printr-o serie de subiecte locale.

„Astfel s-a ajuns, dintr-o iniţiativă românească şi nu prin mandatari ai firmei Lumière, la aceste începuturi ale filmului românesc”, mai nota criticul Ioan Cantacuzino.