Cât “bagaj” mental putem duce. Despre recăpătarea echilibrului interior

Suntem atât de prinși în iureșul zilnic, cu probleme și activități, astfel încât nici nu mai știm cât “bagaj” mental putem căra. Și ne trezim, după o perioadă, că nu mai realizăm în ce punct suntem în viața noastră, personală sau profesională. Unde suntem? Cine suntem? Și încotro ne îndreptăm?

Acestea pot deveni întrebări obsedante dacă nu ne luăm un răgaz, un timp dedicat nouă! Se spune că niciodată dorința de liniște sufletească a omenirii nu a fost mai intensă ca acum. Tocmai de aceea merită să reflectăm la ce avem de făcut pentru a ne recăpăta liniștea dorită și echilibrul interior, așa cum rezultă din interviul cu psihologul și trainerul Ofelia Neagu. 

Ofelia Neagu ai postat la un momet dat pe Facebook un citat care nu poate fi uitat ușor: “Vine o vreme când înțelegi că liniștea ta este mai importantă decât zgomotul lumii”…

Da, a fost interesant să observ faptul că interpretările și nuanțele date de discuția pe marginea ideii au fost diferite și merită să fie luate în calcul ca temă de reflecție. Prima dintre aceste interpretări făcea referire la beneficiile petrecerii unei perioade de timp în solitudine, departe de zgomotul lumii. Iar a doua, ideea mea când am făcut postarea, privea liniștea ca pe liniștea sufletului, care este mai importantă decât un mediu toxic (zgomotul lumii) și de la un punct încolo alegem să o prioritizăm. Și să dăm la o parte ce nu mai este benefic, pentru a ne bucura de liniștea sufletească. Cred că merită să reflectăm la ambele, mai ales pentru că la început de an, cei mai mulți dintre noi suntem mai înclinați către a reflecta asupra direcției pe care ne-o dorim în noul an.

E important timpul petrecut în compania noastră?

Dacă reflectăm la prima interpretare – utilitatea timpului petrecut în solitudine, vom observa, probabil, că unul din marile beneficii ale acestui timp petrecut în compania noastră, departe de oricine și orice, este posibilitatea clarificării cu mai mare ușurință  a unei direcții mult mai bune și sănătoase pentru noi, mult mai aliniată valorilor noastre. De foarte multe ori suntem prinși în iureșul zilnic de probleme și activități, astfel încât “intrăm pe pilot automat”. În momentul în care mintea și sufletul sunt agitate, nu mai avem vreme să reflectăm la direcția în care ne îndreptăm. Nu mai avem vreme să ajustăm dacă deraiem de la ceea ce ne-am propus. Și nici nu avem claritatea minții, necesară pentru a face acest lucru. Cel mult, ajungem să luăm decizii pripite, atunci când lucrurile devin apăsătoare. Dar asta nu ne da o direcție. De ce? Noi, ca oameni, putem fi motivați, împinși să acționăm într-o direcție sau alta fie de principiul durerii (fug de…) fie de principiul plăcerii (fug/mă îndrept către). De foarte multe ori, atunci când suntem sub presiune, stresați, agitați, de la un punct încolo, când nivelul presiunii crește, există o probabilitate mai mare ca deciziile luate să fie bazate numai pe , vreau să scap de durere, de ce mă deranjează, dar nu avem foarte clar în minte către ce ne îndreptăm –  ne dăm demisia, pentru că serviciul a devenit insuportabil, dar nu avem foarte clar în minte cum ar arata ceva mai potrivit pentru noi.

A lua decizii bazându-ne numai pe principiul durerii (vreau să scap de…), nu este suficient pentru a ne menține pe o direcție, atunci când nu mai simțim presiunea care ne-a făcut să scăpăm de acolo cu atât de mare intensitate.

Când începem să…realizăm liniștea sufletească? 

De la un punct încolo avem nevoie să știm către ce ne întreptăm, să avem o direcție. Pentru a face acest lucru, avem însă nevoie de liniștea minții, întrucât presiunea și stresul, agitația, ne afectează și influențează gândirea și modalitatea de luare a deciziilor. Din acest motiv, momentele de liniște și solitudine sunt esențiale. Mai ales atunci când dorim să ne clarificăm o direcție, ce este important cu adevărat pentru noi și apoi să luăm o serie de decizii cu privire la direcția noastră.

Cel de-al doilea sens dat în cadrul discuției a fost cel de liniște sufletească – după ce atât de mult timp am fost prinși în situații dificile, poate toxice, atunci când nu mai putem tolera ce se întâmplă, începem să prioritizăm liniștea sufletească. În numeroase situații se întâmplă să ajungem după o perioadă în care suntem prinși în agitație, în probleme, în situații toxice în care uităm de noi, de ce este important în mod real pentru noi și ne dăm deoparte, ne punem pe noi pe un loc secund față de ceilalți, nu mai putem continua așa. Este momentul “dușului rece”, în care ne trezim și reprioritizăm. Dar, de foarte multe ori acest lucru se întâmplă după ce deja suntem mult prea obosiți, stresați, când deja situațiile prin care am trecut lasă  urme.

Care e soluția?

Soluția? Momente de solitudine și de reflecție periodice, pe care să ni le stabilim la anumite intervale, în care să putem reflecta la direcția noastră și la ajustările necesare, pentru a ne simți împliniți. O reevaluare periodică a direcției pe care suntem și a ceea ce este important pentru noi, pentru a simți că avem o viață împlinită. Ne este teamă să luăm pauze uneori, pentru că ne simțim vinovați că facem ceva pentru noi în loc să terminăm ce avem de făcut, sau avem impresia că o pauză ne va întârzia mult muncă, sau cu ce avem de făcut acasă. Sau, în unele cazuri, pauzele luate pentru noi, par o dovadă de egoism, față de familie sau cei din jur.

Dacă facem pauze, asta înseamnă că pierdem timpul?

Paradoxal, o pauză nu înseamnă pierdere de timp, ci tocmai motorașul care ne face să fim mai eficienți după ce revenim la activitățile de zi cu zi. Oameni care ezitau să ia pauze, pentru că aveau impresia că nu mai sunt eficienți, că nu termină ce au de făcut, au putut constata după o pauză că au mai multă energie, că au mintea mai clară, că sunt mult mai eficienți, în timp ce se simt și mai bine. Și în familie, și la muncă, în momentul în care ne luăm pauze de reflecție, pentru a ne clarifica gândurile și pentru a ne liniști mintea și sufletul, cei din jur vor fi mult mai avantajați în momentul în care revenim cu mai multă energie și stare de bine, simțindu-ne bine noi cu noi. Prin urmare, ceea ce poate părea o pierdere de vreme, este de fapt ceea ce ne da claritate, liniște, echilibru.

Cele două interpretări cu care am început acest dialog sunt conectate între ele. Până la urmă, pentru a ajunge să avem liniște sufletească, avem nevoie să eliminăm tot ceea ce nu mai este benefic și aliniat principiilor noastre de viață.