Exclusiv: Boala care poate afecta toate categoriile de vârstă

Luxația coloanei vertebrale reprezintă o translație a unui corp vertebral față de corpul vertebral de dedesubt. Sună descriptiv și poate pretențios, dar aceasta este o afecțiune care poate afecta toate categoriile de vârstă, după cum evidențiază doctorul neurochirurg Dan Benția.

Luxația coloanei vertebrale poate fi laterală, în față sau în spatele vertebrei. Poate afecta toate categoriile de vârstă, mai frecvent tinerii în cazul unor mecanisme traumatice și persoanele în vârstă prin mecanisme degenerative, potrivit medicului. Implicate în mecanismele degenerative la bătrâni pot fi modificarile degenerative din discurile intervertebrale si articulare ale coloanei. Modificările degenerative pot afecta una sau ambele structuri ducând la final la alunecările vertebrale.

Potrivit medicului Dan Benția, factorii care pot determina apariția luxațiilor sunt multiplii. Cum ar fi faptul că supraponderalii și obezii riscă datorită încărcării coloanei dată de gravitație și statul în picioare. Apoi statul prelungit în picioare datorat muncii specific, meserii care presupun un efort continuu maximal fizic( muncile în agricultură), -sporturile intense (schi sau tenis de performanță), afecțiunile inflamatorii și reumatismale ale coloanei( poliartrita reumatoidă și spondiloză anchilozantă), boli genetice, cauze tumorale vertebrale, – luxații post-operatorii (după unele operații la coloana se poate destabiliza coloanal și dacă nu se fac și proceduri de fixare a coloanei pot apărea și aceste luxații în timp).

Cum recunoaștem această boală, clinic vorbind 

„În funcție de marimea alunecării luxațiile se împart în 5 grade: Gradul I- luxație între 0-25% din corpul vertebral; Gradul II- luxație între 25-50% din corpul vertebral; Gradul III – 50-75 %; Gradul IV – între 75-100%; Gradul V – corpul vertebral de deasupra alunecă dincolo de corpul vertebral de dedesubt”, subliniază medicul neurochirurg.

Cum recunoaștem această boală din punct de vedere clinic? „Durere de spate frecventă în regiunea lombară ( zona lombară este cea mai frecventă localizare a luxațiilor vertebrale, deoarece aceasta susține toată greutatea corpului). Apoi, contractura musculară la spate. În stadii avansate ale bolii iradierea durerii pe traiectul nervului sciatic, pe un picior sau pe ambele. De asemenea, în stadii avansate ale bolii durerile cresc în intensitate , pe parcursul unei zile, putându-se ajunge la imposibilitatea poziției în picioare sau a mersului. Nu în ultimul rând, tot în stadii avansate, sciatica devine paralizantă, care după 7 zile poate fi definitivă”, răspunde Dan Benția.

Investigații și tratament

Ce investigații trebuie sa facem? „Radiografie simplă de coloană, dar în flexie și în extensie pentru a se aprecia dacă există mobilitate. Examenul RMN vede cel mai bine degenerările discale și ale articularelor coloanei. Cea mai bună investigație pentru luxații este examenul CT vertebral cu reconstrucție tridimensională, de notat că tomograful vede cel mai bine la nivelul oaselor. Nu în ultimul rând se va face o investigatție funcțional care ne poate arăta activitatea electrică prin nervii de la picioare. Această investigație se numește EMG –  electromiografie)”, specifică medicul.

Când luăm hotărârea să ne operăm? „Când avem criterii de diagnostic clinic și paraclinic pentru alunecare vertebrală, când alunecarea este de la gradul II în sus, când simptomele nu mai răspund la tratament medical, cand este afectată calitatea vieții pacientului(ex: nu mai poate merge, nu mai poate sta în picioare, nu mai merge la serviciu, etc.)”, specifică de asemenea, Dan Benția.

Cât privește tratamentul medical, mai aflăm de la medic că sunt necesare medicamente antiinflamatorii, antialgice( impotriva durerilor), relaxante musculare și medicamente ce hrănesc nervii periferici. De asemenea, repaosul la pat face parte din tratamentul medical, tratamentul fizio-kineto-terapic, aquagym, acupunctura, etc.

Proceduri și recuperare

Obiectivele tratamentului chirurgical presupun decompresiunea elementelor nervoase, măduva & rădacini nervoase, refacerea aliniamentului coloanei vertebrale( reducerea și repozitionarea completă a vertebrelor), stabilizarea coloanei cu tije și suruburi și fuziunea vertebrală – procesul care apare dupa stabilizarea vertebrală dupa operație.

„Aceste proceduri se pot face prin chirurgie deschisă clasică și minim invazivă, prin piele, percutană. Ambele metode sunt folosite, dar se utilizează din ce în ce mai mult procedurile minim-invazive.

Dacă un corp vertebral este tasat sau are o osteoporoză severă se poate asocia vertebroplastie și kifoplastie percutană (prin piele), de asemenea șuruburile folosite vor fi speciale: șuruburi expandabile care se deschid ca o umbreluță în corpul vertebral și șuruburi prin care se poate injecta ciment în jur”, adaugă Dan Benția.

Cât privește recuperarea post-operatorie, potrivit medicului neurochirurg internarea se realizează pe parcursul a 4-5 zile post-operator, bolnavul este mobilizat în a II-a zi dupa operație. „În general pacientul trebuie să stea în concediu 3-4 saptamani, după care se întoarce la lucru. În general osul se vindecă la 2-3 luni de la operație. Pacientul va veni la controale post-operatorii la: 1 lună, 3 luni, 6 luni și 1 an, moment în care se va verifica starea pacientului și starea implantului. Implanturile sunt dintr-un aliaj metallic compatibil RMN ( Ex:titan)”.

Pacientul poate trece pe la aeroport și poate să facă multiple examene RMN în decursul vieții fără probleme.

„Post-operator prognosticul este favorabil dacă pacientul se prezintă într-un stadiu incipient al bolii. În clinica la noi avem o bogată experiență operatorie în acest sens cu rezultate foarte bune inclusiv prin proceduri minim-invazive și micro-chirurgicale”, conchide Dan Benția pe marginea acestui subiect complex.