Ceasul rău, pisica neagră…

Sunteți superstițioși? Credeți în ce se spune din popor că se întâmplă, în unele cazuri? Ceasul rău, pisica neagră, cum ar veni… Acuma, de-o fi aşa cum cred bătrânii, de n-o fi, habar n-am. Zic doar să punem superstiţiile astea adunate de la babe şi nu numai, pe tapet. Să luăm la cunoştinţă despre ele.

Să le spunem cu vorbe în cele ce urmează. Mda… Să afle despre ele şi mlădiţele care vin din urmă. Cică dacă spargi oglinda, e prăpăd. Şapte ani de ghinion, de nici laptele în oală nu se prinde! Hei, fată frumoasă, ia lenjeria intimă pe dos, ca să nu te mai deochi, când te soarbe vreun hăndrălău din priviri.

Şi, atenţie, dacă mănânci direct din oală, nu pui în farfurie, ca tot omul, mâncarea, plouă la nunta ta. Și dacă îţi ard obrajii, te vorbeşte cineva de rău. Şi, zic babele, e musai să o zici pe aia cu să-mi mănânce fundul, dacă mă vorbeşte de rău. Aşa zice tradiţia, deh, nu eu… Verşi sarea, gata, te cerţi. Ei, şi nu sta în colţul mesei, că nu te mai măriţi, nu te mai ia nimeni!

Dacă ai strungăreaţă – lumea satului se uită şi la asta – ehei, cică îţi cam place iubitul. Iubeala… Şi dacă mai ai şi vârtejuri în cap, ţii mai mulţi bărbaţi. Te mănâncă talpa piciorului, faci drum. A, nu te apuci în locul celor de la Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale să încropeşti de niscaiva căi de acces prin ţărişoară, ci, pur şi simplu, pleci într-o călătorie. Nu-ţi tăia unghiile seara, că mor oile. Cine mai are… Dacă speli rufe lunea, te urăşte lumea. Aşa că, lasă-le pe marţi.

Dacă drumul e cu crăpături – aş actualiza zicerea şi aş adăuga gropi, ocoleşte-le, nu le sări, că aduce ghinion să le sari. Başca faptul că poţi să-ţi rupi partea dorsală dacă nu e bună săritura. Uite, cică dacă scapi o cratiţă jos şi ea se opreşte cu gura în jos, îţi găseşti iubit. Puşchea pe limbă, că mai sunt şi femei măritate la cratiţă!

E ghinion mare, zice-se, dacă dai laptele în foc. Plus că, afirmă bătrânele, crapă ugerul vacii şi nu mai poate fi mulsă. Te mănâncă nasul, te cerţi ori iei, Doamne fereşte, bătaie. Acuma, părerile sunt împărţite, căci mai sunt şi dintre cele care spun că, mâncărimea de nas înseamnă, musai, bucurie. Dacă scapi lingura jos, zic babele că îţi vine iubitul de departe. Unii ar vorbi despre neîndemânare la bucătărie. Nu da săpunul în mână cuiva, că e – şi ăsta! – semn de ceartă.

Nu te şterge odată cu altcineva pe prosop, ca e hai mare pe urmă. Multă ceartă la noi, la români… Bagă o rămurică de busuioc în portofel, că ai noroc la bani. Dă-te trei paşi înapoi şi scuipă peste umăr, ptiu, ptiu, dacă te întâlneşti pe drum cu popa. Să nu dai cuiva foarfeca din mână, că e ceartă cu bărbatul. Dacă te-ai apucat de cusut ceva la un obiect de vestimentaţie cu care eşti îmbrăcat, să ţii o aţă în gură, că altfel îţi coşi minţile şi norocul.

Să nu laşi masa nestrânsă după ce ai mâncat, că stă Maica Domnului în genunchi. Să nu arunci pâinea, că plânge Fecioara Maria de ea. Nu-i vorbă, că la ce foame e pe noi, nu mai aruncă nimeni nicio firimitură. Şi altele: să începi măturatul dinspre uşă spre restul camerei, ca să vină lumea la tine şi casa să îţi fie plină de prieteni. Dacă cineva îţi iese cu găleata goală în cale, înseamnă că o lungă perioadă viaţa îţi e seacă. Hm… Să nu tai unghiile copilului până la botez, că fură.

Nu amesteca în oală cu cuţitul, că ţi se pune junghi la lingurică. Dacă scapi pieptenele jos, calcă pe el de trei ori, căci altfel păţeşti o mare ruşine. Dacă te mănâncă urechea, plouă. Şi nu te scărpina cu beţigaş cu un singur căpăt acoperit, că faci buba, ca, pe vremuri, Băsescu. Nu mătura pe cineva, că nu se mai căsătoreşte. Nu merge încălţat doar cu un pantof, că moare cineva.

Dacă ai vărsat apă pe podea, nu o şterge cu piciorul, că dai cu piciorul norocului. Nu fluiera în casă, că rămâne pustie. Nu sta pe prag, că nu mai vine ursitul. Dacă te împiedici şi cazi, bat clopete de nuntă, gata, te căsătoreşti. Nu mânca din farfuria pusă în poală, că îţi mănânci norocul. Dacă te întorci din drum, îţi merge rău toată ziua. Cuţitul cu tăişul în sus, înseamnă ceartă în familie.

Nu cumpăra hăinuţe copilului înainte să vină pe lume, că se întâmplă nenorocire mare, Doamne fereşte. Să nu se vadă două mirese, că uneia îi moare copilul la naştere. Şi nu pleca din casă păşind cu stângul, ia cadenţa, ca la armată: dreptul, dreptul, drept, stâng, dreptul… Nu târşâi picioarele, că se sperie norocul şi fuge.

Deh, superstiţii de la ţară… Şi să nu uităm de cele deja celebre, despre care au auzit şi copiii pe la sânul mamei lor: marţi, trei ceasuri rele, data de 13 care aduce ghinion, pisica neagră, trecutul pe sub scară, cucuveaua care cântă sau câinele care urlă…

Acuma, dacă e aşa sau nu, ştie, cum ziceam şi mai sus, numai Dumnezeu. Dar e bine, poate, să ştim, să ne amintim, să vedem şi cum mai gândeau, mai demult, oamenii de la ţară. Căci, acum, și pe aici s-a modernizat lumea și nu mai crede în astfel de chestii.