Ce sunt rezervoarele din inox și ce le face atât de rezistente?

Rezervoarele din oțel inoxidabil, sau inox, sunt utilizate pe scară largă pentru alimente, băuturi, produse lactate, medicamente, cosmetice și alte procese de fabricație în care curățenia și puritatea sunt importante. Acestea sunt, de asemenea, utilizate în instalațiile industriale pentru depozitarea substanțelor chimice și a gazelor unde este necesară o rezistență puternică la degradarea chimică.

Oțelul inoxidabil este un tip de aliaj de fier care conține un anumit procent de crom, care conferă metalului rezistență la coroziune. Rezistența la coroziune se obține prin crearea unei pelicule subțiri de oxizi metalici care acționează ca protecție împotriva materialelor corozive.

Rezervoarele din oțel inoxidabil variază ca formă și dimensiune. În funcție de locație și restricțiile de transport asupra dimensiunilor, acestea pot fi orientate vertical sau orizontal. Unele rezervoare inox pot conține cantități mici de lichide și gaze comprimate cu doar câțiva litri de capacitate, în timp ce altele pot conține câteva mii de tone. Rezervoarele din oțel inoxidabil au o gamă largă de aplicații, deoarece construcția lor poate fi ușor modificată în funcție de cerințele finale specifice.

Ce face ca inoxul să fie rezistent la coroziune?

Inoxul utilizează principiul pasivării în care metalele devin „pasive” sau nereactive la oxidarea cauzată de compușii corozivi din atmosferă și fluidele de proces. Inoxul are pe suprafața sa un strat subțire de oxizi metalici. Compoziția inoxului este în mare parte feroasă, aliată cu minim 10,5% crom.

Oxizii metalici care formează filmul pasiv sunt oxizii de crom. Alte elemente de aliere sunt prezente, cum ar fi carbonul, nichelul, manganul și molibdenul. Carbonul este principalul element de aliere pentru a crea oțel din fier pur. Un anumit procent din acest element face oțelul mai dur și mai rezistent și face ca inoxul sa fie folosit inclusiv în confectii metalice. Nichelul și manganul sunt elemente stabilizatoare care promovează o structură metalurgică austenitică. O structură austenitică împiedică întărirea oțelului inoxidabil prin tratament termic.

Acest lucru permite oțelului inoxidabil să reziste la temperaturi mai ridicate, păstrând în același timp proprietățile mecanice, cum ar fi ductilitatea. În plus, oțelurile inoxidabile austenitice au o rezistență mai bună la temperatură joasă decât oțelurile inoxidabile feritice.

Rețineți că manganul produce doar jumătate din efectul nichelului și este de obicei folosit ca înlocuitor pentru a produce materiale mai ieftine. Molibdenul, pe de altă parte, are aceeași funcție ca și cromul. De asemenea, îmbunătățește rezistența la coroziune a materialului. Molibdenul este un atom mai mare decât cromul, ceea ce îl face mai eficient în a face oțelul mai puternic, în special la temperaturi mai ridicate. Un dezavantaj al utilizării molibdenului este că face oțelul inoxidabil feritic, care se caracterizează prin a fi mai fragil. Acest lucru este contracarat prin adăugarea de mai mult nichel.