Domnul Viorel de la jandarmerie

Știu. Nu e adresarea corectă. Nu e formularea care trebuie. Asta cu domnul Viorel. Dar numai atât știm, numai atât avem. Și e păcat de Dumnezeu să stricăm ceva.

O poveste frumoasă vine către voi – serios! – de pe pagina de Facebook a Ministerului Afacerilor Interne din România, ca să vorbim în termeni oficiali și protocolari. Într-un moment în care planeta fierbe, arde, opărește, la propriu și la figurat, într-un moment în care stăm pe butoaie de pulbere în Ucraina, aflată în război cu Rusia, în Kosovo, unde fitilul cu Serbia e gata să se aprindă, în Taiwan, unde China a început „operațiunile militare”, într-un moment când scumpirile și crizele, de tot felul, sunt la ordinea zilei, cred că e bine și frumos să ne mai clătim sufletele și cu altceva.

Cu altfel de subiecte. Cu altfel de oameni. Cu altfel de caractere. Așa că, am preluat povestea de la MAI, cum am zis și, ca să nu stric ceva cu condeiul meu mai înțepat, am lăsat-o așa cum e. Așa vă îndemn s-o citiți și voi.

12.000 de euro! Aceasta este suma pe care a găsit-o Viorel într-o sacoșă uitată într-o scară de bloc.

E în concediu și avea în plan să meargă la cimitir să aprindă o lumânare pentru ai lui, apoi la agenția CFR să-și ia bilete pentru Constanța.

Când a ieșit din lift, lângă ușa de la bloc a văzut o sacoșă. Înăuntru se vedeau mai multe dulciuri și cutii de medicamente. „Sigur a uitat-o cineva”, și-a spus, încercând să vadă dacă ce era în sacoșă n-ar trebui cumva să stea la frigider. Se gândea mai ales la medicamente…

Atunci a văzut banii. Erau foarte mulți și așezați cu grijă, o sumă considerabilă!

A luat sacoșa și a ieșit în grabă în fața blocului, sperând ca cel care-o uitase să fie prin apropiere. În fața blocului nu era nimeni, dar din bloc a ieșit totuși cineva.

– Salut, vecine! Știi cumva a cui e sacoșa asta?

– Salut, nea Viorele, nu știu! Era aici și mai de dimineață. Am ieșit eu să cumpăr ceva și era în scara blocului.

– Dacă auzi pe cineva care întreabă de ea, să-i spui că e la mine și că e INTACTĂ. Așa să-i spui, da? Îl anunț și pe președintele de bloc. Duc sacoșa sus, apoi plec cam o oră, că am ceva treabă, dar revin și aștept.

S-a dus doar până la cimitir și s-a întors degrabă acasă, sperând că va avea ceva vești despre păgubiți.

La intrare, președintele blocului îl aștepta însoțit de două persoane.

– Nea Viorel, cred că am găsit proprietarii sacoșei. Acum înțeleg de ce ne-ai spus apăsat că este intactă. Mare noroc au avut oamenii ăștia să găsiți chiar dumneavoastră sacoșa! Domnul spune că înăuntru sunt 12.000 de euro.

– Da, așa este, sunt mulți bani acolo… Am o rugăminte, însă, vreau ca sacoșa să v-o dau în prezența poliției. Așa ne asigurăm că nu lipsește nimic și că dumneavoastră sunteți adevărații proprietari.

Lucru care s-a și întâmplat.

L-am sunat astăzi pe Viorel să-i mulțumim pentru gestul lui. A răspuns imediat, dar s-a scuzat că nu poate să vorbească prea mult.

– Pot să revin eu în 5 minute? Sunt la coadă la bilete. Vreau să merg în concediu cu familia și ieri, cu toată întâmplarea asta, n-am mai avut timp să ajung la agenție. Iar dacă ies acum din coadă, mi-e că pierd biletele și joi trebuie să fim la mare. I-am promis băiatului…

Felicitări, domnule Viorel, vă spunem și pe această cale!

Sunteți un exemplu pentru toți!

Domnul Viorel este, desigur, un om ca toți oamenii. Sau nu. Căci, s-a dovedit că, spre deosebire de alții, e cinstit și are conștiință. Concediu plăcut, domnule Viorel! Grijă pe la sacoșe!