Exclusiv: Orașul de la bulgari cu plajă, katmi sărate sau dulci și ușa cu număr albastru! (GALERIE FOTO)

Sozopol este orașul în care ne ducem special pentru katmi și ușa cu număr albastru. Sună exotic și ciudat, dar despre ce e vorba veți citi mai departe.

S-ar spune că după Sunny Beach, potopul, sau după Sunny Beach, la bulgari nu mai există „nimic” pentru români. Ei bine, de ceva vreme românii și nu numai ei – englezii, spaniolii și alte naționalități – au descoperit ceea ce ei numesc uneori „mica Italie” – acesta este Nesebarul (sau Nesebăr, aflat imediat după deja „celebrul” Sunny Beach) și Sozopol – oraș rival al Nesebarului, numit și el uneori „o mică Italie”, dar considerat mult mai frumos de către bulgari.

„Povestea” de față este despre Sozopol, la care nu e așa de ușor de ajuns, depinde „din ce parte” vii (cam 350 kilometri de la București, mergând pe drumul Giurgiu – Ruse – Șumen – Burgas – Sozopol). Sau mă rog, nu așa de comod de ajuns cum e la Sunny, ori alte stațiuni bulgărești intrate deja în ceea ce aș putea numi cotidianul turistic.

Sozopol se află la aproximativ 35 de kilometric de Burgas, are plaje frumoase, oraș vechi, oraș nou,.. Deja am enumerat ingrediente care pot asigura succesul turistic. Recunosc că abia acum, după ani, am realizat că pe bulgari îi ajută într-adevăr „decorul”, mai ales în această zonă de litoral: plaje cu aspect mediteraneean, străzi de parcă te-ai rătăcit într-adevăr prin Italia, golfulețe, etc.

Un trecut istoric unic

Orașul în dreptul căruia marea bate în nuanțe greu de descris, e așezat pe o peninsulă pietroasă. Se pare că în sec.VII î.Hr., locul a fost atestat documentar ca orașul Antheia, înființat de coloniștii greci din Milet. Numele a fost schimbat în sec. V î.Hr. în Apollonia, uneori  Apollonia Pontica ori Apollonia Magna. Patronul spiritual al orașului a devenit  Apollo Iatros (Tămăduitorul), căruia i sa ridicat un templu în oraș în același secol. Templul avea  o statuie a zeului înaltă cam de 13 metri,  lucrată în bronz de sculptorul grec Kalamis. Statuia a fost dusă la Roma în anul 72 î.Hr. și pusă în Capitoliu, de unde a dispărut în perioada creștinismului timpuriu. Din secolul IV d.Hr., pe monede orașul apare cu  numele Sozopolis –  Oraşul mântuirii, după ce creștinismul devine religie oficială de stat (anul 330 d.Hr.).

În anul 1453 a intrat sub dominația Imperiului Otoman și a avut o perioadă de decădere. E mult de povestit, istoria orașului se dovedește a fi unică, dar zbuciumată și sigur vom mai găsi timp să o depănăm. Abia în secolul al XIX-lea Sozopol și-a recăpătat importanța. Printre multe altele, se spune că peste 80% din peștele prins de bulgari în Marea Neagră în anii ‘40 provenea de la pescarii de aici.

Katmi și ușa

Ca un arc peste un enorm timp, pe strada Apolonia din Sozopol se află pensiunea domnului la care se fac cele mai bune katmi din zonă – de fapt clătite atât sărate, cât și dulci, umplute după preferințe cu brânză, șuncă, bacon, ori ciocolată! Să nu omit faptul că între felurile tradiționale de mâncare ale bulgarilor se numără clătitele, mai ales cu nuci și miere. Nu în ultimul rând, pe aceeași stradă se află casa cu ușa ce are număr albastru și de care sunt iremediabil atrasă. Mai sunt apoi doamnele ori domnii care vând pe la porțile caselor dulceață de smochine – gustoasă.

Revin. Partea veche a fost declarată în anul 1974, printr-un decret ministerial, „a museum-reserve” și cuprinde peste 180 de locuințe construite din piatră și lemn. Casele datează de la mijlocul secolului al XVIII-lea, până la începutul secolului al XIX-lea.

„Ați mai fost pe aici?” – întreb o  doamnă bulgăroaică ce tocmai a coborât dintr-un autocar. „Nu, e prima oară! Eu sunt din Sofia, am văzut Sozopolul inclus în circuitul turistic al Bulgariei și am zis de ce nu, e minunat! Să știți că în perioada pandemiei mulți bulgari au preferat să își viziteze propria țară (râde), „Noi suntem români doamnă și preferăm în continuare să vă vizităm propria țară!”.

Ne despărțim râzând (deși nu e de râs în ceea ce ne privește…), în timp ce grupul cu care a venit doamna se împarte: sunt cei care merg direct să se bronzeze (pe plaja principală, dar și pe altele interesant de descoperit, chiar și în afara orașului, toate cu nisip fin și aproape alb…) și cei care merg să viziteze Muzeul Etnografic, ori Biserica Sfântul Gheorghe. În această biserică se află Moaștele Sfântului Ioan Botezătorul, care au fost descoperite pe 28 iulie 2010 de o echipă de arheologi ce efectuau săpături pe insula Sfântul Ioan (Ivan) – cea mai mare dintre cele cinci insule bulgare din Marea Neagră.

Am uitat să vă spun ceva „intelectual”: anual, orașul găzduiește Festivalul Artelor Apolonia, ce atrage în luna septembrie artiști de pe tot globul.

Nu vreau să vă plictisesc cu prea mult text :), așa că vă las să faceți cunoștință cu acest prea puțin spus inedit oraș din Bulgaria, prin intermediul fotografiilor.