Hai la masă!

Știu, e cald, e vipie, e vară în adevăratul sens al cuvântului. Și, parcă, pe căldura asta, nici nu intră bine dumicatul. Dar mi s-a înșurubat în minte gândul că, tare bună ar fi acum, taman acum, o ciorbă de cocoș de țară, cu borș – că am huște – și tăiței de casă.

Și, poate, la felul al doilea, o tocăniță. Cu salată de ardei capia, taman copți pe grătar cu lemne, alături. Și, musai, cu mămăliguță caldă. Că, pe acolo pe unde m-am fâțâit în vacanță, ori nu aveau mămăligă, ori era la fel de scumpă ca vita Kobe. Așa că, am rămas cu gândul la ea, ca la, cum zice poporul, o buruiană de leac.

Nu știu dacă mănânc de mă rup, dar de făcut, clar, fac. Deci și carevasăzică, hai la masă, prietene! Care te bagi? Care vrei? Suntem, pe cuvânt, gazde bune. Cine a fost la noi, știe. Hai, care vii? Prăjituri n-am, că de cocăreală pe căldurile astea, nu stau. Abia să intru în bucătărie pentru ciorba aia, darmite să mai și cocăresc ceva pe acolo.

Dar am pepene dulce și rece. Om găsi ceva fructe în livadă și, serios, am câteva sortimente de înghețată în congelator. Sucuri, de asemenea, făcute din fructe proaspete, fără conservați, am la rece. Cât privește băuturile alcoolice, mă bazez pe soțul meu. Trebuie că are el ceva la beci, în toate sticlele, damigenele, bidoanele, budanele, butoaiele de care mă tot încurc pe acolo.

Plus că, bonus, taman face țuica. Deci, tratația, din toate punctele de vedere, e asigurată. Dacă nu vreți manele, că de-astea n-am – regele manelelor să trăiască, săracul, că n-am nimic cu el – și nu ascultăm așa ceva, s-o găsi și ceva muzică bună, care să facă să alunece mai ușor paharul cu vin pe gât.

Dacă n-am zis, vorba răposatului Pruteanu, repet: care vii, prietene? Pun masa afară, în chioșc, să intre răcoarea peste noi. Invitația e lansată. Eu mă duc să mă apuc de treabă.  Ciorba de cocoș, și mămăliga, și tocănița nu se fac singure. Și, vorba știu eu cui, dați un țignal, dacă veniți la masă.