Cărțile trebuie să trăiască!

Unii aleg să le arunce la ghenă. Alții să le ducă la anticariate sau la cine știe ce tarabe ale unor vânzători ambulanți. Alții preferă să le ofere trecătorilor. Despre cărți zic. Pentru că, se întâmplă în viață să nu mai avem loc de ele.

Sau, din contră, să le ducem grija și să nu vrem să le lăsăm de izbeliște și să încapă cine mai știe pe ce mâini de neaveniți. Decizii și decizii.

Un domn în vârstă de pe via Luigia Sanfelice din Napoli a scos ieri dimineață, înainte să se ivească zorii, o grămadă de cutii și saci cu cărți din casă. Apoi, ca la un stand, le-a așezat frumos pe un zid lung, care-i venea până la brâu.

Adică, oricine vedea cărțile înșirate acolo și putea să o răsfoiască pe care voia. Unele de poezie, altele istorice, altele de beletristică, altele de filosofie. Când au început să mișune trecătorii, domnul în vârstă i-a îmbiat să ia fiecare ce crede de cuviință din mulțimea de cărți. Una, mai multe, câte dorește.

Omul a precizat că nu vrea, dacă el moare, să i se risipească și irosească aiurea cărțile. Preferă să le dăruiască oricui le vrea. Căci cărțile trebuie să trăiască și când oamenii nu mai trăiesc. Iar trecătorii le-au vrut. În câteva ore de la deschiderea… bibliotecii stradale, s-a epuizat tot.