Povestea Palatului Mogoşoaia, bijuteria care uimea o Europă

A fost odată un palat, numit, după localitatea în care se afla, Mogoşoaia. O frumuseţe… Şi am spus tot doar printr-un singur cuvânt. O Europă întreagă se minuna de amplasament, de poziţie, de arhitectură, de mobilier, de tablouri, de tot.

Era o bijuterie în adevăratul sens al cuvântului. L-a făcut, pe palat, zic, când a domnit, Brâncoveanu. L-a refăcut, când l-a primit cadou, Martha Bibescu. A fost revendicat, acum 12 ani, de urmaşii acesteia.

Ascensiune şi declin

De curând, nişte tineri pasionaţi de frumos, istorie, artă, care îmi sunt şi foarte apropiaţi, au făcut un drum până la Mogoşoaia. Ca să mai afle ceva amănunte despre existenţa sa prin timp. Aşa cum ştie şi copilul din clasele primare, palatul a fost construit de Constantin Brâncoveanu, în chiar dulcele stil brâncovenesc, pentru unul dintre fiii săi.

Brâncoveanului i-a plăcut ce-a ieşit după construcţie, pentru că, pe timpul vieţii, acest palat a fost una dintre cele mai dragi reşedinţe ale sale. El cumpărase locul, cu mai multe locuinţe, de la văduva boierului Mogoş.

Înainte de a ridica maiestuosul palat şi înainte de a fi domnul ţării, Brâncoveanu, cu doamna sa, înalţă, aşa cum făcea orice domnitor, o biserică. Şi, când nenorocirea s-a abătut asupra familiei sale, de şi-au dat toţi duhul în închisoarea Edicule, minunăţia de palat a fost devastată şi transformată în han.

Palatul Mogosoaia

Când se întoarce din exil, familia Brâncoveanului – ce-a mai rămas din ea – primeşte domeniul înapoi. Abia mai târziu, peste o sută şi ceva de ani, domnitorul Gheorghe Bibescu, soţ al lui Zoe Mavrocordat, devenită moştenitoare a palatului, se apucă de renovat clădirile.

Lucru pe care îl fac, pe mai departe, şi descendenţii săi, aceştia şi extinzând, în timp, palatul, grădinile, domeniul. De la Marie Nicole Bibescu, fiica lui Niculae Bibescu, avea să cumpere, în 1912, într-o stare destul de avansată de degradare, principele George Bibescu o parte din frumoasa moşie. Este momentul în care i-l face cadou Marthei, soţia sa.

De numele acestui Palat se leagă o foarte mare parte din ascensiunea şi recunoaşterea de care s-a bucurat edificiul. Frumoasa, deşteapta şi erudita Martha Bibescu începe să renoveze şi să extindă palatul şi parcul de lângă lac, cheltuind o avere pe aceste lucruri. Numai despre eforturile ei de a face locul mirific s-ar putea scrie o carte.

Mult mai târziu vin şi pun ochii pe domeniu legionarii. Nici comuniştilor nu le-a displăcut. Dar Martha, care s-a luptat ca o leoaică, reuşeşte să obţină titlul de monument istoric şi salvează astfel palatul. Numai patru ani, însă. În 1949 tot domeniul de la Mogoşoaia trece în proprietatea Statului.

De aici, se furase şi se devastase însă o parte însemnată din ce lăsase Martha. Se spune că, zile în şir, plecau de la moşie camioane pline ochi cu de toate. Ajuns pe mâna comuniştilor, palatul devine, în timp, casă de creaţie pentru scriitori. Unul dintre preferaţi era Marin Preda, care a scris printre altele celebrul roman „Cel mai iubit dintre pământeni“.

Lenin şi Petru Groza

Şi, parcă ai zice, într-o bătaie de joc, au fost aduse, după Revoluţie, la Mogoşoaia, la palatul Brâncoveanului şi al Marthei, statuile unor lideri comunişti, culese de prin Bucureşti: Petru Groza şi Vladimir Ilici Lenin! Poate că, dacă cel care le-a dat jos cu macaraua proprie, într-un dispreţ total faţă de comunişti, Gheorghe Gavrilescu, nu s-ar fi sinucis patru ani mai târziu, s-ar fi ocupat pe mai departe de soarta statuilor. Poate…

Cert e doar că nimănui nu i-a păsat, multă vreme, de ele. Răsturnate cu faţa în jos, cele două monumente păreau să muşte, într-o sacadată durere şi înfrângere, ţărâna Mogoşoaiei. Din somnul lor fără vise le-au tulburat, adesea, doar hoţii de fier vechi. Un braţ, un picior, un deget, tot ce se putea tăia din statui însemnau nişte bani pentru aceştia.

Paznicii, oameni fără vreo forţă nemaipomenită, nu făceau faţă romilor, care veneau dotaţi cu flex, daltă şi bomfaier ca să smulgă un pic de fier statuilor. Responsabil de starea celor două imense trupuri – nişte cadavre ale unei epoci apuse – a fost Ministerul Culturii, dar acesta uitase de ele.

Ca şi de altele… Ca de toate… Și, vreo 20 de ani au stat statuile alea în curtea Palatului Mogoșoaia. Sigur, și ele cu povestea lor. Despre care, poate, vom vorbi altă dată. S-au scos, la un moment dat din incinta palatului. Dar episodul a rămas. Ca o pecete pe fruntea construcției Brâncoveanului.

Palatul Mogosoaia

Moştenitorii

În 2010, Christopher John Ghika, cetăţean britanic, împreună cu Jeanne Valentine Louise Ghika-Comăneşti, a depus acţiune de revendicare a palatului la Tribunalul Bucureşti. Cei doi, reprezentaţi în instanţă de fostul ministru al Justiţiei, Valeriu Stoica, au arătat că sunt moştenitorii Marthei şi că au drept de proprietate asupra întregului domeniu.

Ei au afirmat că exproprierea s-a făcut ilegal şi că, în fond, statul nu are niciun drept asupra moşiei. Despre retrocedare, din câte știu, nu s-a mai făcut vorbire. Cel mai probabil, cei doi au primit de la Statul român cele mai bine de zece milioane de euro cerute.

Jean Valentine Louise Ghika şi Christopher John Ghika sunt copiii lui John Nicholas Ghika, fiul prințului Dimitry Ghika Comănești (Dede Ghica), soțul fiicei Marthei Bibescu.

Moștenitoarea Valentina Ghika-Comănești este unica fiică a Marthei Bibescu, care a murit în 1973. Aceasta a fost căsătorită cu Prințul Dimitry Ghika Comănești, care după moartea ei a rămas moștenitor.

Urmașii Marthei Bibescu au depus la tribunal o serie de documente, printre care traduceri ale certificatelor de moştenitor şi mai multe procese-verbale care detaliază ce suprafeţe, imobile şi obiecte erau pe domeniu la preluarea de către stat.

În prezent, parcul, livada şi serele din jurul Palatului Mogoşoaia se află în administrarea Centrului de Cultură Palatele Brâncoveneşti.