China vrea ca Taiwanul să revină sub conducerea Beijingului

Într-un context global dificil, dominat pandemia de COVID 19, care proiectează o serie de incertitudini economice și sociale, China a aprobat noul plan cincinal, pentru perioada 2021 – 2025 dar și Obiectivele de dezvoltare pentru următorii 15 ani.

Cu ocazia Plenarei Consiliului de Stat, care a avut loc la Beijing în perioada 26-29 octombrie, premierul chinez Li Keqiang a cerut standarde înalte la întocmirea celui de-al 14-lea plan cincinal pentru dezvoltarea economică și socială națională.

În următorii 5 ani, autoritățile trebuie să respecte principiile directoare trasate cu ocazia celui de-al 19-lea Congres al Partidului Comunist Chinez, astfel încât pe de o parte piața să poată juca un rol decisiv în alocarea resurselor, iar pe de altă parte guvernul de la Beijing să joace un rol mai activ. În plus Planul cincinal trebuie să permită reforme în domeniile cheie și să accelereze stabilirea unui mediu de afaceri orientat spre piață, bazat pe reguli și pe ideea de economie globala.

Presa chineză scrie că documentul oficial emis după încheierea celei de-a cincea sesiuni plenare a Comitetului Central al Partidului Comunist din China ar trebui să elimine orice îndoieli cu privire la angajamentul Chinei de reformare, deschidere și cooperare globală, într-un moment în care Statele Unite au recurs la unilateralism și protecționism.

08:13, 04.10.2024 • OPINII

România: Alertă economică!

12:58, 19.09.2024 • ECONOMIE

România, radiografia dezastrului din economie (Analiză)

Planuri fără cifre

Însă, ziarele financiare occidentale observă că în premieră, textul adoptat la Berijing, evită să stabilească un obiectiv cuantificabil de creştere economică pentru următorii cinci ani, spre deosebire de planul cincinal precedent care viza o creştere a PIB de cel puţin 6,5% pe an. De altfel se poate observa că pe fondul pandemiei, guvernul chinez a renunţat încă la începutul anului să stabilească un obiectiv de creştere pentru 2020.

Un alt element important menționat în document este dorința Chinei de a obține „autonomia tehnologică”, deși marile Corporații chineze, sunt încă dependente parțial de tehnologii americane. O analiză a evoluției din ultimii 20 de ani a celor două mari companii chineze rivale în acest domeniu, Huawei și ZTE, arată că acestea au capacitatea de a recupera decalajele tehnologice și chiar de a intra pe piață cu soluții performante, dezvoltate de propriile departamente de cercetare.

Un alt aspect important este reprezentat de eforturile de accelerare a tranziţiei către o economie mai puțin poluantă. De altfel, preşedintele Xi Jinping dorește ca până în anul 2060, industria chineză să atingă neutralitatea în privinţa emisiilor de carbon.

O reducere substanțială a emisiilor poluante, ar transforma practic China din cel mai mare producător de bunuri în singurul producător la nivel mondial. Aceasta pentru că în lipsa penalizărilor pentru emisiile de carbon, industria chineza, care oricum are la ora actuală capacități uriașe, ar veni în plus cu prețuri de producție pe care nu le va mai putea concura nimeni. Trebuie amintit aici că industria chineză produce deja toate articolele din codurile agreate la nivel mondial.

Taiwanul, provincie autonomă sau regiune administrativă specială?

În ceea ce privește liniile directoare trasate în cadrul celui de al 19-lea Congres al PCC, agenția Xinhua informează că autoritățile de la Beijing doresc inclusiv dezvoltarea capacităţilor de apărare în concordanţă cu cele economice. În cazul unei viitoare suprapuneri a forței economice pe capacitatea militară, rămâne de văzut în ce direcție va evolua China în plan mondial și dacă va mai păstra actualul concept „soft power”, în plan geostrategic global.

Atingerea obiectivului reunificării Taiwanului cu continentul, reprezintă de asemenea un punct extrem de important al documentului elaborat în cadrul reuniunii de la Beijing. China, alături de alte state, printre care și România, consideră Taiwanul o provincie chineză și nu îi recunoaște independența. O revenire a Taiwanului sub suveranitatea conducerii de la Beijing, ar însemna practic cel mai mare succes politic din istoria recentă a Chinei.

O întrebare la care doar evoluțiile viitoare vor putea da răspuns este în ce formă de administrare ar putea reintra Taiwanul sub suveranitatea Beijingului? Ar deveni cea de a 24-a provincie chineză, ar primi statut de regiune autonomă sau ar intra în categoria Regiunilor Administrative Speciale, alături de Hong Kong și Macao?

Taiwanul, cunoscut la ora actuală și ca Republica Chineză, a deținut între anii 1949 -1971 locul de reprezentant al întregii Chine, în cadrul Organizației Națiunilor Unite, în detrimentul Republicii Populare Chineze. Însă în urma unor eforturi diplomatice intense, inclusiv din partea României, care a oferit un sprijin determinant, în luna octombrie 1971, Taiwanul a fost înlocuit în ONU de Republica Populară Chineză.