Oscar Wilde, scriitorul care a fost închis pentru că era homosexual

Îi știm, de regulă, pe scriitori ca pe oamenii care spun povești. Plămădite, uneori, din imaginație. Alteori, relatate din viețile și experiențele proprii. Însă, și scriitorii au feliile lor de viață. Secretele lor. Durerile lor. Bucuriile lor. Apăsările lor. Viciile lor. Poveștile lor.

Sunt la fel ca toți oamenii. Câteodată, plâng. Altădată, râd. Să-l luăm azi pe Oscar Wilde. Sunt convinsă că marea parte dintre cititorii noștri a auzit de el. Măcar a auzit, dacă nu l-a și citit. A fost dramaturg, romancier, poet, VIP, cum ar veni, în Londra de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Pe lângă hainele extravagante, spiritul tăios și stilul de viață excentric, toate în contradicție cu normele sociale ale Angliei victoriene, Wilde a fost homosexual și a făcut închisoare pentru indecență grosolană și gravă. În Anglia anului 1895, homosexualitatea era o infracțiune. Dar să intrăm mai afund – sună aiurea asta, nu? – în povestea lui.

Din vânător vânat

Student fiind la Universitatea Trinity din Dublin, a început să publice poezii. Erau anii 1870. Mai târziu s-a mutat din Irlanda în Anglia și a studiat la Oxford. Așa se face că, la începutul anilor 1890, Wilde devine unul dintre cei mai populari dramaturgi din Londra. Cele mai apreciate piese ale sale erau Salome și The Importance of Being Earnest, deși, azi, este mai cunoscut pentru romanul din 1890, The Picture of Dorian Gray.

Exclusiv

15:02, 03.10.2024 • POLITICĂ

Reacția AUR în cazul nevalidării consilierului ales homosexual: Negări și explicații contradictorii

Oscar Wilde a fost un susținător al Mișcării Estetice în artă și literatură și a sugerat prin tot că, mai degrabă se concentrează pe frumusețe, decât să încerce să transmită un mesaj moral sau politic. A ieșit din rând, lăsându-și părul lung și pe spate, dar și renunțând la moda victoriană și purtând catifea și mătăsuri colorate.

Despre Wilde nu s-a știut, nici nu s-a bănuit, că este homosexual. S-a căsătorit și a avut doi fii. Dar în 1891, acest secret bine păzit, ieșea la iveală. Wilde a început o aventură cu Lord Alfred Douglas, un tânăr poet și aristocrat britanic cu 16 ani mai tânăr decât el. Tatăl lui Douglas, marchizul de Queensberry, a fost revoltat de această relație și a încercat să-l dea în vileag pe Wilde.

I-a lăsat acestuia o carte de vizită la portarul de la clubul privat Albemarle din Londra. Pe ea scria: „Pentru Oscar Wilde, pozând somdomit”. Ultimul cuvânt este forma greșită a lui sodomit. Se speculează, deopotrivă, că marchizul nu știa bine cuvântul, dar și că l-a folosit greșit în mod intenționat ca să-l umilească pe Wilde. De-aici, s-a declanșat iadul. Căci, dacă Franța, mai permisivă, mai deschisă, nu mai avea nimic împotriva homosexualității, în Anglia aceasta constituia o infracțiune. De altfel, așa a rămas până în1960.

Scandalul era gata să izbucnească și prietenii care știau de orientarea sexuală a lui Wilde l-au îndemnat să fugă în Franța până când furtuna se va domoli. Numai că, Wilde, contrar opiniei lor și a avocatului, a decis să-l dea în judecată pe marchiz pentru defăimare. Și a ajuns în instanță acuzându-l pe acesta de calomnie.

A început scandalul și nebunia. Dosarul de calomnie împotriva marchizului de Queensberry a fost deschis pe 3 aprilie 1895, la Tribunalul Penal Central din Anglia și Țara Galilor, cunoscut sub numele de Old Bailey. Numai că, procesul a mers prost pentru Oscar Wilde. Căci Queensberry nu mințise, Wilde era homosexual. În timpul procesului, apărarea lui Queensberry l-a acuzat pe Wilde că a încercat și cu alți 12 tineri să întrețină relații sexuale.

De asemenea, apărarea l-a întrebat pe Wilde cu privire la premisa romanului său controversat încă din 1890, The Picture of Dorian Gray, sugerând că Wilde a folosit temele homoerotice ale romanului pentru a-l seduce pe Lord Alfred. În roman, un artist mai în vârstă este atras de frumusețea unui bărbat mai tânăr al cărui portret îl pictează. Așa stând lucrurile, după trei zile de proceduri judiciare, avocatul lui Wilde a retras procesul.

Autoritățile au văzut acest lucru ca pe un semn de vinovăție implicită și au emis un mandat de arestare pentru Wilde sub acuzația de indecență gravă. Actul de modificare a legii penale din Marea Britanie din 1885 a incriminat toate actele sexuale între bărbați drept „indecență gravă”. (Actele sexuale între femei nu au fost niciodată ilegale în Anglia.)

Judecat și închis

Din nou, prietenii l-au îndemnat pe Wilde să fugă în Franța, dar el a decis să rămână și să fie judecat. Oscar Wilde a fost judecat pentru homosexualitate la 26 aprilie 1895. El a pledat nevinovat pentru 25 de capete de acuzare de indecență gravă. La o audiere preliminară pe cauțiune, cameristele hotelului și o menajeră au mărturisit că au văzut bărbați tineri în patul lui Wilde și au găsit pete de fecale pe cearșafuri.

În timpul procesului, Wilde a fost chestionat pe larg despre „dragostea care nu îndrăznește să-și spună numele”, o frază din poemul lui Lord Alfred Douglas „Două iubiri”, publicată în 1894, pe care mulți au interpretat-o ​​ca un eufemism pentru homosexualitate. Procesul s-a încheiat cu juriul în imposibilitatea de a ajunge la un verdict. Trei săptămâni mai târziu, Wilde a fost rejudecat.

De data aceasta, Wilde a fost condamnat pentru indecență gravă și a primit doi ani de închisoare cu muncă silnică, pedeapsa maximă admisă pentru infracțiune. Pe 25 mai 1895, Oscar Wilde a fost dus la închisoare. Primele luni le-a petrecut la Pentonville din Londra. Ulterior, a fost transferat la Reading Gaol din Londra, unde a rămas până la eliberarea sa în 1897. A fost cunoscut drept prizonierul C.3.3. (care însemna că era în blocul C, etajul 3, celula nr.3). În primă fază, deși a cerut insistent, nu a primit hârtie și creion, apoi, i s-a făcut această concesie.

Sănătatea lui Wilde a avut de suferit în închisoare și a continuat să se degradeze după eliberare. Și, dacă nu-și ascultase de două ori prietenii, când a ieșit din închisoare, a făcut-o: a plecat în exil în Franța. După ce a fost eliberat, a plecat cu feribotul de noapte din Dieppe și nu s-a mai întors niciodată în Marea Britanie. În Franța, a scris The Ballad of Reading Gaol, în care este vorba despre o execuție care a avut loc în timp ce era închis și l-a marcat.

Oscar Wilde a murit la 30 noiembrie 1900, la vârsta de 46 de ani. A fost înmormântat la Paris.

A fost recunoscut mereu ca având o minte ascuțită și unul dintre cei mai de succes dramaturgi de la sfârșitul epocii victoriene.

Oscar Wilde