Măceșul, arbustul comun care face minuni pentru sănătate

Măceșul este, pe la noi, un arbust comun. Spre banal. În afară de faptul că se găsește și crește pe marginea multor drumuri, șanțuri, tarlale cu grâu, porumb sau floarea soarelui, nici nu prea este băgat în seamă.

Întâi că, pentru a aduna fructele pe care le face, măceșele, te cam înțepi printre spinii arbustului. Apoi că, nu prea se mai știe azi despre beneficiile pe care le oferă boabele portocalii spre roșii. Oamenii se îndreaptă, mai degrabă, spre industria farmaceutică, atunci când au probleme de sănătate.

Și, nu în ultimul rând, suntem prea grăbiți ca să ne îndreptăm atenția și interesul către ce oferă, la prima mână, ea, natura. Dar există și plantații de măceșe. În care investești la început și scoți profit pe parcurs. Din mai multe puncte de vedere, putem să spunem că măceșul este un arbust cu minuni pe crengi.

Măceșele dintre spini

Măceșul este cam ruda săracă a trandafirului. Sau, cum spun unii, strămoșul acestuia. Face flori mai rudimentare, înțeapă mai mult, nu e aciuit prin curțile și grădinile oamenilor. Dar, spre deosebire de trandafir, măceșul are proprietăți curative pentru organism. E un arbust despre care se poate spune că e unul cu minuni pe ramuri.

20:07, 16.11.2024 • ECONOMIE

Platforma globală Bolt a atins un plafon de două miliarde de euro, din afaceri

06:25, 15.11.2024 • ACTUALITATE

WSJ: Cel mai mult au beneficiat de pe urma războiului împotriva Ucrainei regiunile sărace ale Federației Ruse

Dacă ar fi băgat în seamă, ar putea să aducă beneficii aș zice multiple: și celor care ar dori să se ocupe de culesul și prelucrarea măceșelor, și celor care ar folosi preparatele din măceșe. Afacerea cu măceșe este un culoar aproape liber și neumblat. Nu a atras și nu a prins prea mult.

Cum am zis, e greu al naibii cu recoltatul măceșelor. Migală, trudă, răbdare de chinez bătrân. Căci, trebuie să iei fiecare boabă dintre rugi și ăștia înțeapă al naibii de tare. Ceea ce înseamnă că, în primul rând, e nevoie de forță de muncă. De oameni care să nu se sperie de înțepături și să aibă determinare și răbdare.

Evident, pentru astea e nevoie de stimulare. Adică, să fie plătiți pentru ceea ce fac. Mă refer acum la oamenii care vor să facă o afacere cu măceșe. Care dispun de bani, utilaje, aparatură. Și vor să livreze celor care produc medicamente, băuturi sau gemuri din măceșe. Dar, desigur, măceșele de pe marginea drumului sunt culese și de aceia care vor să facă un ban din comercializarea măceșelor.

În cantitate mare – sute, mii de kilograme, iar eu mă gândesc, deja, cum e să recoltezi atâta! – măceșele se vând cu prețuri începând de la 4 – 5 lei pe kilogram. Dacă e vorba de două, trei, cinci kilograme, prețul poate să fie triplu sau chiar mai mult. Se vând și pasta sau gemul de măceșe. Aici, se schimbă calimera. 45 de lei un borcan de 400 de grame. Și mă întreb care dintre gemurile preparate la noi costă atât sau mai mult…

Afacere cu măceșe

Spuneam că există plantații de măceșe. În județul Botoșani, la Sulița, un om de afaceri, Traian Popa, a simțit oportunitatea de afacere cu măceșe. Și a cumpărat, pentru început, 70 de hectare de teren, cu dorința expresă de a dubla, cel puțin, această cifră. Omul de afaceri a valorificat cu rugi de măceș un pământ care nu era foarte mănos și rodnic.

Pentru început, a investit trei milioane de euro. Și a făcut, atunci, în primă fază, contracte cu Danemarca. Nu, cu România nu. La noi, cum am spus, măceșul e cam neica nimeni. În drum, că se găsește pe drum. Dar în Danemarca, din măceșe, se fac medicamente, pulberi, ceaiuri, produse cosmetice.

Desigur, medicamente care se vând în toată lumea, inclusiv la noi. Apoi, Traian Popa a deschis și alte colaborări. Măceșul, banal la noi, este plantă medicinală extrem de apreciată de alții. Fructele măceșului au un conținut foarte bogat în vitamina C, dar și vitaminele B2, K, PP și A.

Cum pornim la drum dacă vrem să înființăm plantații ca în județul Botoșani? Avem nevoie de teren, în primul rând. Pe care îl pregătim, după ce a fost curățat, dacă e cazul, prin lucrări de arătură și discuit. Materialul biologic poate fi obținut pe cale vegetativă (despărțirea tufelor și marcotaj) și prin semințe. Măceșul nu necesită nici prea multe, nici prea costisitoare operații. Se întreține ușor și se dezvoltă repede.

Beneficii măceșe

Hai să vedem cum și pe ce ne bazăm la măceș, ce e în stare și ce-i poate… fructul. Ceaiul de măceșe tratează intoxicațiile, diarea, afecțiunile hepatice și renale, febra, probleme ale vezicii urinare. Din fructe se produc siropuri naturale, uleiuri extrem de benefice, dulceţuri, gemuri – unii fac și vin de măceșe și jură că e cel mai bun vin, peste cel obișnuit la noi, de struguri.

Cum, deja, am precizat, din măceșe se fac şi medicamente. Căci măceșele conțin vitamina C de 50 de ori mai mult ca lămâile, de 100 de ori mai mult ca vișinele și cireșele și de 200 ori mai mult ca merele. Măceșele mai au și alte vitamine, cum ar fi A, B1, B 2, B3, B5, K, p, PP, E, acid nicotinic, dar și multe minerale.

Uleiul de măceș, care trebuie ținut la rece, grăbește vindecarea rănilor, a zgârieturilor și a arsurilor. Și – doamnele și domnișoarele să fie atente acum – reduce mult cearcănele și atenuează ridurile, este excelent pentru hidratarea pielii și pentru iluminarea tenului, ascunde micile imperfecțiuni ale acestuia, îmbunătățește aspectul părului uscat și degradat.

Rosa canina… Adică tot măceș

Și, deși la noi e pe toate drumurile, măceșul – Rosa canina, cum e cunoscut științific, nu e originar din România, vine din nord-vestul Africii și vestul Asiei. Îi place soarele și libertatea. De aceea, crește mult la câmpie și în marginea pădurilor. Nu este un arbust pretențios. Crește și unde nu cresc alte plante. Nu vrea apă multă. Dacă plouă mult, măceșele sunt mai slabe din punct de vedere calitativ.

Măceșul prinde rădăcini și în teren pietros, și secetos, și erodat. Pentru că acum, din octombrie până cade zăpada e timpul lui de coacere, are o bună rezistență la temperaturi scăzute, suportând lejer geruri de până la –30°.

Ce e important, spun specialiștii, măceșul de plantație are și soiuri fără spini. Sună și mai bine, da? Pe plan mondial, avem Piros 1, Piros 2, dar și soiul românesc Can. Acesta din urmă are tufe viguroase, înalte de 3 m, cu 5-6 tulpini, fructe mari (5,5 grame), alungite, de culoare roșu intens, cu epoca de maturare în septembrie și producție de 4-5 kg/tufă. Acestea sunt mai sensibile la secetă și la ger. Dintre soiurile cu spini amintim Wagenigen 2, Wagenigen 5 și Wagenigen 7, cu tufe mijlocii, cu ramuri acoperite de ghimpi deși și curbați, fructe roșii-cărămizii.

Poate vă schimbați părerea? Poate îl reevaluați pe banalul măceș în arborele cu minuni?