Trei bărbați fac cât o femeie! Carmen Mola, scriitoarea care e trei bărbați…

Trei bărbați fac cât o femeie! Nu zic eu, serios! Așa arată evidența în Spania. Dacă aș fi (și mai) cârcotașă, aș adăuga: parcă numai acolo! Însă, cum nu sunt, dimpotrivă, o bomboană de fată sunt, nu adaug nimic. Încă…

Doar vă arăt și vă povestesc situația și cazul în care trei bărbați fac cât o femeie! Și nu vorbim despre nea caisă de pe marginea șanțului, unde, na, mai poți să te gândești și așa, ci despre trei bărbați inteligenți și cu oarecare ștaif.

Care, ce să vedeți, doamne, domni și domnițe, s-au gândit să scrie la trei mâini niște cărți și să le semneze cu numele unei femei, Carmen Mola. Înțelegeți? Carmen Mola e scriitoarea care e trei bărbați… De ce în trei? De ce au folosit un pseudonim feminin?

Poate pentru că știu și ei în Spania, deși nu i-au avut pe Moș Ion Roată și pe Alexandru Ioan Cuza, că unirea face puterea și că, unde-s trei, puterea crește. Poate pentru că au considerat că o femeie trece mai bine… sticla sufletelor și, astfel, cărțile se cumpără și ei fac bani.

Poate pentru că s-au gândit să se ascundă în spatele unei femei. Poate pentru că, așa cum am zis, trei bărbați fac cât o femeie. Probabil că nu s-ar fi aflat prea curând despre chestiune. Și Carmen Mola nu era trei bărbați, rămânea pe mai departe o autoare care, din motive familiale, ține să-și păstreze anonimatul.

Dar, pe traiectorie a apărut un premiu de un milion de euro. Și cei trei bărbați care fac cât o femeie au trebuit să se devoaleze. Așa a ieșit la iveală că scriitoarea Carmen Mola e trei bărbați.

Carmen Mola

Carmen Mola, profesoara de algebră

Ați auzit, că era să zic că o știți, cei mai mulți dintre voi de Elena Ferrante, scriitoarea din Italia care a scris niște cărți care s-au bucurat de mare succes. Desigur, Elena Ferrante e un pseudonim, nu e numele real al persoanei care scrie acele cărți.

Nu se știe cum se numește persoana care a scris. Cum nu se știe nici măcar ce e persoana asta, e femeie, e bărbat, e marțian… A treia e, desigur, o malițiozitate. Ambele variante serioase au fost vehiculate.

Și nu doar. S-au adus și argumente într-o situație, și-ntr-alta. Până la urmă, lumea a fost de acord că e vorba despre o femeie, că o reprezentantă a sexului frumos a spus că, odată lansate, cărțile nu mai au nevoie de autorii lor.

Eh, dar nu despre Elena Ferrante vorbim în materialul de față. Ci despre Carmen Mola din Spania. A părut, destulă vreme, că e un pseudonim pe stilul Ferrante. Chiar se vorbea despre o profesoară de algebră care trăiește în Madrid, care are trei copii, care are, dincolo de astea, o viață plată și plictisitoare și care, ca să-și umple timpul, scrie cărți. Își iubește familia și nu vrea s-o expună.

Nu dă interviuri față în față și nu participă la lansări de carte. Nici măcar – sau, mai ales, la ale ei. De altfel, deși prima carte a apărut înainte de pandemie, deci nu era cu restricții de tot felul, nu s-a organizat niciun eveniment public pentru a onora cartea. Toate comenzile s-au luat și distribuit on line.

Autografe a semnat sub cortina aceluiași pseudonim. Presupunem. Căci asta nu se precizează, dar, de regulă, autorul dă, într-un fel sau altul autografe. Editorul trilogiei „Mireasa țigancă” și al romanului de suspans „La Bestia” – acesta din urmă se desfăşoară în Madridul anului 1834, în timpul celei mai grave epidemii de holeră – nu a deconspirat niciodată… autoarea.

Sigur, dacă e nume de femeie, te gândești, în primul rând, că este vorba despre o femeie. Cum să te ducă așa de iute gândul că trei bărbați pun la cale o, nu știu, e mult dacă-i zic cacialma? Nu separat. Nu doi. Ci trei. Și nu au semnat cu numele unui alt bărbat. Poate pentru că și-au dat seama că trei bărbați abia de fac cât o femeie?

Primul roman din trilogie a fost publicat în 2018. Al doilea în 2019 și al treilea în 2020. Conform datelor despre vânzări, Carmen Mola a vândut peste 250 de mii de exemplare, traduse în 11 limbi. Pe fondul acestui succes, Diagonal TV și Viacom International Studios au semnat un contract pentru adaptarea trilogiei pe marele ecran.

Carmen Mola

Cumnatele și viermii din interviul dat de Carmen Mola

Într-un interviu, acordat ca toate celelalte prin mail, la întrebarea de ce să ne ascundem în spatele unui pseudonim, Carmen Mola a răspuns: „De fapt, există atât de multe motive să faci asta, încât nu înțeleg de ce alți autori nu o fac. Pentru început, cred că important este romanul, nu cine l-a scris. Ce diferență este dacă este scris de o femeie înaltă, drăguță sau de un bărbat scund și urât? Interesul meu e ca oamenii să citească povestea celor două prietene țigănci și a inspectorului de poliție iubitor de cântece de la Mina Mazzini care le investiga moartea. Dar am spus că există mai multe motive. Este primul meu roman și asta înseamnă că mă dedic profesional și la altceva. Nu am vrut ca prietenii, colegii, cumnatele sau mama mea să știe că mi-a venit în minte să scriu despre cineva care ucide o tânără prin a-i face găuri în craniu pentru a pune larve de vierme și apoi stă și privește cum mănâncă creierul… Nu ar înțelege, pentru că toți sunt atât de convenționali… Există și alt motiv. Dacă romanul ar fi fost un eșec absolut? Ar fi trebuit să mă explic și ar fi foarte jenat. Și, dimpotrivă, dacă ar fi un succes răsunător? Poate că aș fi fost nevoită să-mi schimb viața, ceea ce nu simt, sunt foarte mulțumită de a mea… Aș putea să mă gândesc la mai multe motive, sunt sigură”.

Viermii ca viermii. Se vorbește mult despre ei în ultima vreme. Dar n-a vrut să știe cumnatele! Are cel puțin două cumnate. Neam mare, carevasăzică. Pentru că la spanioli nu se spune ca la turci, de exemplu, cumnată oricui. Sau e o afirmație făcută pentru marketing, pentru portretul robot creat de cei trei bărbați.

Și iar îmi vine să zic că, uite, abia trei bărbați fac cât o femeie! Ce înțelegem din faptul că au fost pomenite cumnatele? Păi, avem de-a face cu o femeie serioasă, cu principii, cu morală. Care are o familie extinsă, de ale cărei păreri ține cont. Sigur, parcă nu se pupă algebra, cumnatele, viermii, găurile din cap, conștiința exacerbată.

Dar, na, fiecare are frustrările și imaginația lui… Inclusiv când scrie. De fapt, s-a gândit cineva că e vorba despre destulă bășcălie, împănată cu nițel suc de mișto și cu ceva praf de zeflemea? Mă gândesc, de când am aflat despre caz, cum s-au amuzat copios după așa afirmații cei trei bărbați care, da, fac cât o femeie. Adică, scriitoarea Carmen Mola este trei bărbați.

Să lăsăm deducțiile și să continuăm cu faptele. Neștiindu-se chipul, persoana, omul care semnează, în Spania, dar nu doar, s-au făcut speculații. E aceeași persoană din Italia care semnează Elena Ferrante? E altcineva? E o femeie? E un bărbat? S-a trecut la analize. Nu literare neapărat, dar s-au pus în oglindă cărțile semnate Elena Ferrante și cele semnate Carmen Mola.

Stilurile de scriere – s-a constatat, sunt diferite. Căci, niciodată, niciodată, doi oameni nu scriu la fel. Nu depinde numai de școlile urmate, de tema abordată, de modul de a vedea lucrurile, de bagajul de cunoștințe, de faptul că femeile și bărbații, din start, scriu diferit. Scriitura semnată Carmen Mola era dură, brutală, agresivă, directă. Cu sânge-n instalație, cum ar veni, profesoara asta de algebră. Totuși, nimeni nu știa și nu bănuia ce avea să urmeze.

Înainte de a merge mai departe, am o întrebare: chiar, de ce ar scrie cineva – la noi, zic – o carte semnată cu un pseudonim? Ca să păstreze misterul? Că i se pare că e mai potrivit un pseudonim decât numele propriu? Ca să fie publicat? Căci, da, în România, dacă nu-ți plătești singur cheltuielile, e greu cu publicatul.

Ca să urmezi exemplul lui Ferrante, crezând că vine, garantat, succesul? Ca să protejezi pe cineva? Că nu ești asumat? Că încerci să ascunzi ceva? Habar nu am. Nu acuz, nu dau cu ouă. Nici cu beldia. Întreb, doar.

Carmen Mola

Cine e Carmen Mola? Trei bărbați!

Bun. Mergem mai departe. Un jurnalist de la La Vanguardia a întrebat-o pe presupusa scriitoare ce ar trebui să facă pentru a-și dezvălui identitatea. „Nu aș descoperi-o niciodată în mod voluntar. În plus, nu este foarte interesant, vă asigur”, a fost răspunsul.

Ei, și în 2021 a început lumea să concureze la Premiul Planeta de Novela acordat de Grupul editorial Planeta. Este cel mai important premiu acordat în literatură hispanică, de data asta fiind majorat de la 600.000 de euro, cât era, la un milion de euro. Tentant, normal.

Cum să nu te bagi la așa ceva? Mișto pe la spanioli! Cum se gândesc ei să stimuleze literatura! Pe la noi, nicio acadea ieșită din termenul de garanție nu se acordă. Mai marii țării nici o ceapă degerată nu dau pe cărți și pe literatură. Sigur, se toacă bani în diferite moduri și pe la diverse instituții, ei ajungând, că, na, trebuie să ajungă undeva, prin anumite funduri – n-am găsit altă rimă – de buzunare ori de conturi. Unde trebuie, adică. Nu la cine merită.

Dar asta cu literatura de pe la noi e altă gâscă-n altă traistă. Adică, altă discuție. Ne întoarcem în Spania. Ediția cu numărul 70.  654 de opere au concurat pentru Premiul Planeta, în special din Spania (389) şi din ţări din America Latină precum Argentina (41) şi Mexic (39). Printre laureaţii acestui premiu figurează peruanul Mario Vargas Llosa şi spaniolul Camilo José Cela, dar şi alţi scriitori prestigioşi precum Eduardo Mendoza sau Antonio Munoz Molina.

Și, ce să vezi, premiul de un milion de euro din 2021 – așa dodoloț cum a devenit – a vrut să meargă la Carmen Mola. „La Bestia” a fost romanul ales ca să primească banii. Unii au zis că s-a făcut alegerea asta numai ca să se deconspire autoarea, să se afle cine este, să se știe cu cine are de-a face lumea literară și nu doar.

Cine, dracu’, zice pas la un milion de euro? Alții, desigur, au jurat că a fost cea mai bună carte și că merita. S-a pus și întrebarea dacă nu, cumva, organizatorii au știut că premiul se împarte la mai mulți și de aceea s-a mărit.

Pe scena Muzeului de Artă al Cataluniei, Carmen Mola era așteptată să ridice premiul cu care grupul editorial răsplătește autorii de limbă spaniolă, încă din 1952. La evenimentul de decernare erau prezenți inclusiv regele Felipe al Spaniei şi regina Letizia. Deci, lume bună și cu ștaif.

În Spania era o febrilitate mai mult decât febrilă. Vine sau nu vine? Cine e? Cum arată? E frumoasă, e urâtă, e așa și așa? Uimirea a fost mare când Carmen Mola și-a dat jos vălurile. Adică, la decernarea premiului au apărut trei bărbați, nu o femeie. Deci, trei bărbați fac cât o femeie! Și Carmen Mola este scriitoarea care, de fapt, e trei bărbați.

Cei trei sunt scenarişti de televiziune și se numesc Agustín Martínez, Jorge Díaz şi Antonio Mercero. Ei au publicat cărți și înainte, în nume propriu, și au scris scenarii TV pentru seriale cunoscute în țara lor, precum “Spitalul Central” și “Întâlnire pe nevăzute”. Sigur, nu au fost de succesul pe care l-a înregistrat Carmen Mola, scriitoarea care e trei bărbați. Și au concluzionat – fapt care, da, le-a ieșit, că trei bărbați fac cât o femeie.

În timp ce Carmen Mola, scriitoarea care e trei bărbați afirmă că a vrut doar să spună o poveste, o femeie politician spune că sunt impostori

Desigur că, în afară de surpriză, s-au iscat și ofensele: au mințit, sunt impostori, s-au folosit de numele unei femei ca situație de marketing. Să vedem ce-au spus cei trei bărbați care fac cât femeia Carmen Mola, scriitoarea: „suntem trei prieteni care, cu ani în urmă au decis să-și unească talentul ca să spună o poveste! Nu sunt motive ascunse!”

De asemenea, scenaristul Antonio Mercero a declarat pentru El Pais: „Nu ne-am ascuns în spatele unei femei, ci în spatele unui nume. Nu cred că un pseudonim feminin ar vinde mai bine decât unul masculin”.

Anul trecut, Institutul Femeii din Spania, prin filiala din Castilla-La Mancha, a recomandat-o cititoarelor pe Carmen Mola și unul dintre volumele trilogiei sale (La Nena), ca fiind o autoare care “ne ajută să înțelegem realitatea și femeia în diferite etape ale istoriei și crește conștientizarea în ce privește drepturile și libertățile sale”.

O fostă președintă a Institutului Femeii, activista feministă Beatriz Gimeno, a reacționat pe Twitter cu revoltă: „Niște impostori! Dincolo de folosirea unui pseudonim, tipii ăștia au dat interviuri ani la rând. Nu este vorba doar de nume, ci de crearea unui profil fals pentru a ademeni cititorii și presa!”

Beatriz Gimeno Reinoso (născută la 9 mai 1962, Madrid) este un politician spaniol și activist pentru drepturile LGBT. Din iunie 2015, ea este reprezentantă a Podemos în al zecelea mandat legislativ al Adunării de la Madrid și este responsabilă de domeniul de politică a Podemos privind egalitatea între sexe la Madrid. A fost președintele FELGTB (Federația Națională a Lesbienelor, Gayilor, Transsexualilor și Bisexualilor) între 2003 și 2007, în perioada în care căsătoria între persoane de același sex a fost aprobată în Spania și Madrid.

Într-un interviu realizat cu cei trei scenarişti, după dezvăluirea lor, ziarul El Mundo a scris: „Este clar pentru toată lumea că ideea unei profesoare universitare şi mamă a trei copii, care predă algebră dimineaţa şi scrie romane macabre după-amiaza, a stat la baza unei operaţiuni bune de marketing”.

Adică profilul – impecabil creat – al scriitoarei Carmen Mola care s-a dovedit a fi trei bărbați, era cam dubios. Cine să creadă că o mamă de trei copii, profesoară de algebră, se duce seara acasă și scrie despre masacre sângeroase? Totul a fost o scamatorie de marketing, era evident, scriu jurnaliștii. Asta e cam pe sistemul după război, mulți viteji se-arată.

Nu pot să nu mă-ntreb, la sfârșitul acestui material, cum e să scrii niște cărți, niște romane la trei mâini? Fiecare scrie cum știe și cum poate și bucățile se lipesc? Se aduc toate fragmentele la un numitor comun? De către unul dintre cei trei sau un alt, să-i zic, cap limpede?

Voi, dacă ați fi scriitori cu cine ați alege să scrieți un roman la trei mâini? Și sunteți de acord că trei bărbați fac cât o femeie? Că sunteți, că nu, e clar un lucru: Carmen Mola scriitoarea e trei bărbați! Că sună aiurea, că sună pompos, că sună cum o suna, e adevărul gol-goluț! Deci, dați cu părerile!