„Și ne dă nouă pâinea noastră cea de toate zilele!”

Doamne, ce poveste – și câta povestea! – e pâinea noastră cea de toate zilele! A fost și este. Îndrăznesc să cred și că va mai fi. Și vorbesc despre pâinea-pâine, absolut deloc despre cea cu făină de greieri fabricată la Iași.

Cine are ficat și poate să mănânce și de-aia, să fie sănătos. Și să-i fie cald și la vară, și la iarnă. „Și ne dă nouă pâinea noastră cea de toate zilele!”, nu știu dacă se referă și la soiurile astea de pâine, cu făină de greieri sau viermi.

Pâinea a apărut din întâmplare?

Îmi place să vă spun, cum mă pricep, povestea pâinii. Habar n-am, fără ea, fără pâinea de toate zilele, am mai fi fost, n-am fi mai fost… Pâinea, care e inclusă și-n Tatăl nostru – „Și ne dă nouă pâinea noastră cea de toate zilele!” – este unul dintre cele mai vechi alimente din lume.

Cam la întrecere cu mierea de albine. Pâinea apare prima dată – sau, cel puțin, așa zic izvoarele care au ajuns până la noi, în neolitic, în „epoca pietrei lustruite”, o perioadă preistorică pe care istoricii și arheologii o plasează în jurul anului 10.000 înainte de Hristos.

Odată cu pâinea, apar uneltele de piatră lustruită, prin foc – descoperit, deja, se prelucrează cuprul, încep să se crească vite pe lângă peșteră, se inventează roata de olărit. Nu știm cine a inventat pâinea. Cum. Când. Adică în mod expres ori întâmplător. Greu de crezut că s-a făcut premeditat.

Aluat de pâine

Cel mai probabil, spun aceiași specialiști, a fost o întâmplare că a apărut pâinea. Cerealele măcinate în râșniță au fost amestecate cu apă. Și ce-a ieșit a fost interesant. Și, mai ales, bun de mâncat. Desigur, prima pâine era una nedospită, în genul turtelor de azi.

Mai târziu, s-a trecut la dospire. Și acest lucru, în perioadele acelea de început ale omenirii, se făcea fie cu spumă de bere, fie cu mustul obținut din struguri și care fermentase, fie cu tărâţe de grâu înmuiate în vin, fie cu o bucată de aluat păstrat timp de câteva zile.

Pentru că Egiptul secolului 18 înainte de Hristos avea un grâu care permitea cel mai mult aluatului să crească, se crede că aici s-a făcut prima dată pâine dospită. Și, chiar dacă altele erau vremurile și nu apăruse sfântul net, făcutul de pâine dospită s-a răspândit în toată lumea antică.

Astfel că, nu se mai poate fără pâine. Tot atunci, popoarele au… chemat în ajutor neamurile de mamă și de tată ale pâinii: clătitele făcute pe grătar, gogoșile, și au îmbunătățit, totodată, gustul și textura pâinii. Grecii au pus în aluat miere și ulei de măsline, semințe, condimente și au început să-i dea și formă plăcută privirii.

Pâinea albă, de-atunci, din antichitate și multe secole apoi, a fost considerată pâinea bogaţilor, în timp ce pâinea neagră era destinată celor săraci. Lucrurile s-au schimbat abia în secolul 20, când valoarea nutritivă superioară a pâinii negre a făcut-o să devină mult mai căutată decât pâinea albă și să fie din ce în ce mai mult asociată cu un stil de viaţă sănătos. Cuvintele din Tatăl nostru s-au spus pe mai departe: „Și ne dă nouă pâinea noastră cea de toate zilele!”

Multe, foarte multe varietăți de pâine

Toate popoarele lumii mănâncă pâine. În Asia e, în unele locuri, preferat orezul. Dar asta nu înseamnă că pâinea e o necunoscută.

Vreți să știți câte varietăți de pâine există în lume? Greu de spus. Numai în Mexic sunt – și se consumă – aproape o mie de tipuri de pâine. În Peru se remarcă pâinea din cartofi, foarte populară în Anzi, şi “bizcochos” – o variantă de pâine dulce, mâncată cu unt şi ciocolată caldă.

În Spania avem peste 300 de tipuri de pâine, existând chiar o regiune numita Tierra del Pan (“Ţara pâinii”), datorită specificului ei economic din trecut. Germanii, despre care se spune că preferă cartofii,  sunt, de fapt, mari consumatori de pâine. Ei au peste 500 de tipuri de pâine de bază, la care se adaugă peste 1000 de feluri de specialităţi de pâine şi patiserie.

Finlanda şi Rusia sunt cu pâinea de secară. În India și Pakistan se consumă Roti sau Chapati, pâini nedospite, făcute din făină integrală și coapte pe plite de metal numite „tava”.

Şi în Italia există o mare varietate de pâini, care diferă de la o regiune la alta. Unele conţin ulei de măsline, unt sau grăsime, pentru a fi mai fragede şi mai gustoase. Avem aici și focaccia care este pregătită cu ulei de măsline și cu ierburi aromatice. În Franţa, celebrele „baguette” au coaja groasă, crocantă şi deseori goluri mari de aer în interior şi sunt vândute neambalate, pentru a-şi păstra aspectul crocant al cojii.

Și noi avem pâinea noastră. Mai sunt persoane care, mai ales după pandemie, fac pâine acasă. La țară, pâinea se coace în cuptorul de afară sau în țest.

Cu fibre. Și nu doar

Unii o evităm, adesea, din cauză că ni s-a inoculat de-a lungul timpului că nu e bună. Nici pentru sănătate, nici pentru siluetă. Alții, dacă n-au ce pune, alături, lângă ea, o mănâncă și goală.  Specialiștii spun că, de fapt, pâinea noastră cea de toate zilele este benefică și indicată pentru consum. Căci, are un conţinut ridicat de fibre, prin care rezolvă problemele intestinale.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii afirmă că pâinea contribuie la reducerea colesterolemiei datorită carbohidraţilor complecşi conţinuţi de aceasta. Bogată în fier şi vitamine, în special cele din grupul B, pâinea este şi o sursă valoroasă de calciu.

Ala, bala, portocala… Care să fie, care e mai bună?

Pâinea este, azi, albă, integrală, neagră. Conform specialiștilor, cea albă este obţinută din făină rafinată și conţine de două ori mai mult calciu în comparaţie cu pâinea integrală. Practic, trei felii de pâine albă furnizează aproximativ o şesime din necesarul zilnic de hrană.

Pâinea neagră conţine făină de grâu din care s-a înlăturat o parte din tărâţe, dar poate să conţină şi coloranţi adăugaţi, precum caramelul, și ăsta nu prea este în regulă. Conţinutul de calciu este similar cu cel al pâinii albe, iar cantitatea de fibre este dublă faţă de aceasta.

Pâine de tot felul

Pâinea integrală este cunoscută şi sub denumirea de pâine intermediară. Consumând patru felii de pâine integrală pe zi, se asigură peste 25% din necesarul zilnic de fier al unei femei şi 40% din cel al unui bărbat. Pâinea integrală conţine de trei ori mai mult zinc decât pâinea albă, nivelurile de fosfor, magneziu şi mangan sunt mult mai ridicate, iar vitamina B complex se află în cantitate considerabil mai mare.

Din multitudinea de pâini, e greu să facem alegeri corecte. S-o consumăm pe cea mai bună, atât din punct de vedere al gustului, cât și al influenței pâinii asupra sănătății. O pâine din făină de grâu trebuie să aibă coaja crocantă şi interiorul plin de bule de aer, ceea ce înseamnă că a fost lăsată destul de mult timp la crescut. Miezul nu trebuie să fie cleios ori flasc. În cazul pâinii cu un aport important de făină din alte cereale (secară, orz, ovăz, orez), miezul trebuie să fie mai dens.

Pâinea se păstrează într-o cutie de pâine din lemn sau într-o pungă de hârtie. Plasticul o împiedică să respire şi îi înmoaie coaja. Și, foarte important: o pâine bună, fără conservanţi, se usucă atunci când se învecheşte, nu mucegăieşte.

Oferta de pâine din magazine este foarte mare. Specialiștii spun că, totuși, n-ar trebui să ne aruncăm, așa, la întâmplare în alegerea celei mai bune pâini. Să vedem câte ceva și, musai, dacă are, să citim eticheta: Pâinea de secară. Deoarece grăunţele de secară sunt mai dure decât cele de grâu, în cazul prelucrării primelor este mai dificil să fie eliminate tărâţele şi germenele. De aceea pâinea de secară conţine mai mulţi nutrienţi decât o pâine obişnuită din făină de grâu, cât şi o cantitate mai mare de fier. De asemenea, există studii care arată că făina de secară este mult mai bine tolerată de persoanele bolnave de diabet.

Pâinea din mai multe tipuri de cereale. Acest tip de pâine însoţeşte perfect o salată, fiind mai densă şi având o aromă mai pronunţată, datorită combinaţiei de cereale (grâu, secară, orz, porumb, orez) şi, uneori, seminţe de floarea-soarelui sau dovleac. Este bogată nu doar în vitamine şi minerale, ci şi în fibre, care ajută digestia.

Pâine albă de casă

Pâinea cu cartofi. Despre cartofi trebuie știut faptul că sunt prietenii unui regim alimentar sănătos atunci când nu sunt prăjiţi sau însoţiţi de sosuri precum maioneza. O felie de pâine cu cartofi conţine o cantitate importantă de potasiu şi vitamina C şi merge perfect cu o ciorbă ardelenească. Mare atenţie, însă, ca pâinea să conţină cartofi proaspeţi, nu fulgi de cartofi, care îşi pierd o mare parte din nutrienţi după rehidratare.

Cu pâinea-n gură…

Pentru că pâinea e pomenită în ziceri și proverbe, pentru că face parte din viața noastră, începând cu „Și ne dă nouă pâinea noastră cea de toate zilele!”, să aruncăm un ochi și la acest capitol:

• Bun ca pâinea caldă.
• Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n țara mea!
• Cine are pâinea și cuțitul…
• Pâine cu sare e gata mâncare.
• Nu tăia pâinea pe care poţi s-o rupi.
• În ultima vreme, se spune – cam la mișto, cam în argou, ia cu pâine!
• Să mănânci pâine cu sare, (ori cu-o ceapă), dar să fii sănătos.
• Nici copilul nu plânge când de pâine se frige.
• Toate tristeţile sunt mai mici cu pâine.
• Pâinea se câștigă greu.
• Pâine și circ.
• Dacă n-ai pâine, mănâncă și cozonac.

Povestea pâinii celei de toate zilele nu se termină aici. Multe, foarte multe mai sunt de spus, de scris, de aflat. Dar să vă crească sufletul cât pâinea dospită din vatră! Și să nu uităm de Tatăl nostru: „Și ne dă nouă pâinea noastră cea de toate zilele!”