Excesul de grăsimi și dulciuri mărește riscul de tulburări neurologice

În premieră, o echipă complexă de cercetători a evidențiat mecanismul prin care ”boala ficatului gras” – steatoza hepatică non-alcoolică –  poate fi la originea unor boli neuro-degenerative grave, cum este demența, transmite Futura Sante.

Steatoza hepatică non-alcoolică se caracterizează prin acumularea de grăsimi în ficat, ceea ce poate provoca o inflamare și ciroză. Pentru prima dată, cercetările efectuate la INSERM, Universitatea Poitier, King’s College Londra și Universitatea Lausanne sugerează că persoanele afectate de steatoză hepatică non-alcoolică, provocată de excesul de grăsimi și dulciuri, ar putea să aibă și un risc crescut de tulburări neurologice grave, cum este demența.

Rezultatele cercetării au fost publicate în Journal of Hepatology.

Numită și ”boala ficatului gras”, steatoza hepatică non-alcoolică este mai frecventă în cazul persoanelor obeze și sedentare. 80% din persoanele suferinde de obezitate sunt în pericol major de steatoză hepatică non-alcoolică.

Acest nou studiu stabilește în premieră o asociere între steatoza hepatică non-alcoolică și probleme neurologice pe modele de animale, precum și identificarea unei potențiale terapii.

Diete diferite pentru șoareci

Cercetătorii de la INSERM, Universitatea Poitiers, Institutul pentru Hepatologie Robert Williams al King’s College și de la Universitatea Lausanne au descoperit că acumularea de grăsimi în ficat provoacă o diminuare a oxigenului la nivelul creierului și o inflamare a țesuturilor cerebrale – două fenomene asociate cu o creștere a riscului de boli neurologice grave, cum este, de exemplu, demența.

În timpul studiului, cercetătorii au folosit două diete diferite pentru șoareci. Jumătate a beneficiat de un regim în care aportul caloric nu depășea 10% în grăsimi, în timp ce cealaltă jumătate a avut un aport caloric de 55% în grăsimi (comparabil cu o dietă compusă din alimente procesate și băuturi îndulcite).

În final, cercetătorii au constatat că animalele care au avut un aport mare de grăsimi erau  obeze și au dezvoltat steatoză hepatică non alcoolică și rezistență la insulină. De asemenea, cercetătorii implicați în acest studiu au mai observat la aceste animale o disfuncție cerebrală, tradusă prin tulburări de comportament.

Potrivit cercetătorilor, două ipoteze ar putea explica acest fenomen: boala ar reduce numărul și diametrul vaselor sanguine cerebrale și astfel la nivelul țesuturilor ar ajunge mai puțin oxigen. Celulele specifice ar putea, de asemenea, să consume mai mult oxigen din cauza inflamației detectate în creier.

Totodată, acești șoareci erau mai anxioși și prezentau semne de depresie.

Este foarte îngrijorător să se constate că acumularea de grăsimi în ficat poate avea efect asupra creierului, în special pentru că, inițial, această boală este adesea benignă, silențioasă mulți ani, fără ca pacienții să fie conștienți de această suferință, a declarat Anna Hadjihambi, autoarea principală a studiului din cadrul King’s College din Londra.