A împărtăşit bucuria Învierii tuturor şi pretutindeni, iar la Înălţarea Domnului şia ridicat cugetul, înţelegând taina ascunsă atât timp. Aşa şi-a desăvârşit Andrei vocaţia spre adevăr. A predicat în cetăţile Asiei, întemeind comunităţi creştine în Antiohia, Efes, Elicori şi până la Bizanţ, pregătind astfel calea apostolului Pavel. O dată cu urcarea pe tronul Daciei a lui Decebal (97-106), relaţiile între Roma şi Dacia se înrăutăţesc. Apostolul Andrei coboară în sudul Dunării, făcându-şi noi ucenici, dar şi mulţi duşmani, fiind socotit iscoadă dacică.
Legenda spune că imediat după moartea lui a început o furtună din senin, iar trăsnetul, focul şi cenuşa i-au orbit pe toţi cei care asistau la răstignire.
De atunci semnul crucii în forma de X s-a păstrat ca simbol al prevenirii unor accidente dramatice.