Cea mai mare orezărie din Oltenia, mândria comuniștilor pe vremuri, readusă la viață

Pentru mulți români, cultura orezului se identifică mai degrabă cu zona Brăilei decât cu sudul țării și este și de înțeles până la urmă. Doar bătrânii ce-și mai aduc aminte de vechile plantații de orez din Olt sau Dolj, mândria localnicilor pe vremea comuniștilor. Și pe bună dreptate, pentru că la Rojiște, în Dolj, de exemplu, se afla cea mai mare orezărie din România în urmă cu vreo trei decenii.

Au trecut anii, comunismul s-a dus, sătenii au furat tot ce au putut, canalele de irigații s-au distrus și cu ele s-a dus pe apa sâmbetei practic toată munca înaintașilor.

Terenurile n-au mai putut fi muncite, însă, pentru că având Ph-ul mare, nu se pretau la alte culturi, așa că au fost lăsate pârloagă. Nici tutun nu se mai pune ca pe vremuri, pentru că nu mai are cine să-l proceseze, doar pepenii se pare că mai merg, acum.

Vechea orezărie rămăsese undeva departe în trecut și nu mai exista nicio legătură cu prezentul. Până într-o zi, când un român – Ion Chindea și trei spanioli, care proveneau din familii cu tradiție în cultivarea orezului în țara lor, au venit și s-au apucat de treabă. Se întâmpla prin 2015, când la Rojiște nu mai exista decât 1 ha cultivat cu orez, iar România nu mai era de mult cel mai mare producător de orez din Europa.

S-a pornit aproape de la zero, s-au investit câteva milioane de euro, s-a adus tehnologie modernă, iar încetul cu încetul au început să se vadă și rezultatele muncii depuse de investitorii de Agro Catalonia.

Pentru că orezul este o cultură care are nevoie de multă apă, au fost reamenajate canalele de irigații, apa se trage din Jiu, apoi au fost aduse utilaje moderne și s-au folosit tehnologii de ultimă oră care au readus la viață vechea plantație la un nivel la care până și Ceaușescu ar fi invidios.

Lumea spune că acesta era la curent cu tot ce se întâmpla la Rojiște, mai ales că venea și destul de des la vila sa de pe malul stâng al Jiului, aflată la câțiva kilometri distanță de localitate.

Acum, după șapte ani de mună intensă, orezăria a ajuns la o suprafață de 250 ha, față de 700 hectare cât era pe vremuri, iar investitorii vor să dubleze suprafața cât de curând, mai ales că și cererea de orez este mare. Circa 70% din producția de orez este vândută pe piața internă, iar restul ia calea exportului.

Terenurile sunt arendate în mare parte de la localnici, iar pe lângă orez mai sunt câteva sute de hectare pe care spaniolii cultivă cereale și rapiță. Sunt optimiști cu privire la viitor și au speranțe mari de dezvoltare în România, unde mai este încă loc pe piață, spre deosebire de țara lor.

Citeste si O firmă din Tulcea vrea să intre în topul producătorilor de patiserie congelată din Europa