Istoria casei în care a locuit Cuza. A fost „casă de moravuri uşoare”

În centrul Galaţiului, în apropierea „Palatului Prefecturii”, ianugurat la începutul secolului trecut de Principele Ferdinand şi Principesa Maria, care îi reprezentau pe Regele Carol I şi Regina Elisabeta, se află o casă la fel de legendară, „Casa Cuza”,  în care şi-a petrecut copilăria şi o bună parte din viaţă Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al României moderne după Unirea Principatelor de la 24 ianuarie 1859.

În această casă a locuit Cuza şi după căsătoria cu Elena în 1843 şi în perioada în care a fost pârcălab de Galaţi.

Casa familiei Cuza

Clădirea, cu o vechime de peste 190 de ani, a fost cumpărată în anul 1827 de Ioan Cuza, tatăl lui Alexandru Ioan Cuza. Potrivit profesorului Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie Galaţi, aici şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa, apoi şi tinereţea, Alexandru Ioan Cuza împreună cu familia sa, tatăl său, Ioan Cuza şi mama sa, Sultana Cuza, dar şi după 1843, când deja era căsătorit şi a locuit în această casă, alături de Elena, cea care va deveni după 1859 prima doamnă a României.

La câţiva paşi de „Casa Cuza”, se află Biserica „Vovidenia”, la care veneau să se roage Alexandru Ioan Cuza şi familia sa şi în curtea căreia a fost înmormântată, în 1865, Sultana Cuza, mama domnitorului. În 1873, Sultana Cuza a fost reînhumată la Ruginoasa.

În Primul Război Mondial a fost bombardată din zeppelin

„Casa Cuza” a a avut parte şi de perioade mai vitrege, în prima parte a secolului trecut. După moartea lui Cuza, în 1873, Elena Cuza a dorit să mai menţină casa de la Galaţi în amintirea soţului său, însă, fiind strâmtorată de problemele financiare, a fost obligată să vândă patru proprietăţi pentru a susţine unele acţiuni filantropice. Printre acestea şi casa de la Galaţi, vândută în 1886.

O vreme, casa a fost închiriată, devenind la un moment dat Liceul de Fete „Mihail Kogălniceanu”. Liceul a funcţionat în fosta casă a familiei Cuza până după Primul Război Mondial.

În timpul războiului, a fost bombardată, laolaltă cu celelalte clădiri din centrul oraşului. „Noaptea, din zeppelin erau aruncate bombe în această zonă a oraşului, pentru a lovi instituţiile publice de atunci, din zona Palatului Prefecturii, a Palatului Comisiei Europene a Dunării. Din 1917 până în 1918, sute de case din Galaţi au fost bombardate, fie cu ajutorul zeppelinelor, fie de artileria germană şi bulgară care era staţionată pe malul dobrogean al Dunării”, spune profesorul Cristian Căldăraru.

Din 1920, Hotel Royal – „casă de moravuri uşoare”

A urmat însă o perioadă şi mai vitregă, „Casa Cuza” devenind, ca multe alte case impozante din centrul oraşului, un hotel, care ascundea de fapt o „casă de moravuri uşoare”, în care îşi făcea veacul cei lumea portului, căpitani de nave, negustori, marinari şi dame de companie.

În 1920, „Casa Cuza” a fost vândută unor negustori din Iaşi, care, avizi după bani, au transformat-o în Hotel „Royal”, dar de fapt au transformat-o într-o casă de moravuri uşoare. La parter şi la etaj, casa a fost re-compartimentată şi avea 24 de cămăruţe. Imobilul a funcţionat ca hotel şi casă de moravuri uşoare până în 1939.

Dintotdeauna, Cuza a fost pentru gălăţeni un mit, o legendă şi e firesc să fie aşa pentru că pârcălabul de Galaţi a devenit primul domnitor al României moderne. De aceea, decăderea casei domnitorului Alexandru Ioan Cuza nu era pe placul locuitorilor urbei.

Prima salvare a Casei Cuza, ratată din cauza jurnaliştilor

Au fost mai multe încercări de salvare a „Casei Cuza” de la statutul de hotel și casă de moravuri uşoare. În 1922 a fost înfiinţată Asociaţia „Casa Cuza Vodă”, care îşi propunea să strângă fonduri prin subscripţie publică pentru a răscumpăra casa de la negustorul ieşean şi a o transforma în muzeu.

În 1930 a fost o primă tentativă de răscumpărare a casei. Asociaţia „Casa Cuza Vodă” a trimis memorii la Ministerul Culturii şi Instrucţiunii Publice şi Direcţia Monumentelor Istorice, pentru ca imobilul să fie înscris în Lista Monumentelor Istorice. Acţiunea a eşuat din cauza unor relatări din presa locală.

„O parte din presa gălăţeană din perioada interbelică a scos în paginile ziarelor de atunci o ipoteză, cum că această casă nu poate fi monument istoric, nu a fost a familiei Cuza, că familia Cuza a locuit în apropiere, pe strada Vadul Cărăbuş şi că nu merită ca această casă, transformată în hotel, să fie trecută pe lista monumentelor istorice.

De fapt a fost doar o interpretare greşită a ziariştilor din perioada interbelică, care, necitind cu atenţie documentele aflate în arhiva Galaţiului, au dat peste un document potrivit căruia în 1855 Alexandru Ioan Cuza a cumpărat o casă, în apropiere de casa părintească. A cumpărat această casă în noiembrie 1855, iar în martie 1856 a revândut-o. Avea nevoie de bani.

Documentul respectiv era scris în chirilică şi este posibil ca jurnaliştii respectivi să nu fi desluşit bine slovele chirilice şi a apărut ipoteza că Alexandru Ioan Cuza a locuit altundeva decât aici, în casa părintească”, spune profesorul Căldăraru.

Iorga a respins înscrierea „Casei Cuza” în Lista Monumentelor

La depeşa trimisă de Asociaţia „Casa Cuza Vodă”, de la Direcţia Monumentelor Istorice a venit un răspuns semnat de Nicolae Iorga, în care se spunea că această casă nu poate fi trecută în Lista Monumentelor Istorice pentru că încă nu are 100 de ani de la construirea sa.

La vremea aceea era în vigoare o lege a monumentelor istorice de la 1888, care stipula că orice imobil poate fi trecut în listă dacă are o vechime de 100 de ani.

Din 1939 a devenit muzeu, după dorinţa Elenei Cuza

Cu mari eforturi, prin constribuţiile băneşti ale gălăţenilor care au dat curs subscripţiei publice, în 1938 s-a reuşit cumpărarea „Casei Cuza” de către Asociaţia „Casa Cuza Vodă”.

„Din martie până în octombrie 1938, a fost ridicată din nou această clădire, folosindu-se planurile vechi ale casei. Pe 24 ianuarie 1939, când se sărbătoreau 80 de ani de la Unirea Principatelor, Casa Cuza a fost deschisă ca muzeu, pentru că asta îi era destinaţia încă de pe vremea Doamnei Elena Cuza.

Din 1939 şi până acum „Casa Cuza” a fost sediul Muzeului din Galaţi. Profesorul Paul Paşa, directorul Şcolii de Băieţi nr 6 din Galaţi a donat muzeului aproximativ 5.000 de obiecte cu valoare istorică, lucrări de artă.

Până în anii 60-70, „Casa Cuza” a găzduit colecţiile de istorie, ştiinţele naturii şi arte plastice, dar după înfiinţarea muzeelor de ştiinţele naturii şi artă modernă, din 1967, a rămas doar muzeu de istorie.

„Casa Cuza” va fi redeschisă după lucrări de consolidare și restaurare

În prezent, la „Casa Cuza” sunt aproape finalizate ample lucrări de consolidare și restaurare, după ce Muzeul de Istorie Galaţi a obţinut o finanţare de de 2,66 milioane lei, din care  2,4 milioane de lei, finanțare nerembursabilă de la UE, prin POR și 205.598 de lei, finanțare de la CJ Galați, pentru consolidarea şi reamenajarea „Casei Cuza”.

Potrivit graficului lucrărilor, restaurarea va fi finalizată pe 1 februarie 2023.