Comisia Europeană sancționează dur România pentru poluarea cu amoniac

România a fost luata la ochi de Comisia Europeană din cauză că agricultura poluează cu amoniac, iar habitatele speciilor rare nu sunt protejate.

Comisia Europeană a transmis scrisori de punere în întârziere pentru 14 state membre, printre care ăi România, pentru nerespectarea directivelor privind reducerea mai multor poluanţi atmosferici, în cele mai multe cazuri fiind vorba despre amoniac, provenit din sectorul agricol. Statele vizate au la dispoziţie două luni pentru e remedia neregulile constatate. De asemenea, Comisia solicită României să îşi pună la punct reţeaua Natura 2000, considerând că nu a propus încă toate siturile pe care ar fi trebuit să le propună, iar cele pe care le-a propus nu includ în mod adecvat diversele specii şi tipuri de habitate care necesită protecţie. În consecinţă, Comisia a decis să emită un aviz motivat adresat României, care are la dispoziţie două luni pentru a răspunde şi a lua măsurile necesare.

Aer curat: Comisia solicită unui număr de 14 state membre, printre care şi România, să reducă emisiile generate de mai mulţi poluanţi atmosferici

Comisia solicită unui număr de 14 state membre [Bulgaria [INFR(2022)2068], Danemarca [INFR(2022)2070], Irlanda [INFR(2022)2073], Spania [INFR(2022)2071], Cipru [INFR(2022)2069], Letonia [INFR(2022)2076], Lituania [INFR(2022)2074], Luxemburg [INFR(2022)2075], Ungaria [INFR(2022)2072], Austria [INFR(2022)2067], Polonia [INFR(2022)2077], Portugalia [INFR(2022)2078], România [INFR(2022)2079] şi Suedia [INFR(2022)2080]] să îşi respecte angajamentele de reducere pentru mai mulţi poluanţi atmosferici,.

În primul rând este vorba despre Directiva NEC, care stabileşte angajamente naţionale de reducere a emisiilor pentru mai mulţi poluanţi, care trebuie îndeplinite de fiecare stat membru în fiecare an între 2020 şi 2029, precum şi reduceri mai ambiţioase începând cu 2030. Comisia solicită statelor membre să instituie programe naţionale de control al poluării atmosferice (PNCPA) pentru a arăta modul în care vor fi îndeplinite aceste angajamente de reducere.

Comisia a analizat inventarele naţionale de emisii pentru mai mulţi poluanţi prezentate de statele membre în 2022 (care reflectă emisiile din 2020). Cele 14 state membre nu şi-au îndeplinit angajamentele privind unul sau mai mulţi poluanţi vizaţi de Directiva NEC. În plus, întrucât măsurile prevăzute în PNCPA ale majorităţii acestor state membre nu au asigurat îndeplinirea angajamentului de reducere a emisiilor pentru unul sau mai mulţi poluanţi, aceste măsuri nu sunt suficiente pentru a limita emisiile anuale generate de om, astfel cum se prevede în directivă. Amoniacul (provenit din sectorul agricol) este poluantul în legătură cu care majoritatea acestor state membre nu îşi respectă obligaţiile. Prin urmare, Comisia trimite scrisori de punere în întârziere acestor 14 state membre, care au acum la dispoziţie două luni pentru a răspunde şi a remedia deficienţele semnalate de Comisie. În absenţa unui răspuns satisfăcător, Comisia poate decide să emită un aviz motivat.

Protecţia naturii: Comisia solicită ROMÂNIEI să îşi pună la punct reţeaua Natura 2000

Comisia solicită României să asigure o protecţie adecvată a habitatelor şi a speciilor de interes pentru UE prin desemnarea siturilor Natura 2000 astfel cum se prevede în Directiva Habitate

Statele membre s-au angajat să dezvolte o reţea europeană Natura 2000 coerentă. Directiva Habitate impune statelor membre să propună Comisiei situri adecvate de importanţă comunitară (SIC) şi obligă ţările UE să protejeze şi să readucă la un stadiu corespunzător de conservare habitatele care joacă un rol vital pentru biodiversitate.

De asemenea, atât Pactul verde european, cât şi Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 indică faptul că este crucial ca UE să oprească pierderea biodiversităţii.

Comisia a trimis României o scrisoare de punere în întârziere în iulie 2019, cu privire la neîndeplinirea obligaţiei sale de a asigura o protecţie adecvată a habitatelor şi a speciilor de interes pentru UE prin desemnarea siturilor Natura 2000. România nu a propus încă toate siturile pe care ar fi trebuit să le propună, iar cele pe care le-a propus nu includ în mod adecvat diversele specii şi tipuri de habitate care necesită protecţie. În consecinţă, Comisia a decis să emită un aviz motivat adresat României, care are la dispoziţie două luni pentru a răspunde şi a lua măsurile necesare. În caz contrar, Comisia poate decide să sesizeze Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu privire la acest caz.

Prin pachetul său lunar de decizii în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor, Comisia Europeană („Comisia”) urmăreşte acţionarea în justiţie a statelor membre care nu şi-au îndeplinit obligaţiile ce le revin în temeiul legislaţiei UE. Aceste decizii, care vizează diverse sectoare şi domenii de politică ale UE, au scopul de a asigura aplicarea corespunzătoare a legislaţiei UE, în beneficiul cetăţenilor şi al întreprinderilor.

Etapele procedurii de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor

Comisia identifică posibilele încălcări ale legislaţiei UE pe baza propriilor anchete sau în urma plângerilor formulate de cetăţeni, întreprinderi şi alte părţi interesate.

Procedura formală

Dacă statul membru în cauză nu comunică măsurile prin care transpune integral dispoziţiile directivelor sau dacă nu ia măsuri pentru a înlătura suspiciunea că a fost încălcată legislaţia UE, Comisia poate iniţia o procedură formală de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor. Procedura urmează o serie de etape prevăzute în tratatele UE, fiecare dintre ele încheindu-se cu o decizie oficială:

1. Comisia trimite o scrisoare de punere în întârziere, solicitând informaţii suplimentare de la ţara în cauză. Aceasta din urmă trebuie să trimită un răspuns detaliat într-un anumit termen, de obicei de 2 luni.
2. Dacă ajunge la concluzia că ţara nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în baza legislaţiei UE, Comisia poate trimite un aviz motivat – o solicitare oficială de a se conforma legislaţiei UE. Avizul conţine motivele pentru care Comisia consideră că ţara respectivă încalcă legislaţia UE, precum şi solicitarea ca statul membru să informeze Comisia, de obicei în termen de 2 luni, cu privire la măsurile luate.
3. Dacă statul membru continuă să nu se conformeze, Comisia poate decide să înainteze cazul Curţii de Justiţie. Majoritatea cazurilor sunt soluţionate înainte de a fi aduse în faţa Curţii.
4. Dacă statul membru nu comunică la timp măsurile de transpunere a dispoziţiilor directivei, Comisia poate solicita Curţii să aplice sancţiuni.
5. Dacă hotărârea Curţii stabileşte că statul a încălcat legislaţia UE, autorităţile naţionale trebuie să ia măsuri pentru a se conforma hotărârii Curţii.
6. Nerespectarea unei hotărâri pronunţate de Curtea de Justiţie

Dacă, în ciuda hotărârii Curţii, statul membru tot nu remediază situaţia, Comisia poate retrimite cazul la Curtea de Justiţie.

Sancţiuni financiare

La a doua trimitere a cazului la Curtea de Justiţie, Comisia propune Curţii să impună sancţiuni financiare, sub forma unei sume forfetare şi/sau a unei plăţi zilnice.