Lukoil România, firmă austriacă? E dirijată de la Viena de oligarhi DOCUMENTE

Lukoil România, al treilea mare jucător de pe piața autohtonă de carburanți, ar fi o companie austriacă. Lukoil România este controlată de o rețea îmbârligată de offshore-uri, în spate căreia se află fostul președinte, oligarhul rus Vagit Alekperov.

Baza de date RuAssets arată că până la finele anului 2022 activele Lukoil România erau operate de filiala din Viena a Lukoil, înregistrată la Schwarzenbergplatz 6. Respectiva filială operează în țara nostră prin compania elvețiană Litasco SA, conform publicației Bivol din Bulgaria.

Platforma RuAssets, dezvoltată de YouControl, sistemul online de verificare a companiilor, detectează implicarea firmelor și a oamenilor din diferite părți ale lumii cu personalități publice naționale din Rusia și Belarus, cu scopul de a le îngheța conturile și de a le sechestra bunurile. Semnalizează, de asemenea, legătura cu persoane sancționate, teroriști militari și propagandiști. 

Lukoil România este al treilea cel mai mare jucător de pe piața de carburanți din România, care este considerată a avea o valoare totală de aproximativ 2,6 miliarde de euro. Profitul net al companiei a crescut cu 7% în 2021 iar pentru 2022 se așteaptă la cifre mai bune având în vederea creșterea prețurilor carburanților. Lukoil operează în țara noastră 315 benzinării și are în jur de 3.000 de angajați. Rușii mai dețin în România și rafinăria Petrotel de la Ploiești, prin firma Petrotel – Lukoil.

Lukoil, sediu modern la Viena

Conform publicației Profil din Austria, Lukoil construiește un nou sediu european la Schwarzenbergplatz din Viena. În spatele proprietății se află – printr-o structură offshore – fost șef al companiei, Vagit Alekperov. Acesta este considerat unul dintre cei mai bogați bărbați din Rusia. A fost ministru adjunct pentru industria petrolului și gazelor în vremea sovietică și apoi a construit una dintre cele mai importante companii din țară.

Miliardarul părăsit conducerea de vârf după ce Lukoil a fost nevoită să blocheze achiziția de țiței rusesc pentru aprovizionarea rafinăriilor sale din Bulgaria, România și Italia, din cauza sancțiunilor occidentale, și să se reorienteze către cel kazah. Marea Britanie l-a plasat pe Alekperov pe lista sancțiunilor. Acum, cercetările publicației Profil arată că Alekperov se află în spatele unei proprietăți foarte speciale din Austria. 

Schwarzenbergplatz din Viena este o adresă populară pentru investitorii ruși 

Ceea ce este remarcabil în acest sens este că grupul profitabil nu a achiziționat pur și simplu proprietatea în sine, ci a căutat un proprietar. Structura de proprietate din spatele adresei de top Schwarzenbergplatz poate fi descrisă cu încredere ca fiind complexă: Prima Wohnimmobilien GmbH apare în cartea funciară, care, la rândul său, este deținută majoritar de Morcell Immobilien GmbH, care la rândul său este deținută de Cipriot Morcell Limited.

Conform celor mai recente situații financiare anuale disponibile ale Morcell Limited la 31 decembrie 2020, compania cipriotă este holdingul unui grup de companii care, printre altele, se ocupă cu construcția și vânzarea de iahturi de lux super-rapide. Profitul anual raportat de aproximativ 420 de milioane de dolari SUA arată în ce liga economică joacă Morcell Limited.

Conform situațiilor financiare anuale, structura complexă de proprietate a Morcell – și, prin urmare, și a Prima Wohnimmobilien GmbH – se încheie în cele din urmă cu un trust pe Insula Guernsey. Aparent, Vagit Alekperv, soția și fiul său apar de fapt ca beneficiari ai Prima Wohnimmobilien GmbH în registrul beneficiarilor efectivi al Ministerului de Finanțe din Austria. Asta înseamnă: Sucursala austriacă a Lukoil este închiriată de la fondatorul ei, care până acum câteva luni era încă președintele companiei petroliere, scrie Profil.

Lukoil activează într-un domeniu important din punct de vedere strategic pentru conducerea de la Moscova – și anume în sectorul energetic. Rămâne de văzut dacă demisia sa va schimba această clasificare de către autoritățile britanice. Mai important, Lukoil a subliniat într-o emisiune că Alekperov nu este un acționar de control al Lukoil. La 31 martie 2022, miliardarul deținea 3,12% din acțiuni și era beneficiarul a încă 5,43% din acțiunile companiei prin structuri precum trusturi sau fonduri. Participarea a fost aparent redusă masiv.

Alekperov nu este străin de Austria. În 2010 a primit Marea Decorație de Onoare în aur de la Statul Viena de la viceprimarul Vienei de atunci, Renate Brauner (SPÖ). Chiar și atunci, angajamentul său față de înființarea și extinderea inițială a filialei Lukoil din Viena a fost lăudat. Proiectul actual de pe Schwarzenbergplatz, unde Alekperov acționează ca proprietar prin structura sa din Cipru, depășește asta: clădirea existentă are deja șase etaje și aproximativ 3.800 de metri pătrați de spațiu util.În cursul renovării, imobilul urmează să fie extins cu două etaje.

„Condiții de piață absolut normale”

Un purtător de cuvânt al Lukoil din Viena a spus, întrebat de Profil, că aceste subiecte „n-au nicio legătură”. Contractul de închiriere pentru noul sediu european a fost încheiat „în condiții absolut normale de piață și după aprobarea internă de către toate organele responsabile”. Și: „Ca multe alte companii, Lukoil International GmbH este un chiriaș normal al unei proprietăți de birouri”.

Desigur, proprietatea asupra proprietății Schwarzenbergplatz nu este atât de comună. Cu atât mai mult cu cât Rusia își continuă războiul de agresiune împotriva Ucrainei fără încetare. Lukoil subliniază că „s-a pronunțat în favoarea păcii în Ucraina într-o declarație respectată la nivel internațional”. 

Penthouse într-o locație excelentă

Potrivit registrului funciar, familia lui Alekperov deține și alte proprietăți în Viena: în 2011, Alekperov a achiziționat un apartament la ultimul etaj, într-o locație excelentă, chiar lângă Ringstrasse, pentru aproximativ 3,4 milioane de euro, care nu era încă finalizat la momentul respectiv. Mai târziu, i-a dat soției sale o jumătate de cotă înainte ca amândoi să predea apartamentul fiului lor (născut în 1990). Acesta din urmă apare și astăzi drept proprietar. În 2019, soția a cumpărat apoi un al doilea apartament, mai mare, în aceeași clădire – de data aceasta pentru aproximativ 6,6 milioane de euro. De asemenea, ea este înscrisă în prezent ca proprietar în cartea funciară.

Dacă Lukoil părăsește România, activele lor vor fi achiziționate de Shell

Lukoil caută cumpărători pentru afacerile lor în România și Moldova, se zvonește în piață.

Potrivit SpyNews.ro, rapoartele despre eventuala vânzare a rafinăriilor Lukoil din România și Bulgaria (după ce unitatea din Sicilia a fost vândută) sunt încă neconfirmate. Anumiți experiți românia au afirmat pentru publicația amintită că următoarele câteva luni

”vânzarea rafinăriilor este un „ scenariu posibil ”, compania britanică Shell fiind considerată un potențial cumpărător.

Potrivit surselor, ideea este ca Lukoil să preia rețeaua de benzinării a Shell din Rusia, în timp ce britanicii preiau controlul asupra instalațiilor companiei ruse din România. Doar că zvonurile cum că Lukoil ar părăsi România anul acesta sunt contrazise de un anunț.

Litasco urmează să își mențină poziția de principal client al operatorului național la terminalul petrolier din Portul Constanța în 2023, a scris publicația Profit.ro în ianuarie. Potrivit articolului lor, Litasco și Oil Terminal – Constanța, deținută de stat, au semnat un contract de aproximativ 11,3 milioane de euro.

Schwarzenbergplatz din Viena, foarte populară în rândul elitei de afaceri rusești

Austria, țara care refuză accesul României în spațiul Schengen, este foarte populară în rândul elitei de afaceri din Rusia. Schwarzenbergplaz din Viena este un centru discret al multor companii rusești. Corporații precum Sberbank, Lukoil, Gazprom și Sibur își gestionează afacerile internaționale de aici, scrie publicația austriacă Trend. Iar ambasada Rusiei de pe Reisnerstrasse se află la doar câțiva pași.

Vizibil de departe este Monumentul Soldaților Armatei Sovietice, cu coloana sa de 20 de metri înălțime și fântâna cu debit mare. A fost construit în 1945 pentru a comemora cei aproximativ 17.000 de soldați ruși care au murit în bătălia de la Viena la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Inscripția rusă de pe colonadă spune: „Glorie eternă eroilor Armatei Roșii căzuți în lupta împotriva tâlharilor germano-fasciști – pentru libertatea și independența popoarelor Europei”.

Sberbank Europe AG

Banca Sberbank Europe AG are sediul central la Schwarzenbergplatz 3. Filiala băncii de stat ruse (Sberbank of Russia), care și-a procesat tranzacțiile discrete de aici în toată Europa până la sfârșitul lunii februarie 2022 și și-a gestionat și investițiile în Croația, Cehia, Bosnia și Herțegovina, Serbia, Slovenia și Ungaria.

Până când războiul din Ucraina și sancțiunile ulterioare impuse de UE și SUA companiilor rusești au făcut ca banca să intre în dificultăți de la o zi la alta, iar Autoritatea Austriacă pentru Piața Financiară FMA i-a interzis să își continue operațiunile la 1 martie 2022. .

Sfârșitul Sberbank Europe AG și insolvența sa nu sunt o problemă mică. Conform celor mai recente date de afaceri disponibile din 2020, activele totale ale băncii cu cei 284 de angajați ai săi au fost de 3,6 miliarde de euro, iar cele ale întregului grup, care a angajat peste 3.900 de oameni, a fost de aproape 13 miliarde de euro. Banca avea în jur de 740.000 de clienți și 188 de sucursale. Din iulie 2018, CEO este Sonja Sarközi, care s-a născut în 1967. În iunie 2020, ministrul Economiei Margarete Schramböck a onorat-o cu Marea Decorație de Onoare pentru serviciile aduse Republicii Austria.

Falimentul filialei europene a celei mai mari bănci rusești costă scump și băncile austriece, deoarece depozitele celor 740.000 de clienți sunt protejate fiecare până la o sumă de 100.000 de euro de asigurarea depozitelor autohtone în caz de insolvență. Această asigurare a depozitelor este finanțată de băncile austriece. În cazul Sberbank, un total de 913 milioane de euro trebuie plătiți clienților.

Siegfried Wolf, Oleg Deripaska și Strabag

În timp ce restul conducerii Sberbank Europe AG este în mare parte necunoscut publicului local, șeful consiliului de supraveghere al băncii este foarte bine cunoscut. Este nimeni altul decât antreprenorul Siegfried Wolf.

Legăturile lui Wolf cu Rusia sunt foarte intense. În calitate de CEO al Magna International, el a gestionat, de asemenea, afacerile furnizorului de automobile din Rusia timp de mulți ani. În anii nouăzeci, când Wolf era director general al Magna International, magnatul rus Oleg Deripaska a luat și el o participație de 17% în companie. La acea vreme, Deripaska a plătit 1,5 miliarde de dolari pentru pachetul său de acțiuni.

Wolf a părăsit Magna în septembrie 2010 pentru a deveni ulterior președintele Consiliului de Supraveghere al „Russian Machines” – producătorul de automobile cel mai cunoscut pentru marca „Volga”, care face parte din conglomeratul lui Derpaska „Basic Element Ltd.” Drept urmare, Wolf a gestionat și subgrupul Basic Element Transstroy.

Wolf și-a făcut recent planuri mari din cu Russian Machines (RM) și producătorul de vehicule și camioane GAZ , care aparține de asemenea Basic Element. Wolf, care este încă reprezentantul permanent al „Gruppa GAZ” cu sediul în Nijni Novgorod, Rusia, plănuia să facă afaceri mari cu Steyr Automotive GmbH – fostul MAN Truck & Bus Austria, pe care l-a preluat în septembrie 2021.

În anii ’90, producătorul de alumină Alor Oradea a fost cumpărat de Russki Aluminium controlată de celebrii Roman Abramovici şi Oleg Deripaska. Compania a funcţionat doar câţiva ani după care a fost închisă pe motiv că nu era profitabilă. În prealabil, acţionarii au încercat să obţină de la statul român tarife preferenţiale la energia electrică însă planul a dat greş.

Dar Wolf nu este singurul partener de afaceri important al Deripaska în Austria. Prin Rasperia Trading Limited , cu sediul în Cipru, Deripaska deține 27,8% din acțiunile grupului autohton de construcții Strabag . El a achiziționat pachetul de acțiuni prin grupul său de construcții SIBAL în aprilie 2007 pentru mai mult de un miliard de euro și nu a mai vândut-o de atunci. Printre confidenții lui Deripaska din mediul Strabag se numără și președintele consiliului de supraveghere al grupului de construcții, fostul cancelar federal Alfred Gusenbauer dar și Hans Peter Haselsteiner, membru al consiliului de administrație al Raiffeisen Holding Austria Inferioară-Viena.

Strabag este prezentă în România în sectorul construcţiilor prin mai multe companii, printre care Strabag SRL, Strabag AG, Drumco Timişoara sau ARL Cluj. Cele mai importante proiecte Strabag sunt: autostrada A3 Ogra-Ungheni, construcţia unui tronson de cale ferată între Vinţu de Jos şi Simeria. Pe partea de construcţii civile şi industriale, principalele proiecte sunt birourile Oregon Park ale dezvoltatorului Portland Trust, condus de britanicul Robert Neale, precum şi fabrica de cutii de viteze Daimler, laserul de la Măgurele ELI-NP sau Catedrala Mântuirii Neamului.

Lukoil International

Chiar lângă Sberbank Europe AG, la Schwarzenbergplatz 6, compania privată rusă de petrol Lukoil și-a înființat filiala internațională, Lukoil International GmbH.

Aceasta este hub-ul pentru afacerile internaționale ale companiei petroliere și a fost binecuvântată doar cu o majorare de capital de 6,2 miliarde de euro în 2017. „Ca grup activ la nivel global, suntem încântați că am găsit un mediu stabil și favorabil pentru activitățile noastre străine în Austria de peste 20 de ani în peste 40 de țări cu peste 17.000 de angajați”, a explicat Alexander Matytsyn, CEO al Lukoil International GmbH. Viena.la vremea aceea.

Grupul Lukoil, unde un alt fost cancelar austriac, Wolfgang Bowl, deține un loc în consiliul de supraveghere, se află, de asemenea, pe lista corporațiilor rusești împotriva cărora Departamentul de Comerț al SUA a emis sancțiuni fundamentale legate de industria petrolului, similare cu Uniunea Europeană.

Gazprom 

În cartierul rusesc de la Viena se află și Gazprom Neft Trading GmbH, care face afaceri de miliarde pe an în tranzacționarea gazelor naturale cu câteva zeci de angajați. Viena este centrul principal al activităților Gazprom în Europa de Vest. Din capitala Austriei operează o rețea de companii ramificate. Gazprom Neft Trading, Gazprom Germania și Gazprom Export cu numeroasele lor filiale sunt bine stabilite în Austria.

Principalul accent al Gazoviki, așa cum sunt numiți managerii Gazprom și angajații acestora, este pe companiile comerciale, instalațiile de stocare a gazelor, contractele de furnizare și proiectele de conducte. Gazprom este, de asemenea, în strânsă legătură cu Centrex, care este aproape de investitorul vienez Martin Schlaff și care deține, la rândul său, până la 100% din companiile de comercializare a gazelor din Europa de Est și Balcani. Toate aceste companii au cutii poștale și fundații în Cipru, Liechtenstein sau Elveția.

Vizavi, la adresa Schwarzebergplaz 16, se află RAG Austria , societatea comercială pe acțiuni de prospectare a țițeiului cu proprietarii EVN, Uniper, Energie Steiermark și Salzburg AG, care este în strânsă colaborare cu Gazprom din Rusia, inclusiv în calitate de joint venture la depozintul de gaze naturale Haidach de lângă Salzburg. Cu o capacitate de 2,6 miliarde de metri cubi de gaze naturale, este a doua cea mai mare instalație de stocare a gazelor naturale din Europa Centrală.

Sibur

Din nou, la doar o aruncătură de băț, la Prinz Eugen Strasse 8-10, grupul petrochimic rus Sibur își controlează afacerile internaționale prin Sibur International GmbH. Peste 1.500 de clienți importanți din peste 80 de țări din Europa și Asia sunt aprovizionați de la acest sediu.

Sibur este, de asemenea, un gigant în afaceri. Este cel mai mare grup petrochimic din Rusia, cu 26 de unități de producție în toată țara și aproximativ 25.000 de angajați. Grupul procesează aproximativ o treime din gazul natural al Rusiei în produse precum materiale plastice, îngrășăminte, anvelope și cauciuc. Printre proprietari se numără și Kirill Shamalov, fostul soț al fiicei lui Vladimir Putin, Katerina Tikhonova. Shamalov, care obișnuia să consilieze guvernul rus în probleme economice, este și fiul lui Nikolai Shamalov, coproprietar al băncii Rossiya.

Orașe, munți și lacuri

Elita rusă a afacerilor apreciază Austria și capitala sa și din punct de vedere turistic și imobiliar.

Roman Abramovici a făcut cumpărături în centrul Vienei, la Kohlmarkt. Și-a cumpărat acolo o casă pentru 27 de milioane de euro. El deține o a doua proprietate în idilicul Fuschl am See, cunoscut sub numele de sediul Red Bull.

Fostul vicepremier rus Igor Shuvalov,  președinte al Vneschekonombank, banca rusă de comerț exterior care este și ea sancționată, și soția sa Olga dețin o proprietate magnifică în Burgaâ, pe malul sudic al lacului Attersee, „Waldschlössl” cu 24.000 de metri pătrați. Vneshekonombank gestionează în principal datoriile externe ale Federației Ruse și fondurile instituției de asigurări de pensii de stat din Rusia.

Kitzbühel este, de asemenea, foarte popular în rândul elitei de afaceri din Rusia. Așa că nu e de mirare că o anume Elena Baturina, care este în prezent a doua cea mai bogată rusoaică cu o avere privată estimată la 1,1 miliarde de euro, are unul dintre principalele sale centre de viață în idila montană tiroleză și investește și aici.

În 2006, prin holdingul său Saphros, ea a achiziționat Kitzbühel Nobel Golf Club Eichenheim pentru 25 de milioane de euro. Chiar lângă terenul de golf, Baturina a construit hotelul de lux Grand Tirolia pentru o valoare estimată de 100 de milioane de euro , care a fost vândut de atunci către lanțul hotelier german Dorint.

Baturina, văduva fostului primar al Moscovei Yuri Luzhkov, s-a îmbogățit cu grupul industrial, de construcții și imobiliare Inteco, pe care ea și fratele ei, Viktor Baturin, l-au fondat în 1991 și care ulterior a primit multe comenzi din orașul Moscova. Baturina mai deține participații la Sberbank și Gazprom.

Chiar mai la vest, în Lech am Arlberg , se află hotelul tip boutique de 5 stele „Aurelio”. O destinație de lux cu transfer Bentley și opțiuni de heli-ski pentru cei dispuși să plătească prețul pentru exclusivitate. Cea mai ieftină ofertă în prezent este de 4.440 de euro pe noapte pentru o cameră dublă. Asta nu include nici măcar distracția exclusivă de heli-ski. 

Dornton Limited din Cipru, care la rândul său a aparținut nimănui altul decât deja menționatul Oleg Deripaska până la jumătatea lui ianuarie 2022, se află în spatele hotelului de lux Alpine, care a fost construit pentru 30 de milioane de euro și deschis în 2008.

Cu toate acestea, Aurelio este încă deținut practic de familie. Deripaska are „Dornton Ltd.” și anume vândut grupului hotelier rus Gost, pe care l-a deținut și el însuși până când i-au fost impuse sancțiunile din SUA, în 2018. De atunci, vărul lui Deripaska, Pavel Ezubo, deține Gost. Directorul general este Evgeny Tonkacheev, fost manager în concernul „Element Basic” al lui Deripaska.

Austria continuă să funcționeze ca un „tunel rusesc către Europa nu din întâmplare, ci prin alegere”

După încheierea Războiului Rece și extinderea NATO, Austria a aderat la UE, dar țara nu a renunțat la convingerea că relația sa strânsă, chiar subordonată, cu Rusia este atât necesară, cât și dezirabilă. De la energie la spionaj, Austria continuă să funcționeze ca un „tunel rusesc către Europa nu din întâmplare, ci prin alegere”, susțin jurnaliștii de la publicația poloneză Info Security 24.

Șeful MAE austriac, Alexander Schallenberg, în timpul unei întâlniri din ianuarie cu Catherine Colonna, șefa MAE francez, a cerut relaxarea sancțiunilor europene împotriva Rusiei și a criticat Polonia că nu a fost de acord cu sosirea șefului MAE rus, Serghei Lavrov, la reuniunea din decembrie a consiliului ministerial al OSCE de la Łódź. 

Potrivit ministrului austriac, nu există nicio posibilitate de a reveni la relațiile antebelice cu rușii atâta timp cât Vladimir Putin este la putere. Pe de altă parte, întâlnirea dintre președintele rus și cancelarul Karl Nehammer a fost, în opinia sa, justificată, întrucât ar trebui întotdeauna ”să discutăm cu țara care rămâne cel mai mare vecin al Europei”. 

Potrivit săptămânalului britanic New Statesman and Society, Rusia are puțini parteneri mai conformi în Europa decât Austria. Datorită neutralității sale constituționale, permanente, Austria se vede ca o punte între Est și Vest. 

În timpul Războiului Rece, securitatea sa națională depindea de respectarea acestui principiu de către marile puteri. Obligația de a „păstra și apăra neutralitatea perpetuă” este consacrată în constituția țării și poate fi anulată doar de o majoritate de două treimi în parlament. Niciuna dintre părțile reprezentate în acesta nu contestă acest lucru. 

Este unul dintre acele state membre ale UE care s-a opus sancționării proiectului gazoductului Nord Stream 2 după invadarea Ucrainei. Acest lucru este legat de participarea companiei energetice de stat OMV la acest proiect. Chiar și după masacrul forțelor ruse de la Bucha, Austria s-a opus embargoului UE asupra gazelor rusești și, mai mult, scoaterii Rusiei din sistemul internațional de tranzacții financiare SWIFT.

Prietenii Rusiei

Societatea de prietenie austro-rusă (Österreichisch-Russische Freundschaftsgesellschaft – ORFG), înființată în iunie 2000, este o platformă care conectează lumea politică și a afacerilor. Președintele de onoare al ORFG este ambasadorul Rusiei în Austria, Dmitry Lyubinskij. 

După izbucnirea războiului ruso-ucrainean, numele membrilor săi au dispărut de pe site-ul oficial. Conform constatărilor publicației Profil, acest grup include cel puțin 28 de politicieni activi sau foști asociați cu Partidul Popular Austriac (Österreichische Volkspartei – ÖVP), Partidul Social Democrat din Austria (Sozialdemokratische Partei Österreichs – SPÖ) și Partidul Libertății din Austria (Freiheitliche Partei Österreichs – FPÖ). Printre acestea se numără Ernst Strasser – fost ministru de interne al ÖVP.

OMV, membră a societății de prietenie austro-rusă

Abonamentul obișnuit ORFG era disponibil pentru 100 euro pe an. Banii pentru activitățile sale vin și de la entități de afaceri – atât sub formă de contribuții, cât și sub formă de sponsorizare. Un exemplu în acest sens poate fi concernul de stat OMV, care a început cu statutul de „membru obișnuit”, iar când în 2015 era condus de Rainer Seele (un fan Putin), în 2018 calitatea de membru de bază a fost schimbată în statut de „senator” cu o taxă de 10.000 euro pe an. OMV, proprietara OMV Petrom din România, a sponsorizat și excursii ale tinerilor austrieci în Rusia organizate de ORFG. 

Printre companiile care au plătit contribuții se numără și alte societăți lider din Austria și Rusia: Strabag, Lukoil, Raiffeisenlandesbank Oberösterreich, Swarco, Mondi, Kapsch, TrafficCom, Pallas Capital și Novomatic. Sponsorii evenimentelor organizate de ORFG au fost, printre alții: Sberbank Europe, Lukoil, Mondi, Kapsch TrafficCom, Pallas Capital, Novomatic, Signa și Wirecard. Au fost prezenți politicieni și oameni de afaceri austrieci de seamă. Strabag, Lukoil, Raiffeisen și Novomatic activează și în România.

Foștii politicieni austrieci – la fel ca și cei germani – nu au avut nicio reținere să lucreze pentru companii rusești. Wolfgang Schüssel (ÖVP), cancelar în perioada 2000-2007, a făcut parte din consiliul de administrație al celui mai mare operator de rețea mobilă din Rusia – MTS, iar în 2019 s-a mutat la Lukoil. 

Christian Kern (SPÖ), cancelar în perioada 2016-2017, a devenit membru al consiliului de administrație al Căilor Ferate Ruse după ce a părăsit mandatul. Karin Kneissl (FPÖ), ministrul Afacerilor Externe în perioada 2017-2019, s-a alăturat lui neamțului Schröder la Rosneft și a devenit editorialist pentru site-ul în limba germană Russia Today. 

Fotografiile cu Putin dansând cu un Kneissl la nunta ei în podgoriile din sudul Stiriei în 2019 au făcut înconjurul lumii ca simbol al relațiilor contemporane austro-ruse. 

Potrivit „Kronen Zeitung”, ea a primit cadou de nuntă cercei cu safir în valoare de aproximativ 50.000 de euro de la Putin.

Partidul FPÖ are relații politice deosebit de strânse cu Rusia. În decembrie 2016, liderul său de atunci, Heinz-Christian Strache, a semnat un acord de cooperare pe cinci ani cu partidul Rusia Unită a lui Putin. Potrivit investigației New Lines, în același an Moscova a încercat să folosească FPÖ pentru a submina sancțiunile austriece împotriva Rusiei în legătură cu anexarea Crimeei. În prezent, partidul susține că acesta este un acord vechi, dar faptele contrazic acest lucru. De exemplu, actualul lider, Herbert Kickl, s-a opus acceptării refugiaților ucraineni, iar în cazul războiului ruso-ucrainean a spus că trebuie găsită o soluție în care Rusia să poată salva „în mod rezonabil” fața. El a mai subliniat că „nu este de partea Rusiei”, „ci de partea neutralității”.

Afaceri austriece

La aproape un an de la începerea invaziei ruse a Ucrainei, două treimi din companiile austriece prezente anterior pe această piață încă operează în Rusia (conform unui studiu al Școlii de Economie din Kiev). Acest studiu mai arată că din 64 de companii, doar trei au părăsit piața rusă din 24 februarie anul trecut, 9 și-au anunțat retragerea, iar 42 vor să rămână în ea. Prin urmare, companiile austriece sunt mult mai loiale Rusiei decât cele din alte țări. 

Rusia este al doilea investitor direct în Austria după Germania (în 2020 era de 21,4 miliarde de euro).

În 1968, Austria a devenit prima țară din Europa de Vest care a importat gaz sovietic. A devenit un hub pentru gazul natural rusesc, care a fost stocat la uzina Baumgarten și apoi pompat în Italia, Germania și Franța. Astăzi, Austria este dependentă de Rusia pentru 80% din aprovizionările cu gaze și încă nu există un plan de a deveni independentă de hidrocarburile rusești. 

Gerhard Roiss, fost CEO al OMV în perioada 2011-2015, a declarat într-un interviu acordat Profil că orice încercare de diversificare a aprovizionării cu gaze a fost împiedicată, iar o parte din consiliu și politicieni au oprit în mod deliberat orice acțiuni menite să devină independente de Rusia. Proiecte precum Nabucco au eșuat, precum și planurile de creștere a producției interne sau de dezvoltare a zăcămintelor de gaze în România. 

În 2015, Roiss a fost înlocuit de deja menționatul Rainer Seele, cetățean german. Acest lucru s-a întâmplat în ciuda multor avertismente din partea serviciilor secrete occidentale. Anterior, Seele a fost membru al consiliului de administrație al subsidiarei Wingas a Gazprom și președinte al Camerei de Comerț germano-rusă. A fost aproape ca și cum ar fi fost nominalizat de Gazprom. Acest lucru nu ar fi fost posibil fără aprobarea Ministerului de Finanțe austriac, iar ministrul de atunci, Hans Jörg Schelling, a devenit ulterior consilier al Gazprom. 

În timpul vizitei lui Putin în Austria din iunie 2018, CEO-ul Gazprom, Alexei Miller, și Rainer Seele au semnat o prelungire a contractului de furnizare a gazelor naturale către Austria până în 2040. Aceasta a fost o mișcare cel puțin surprinzătoare, având în vedere că contractul existent atunci cu Gazprom dura până în 2028.

În iunie 2022 Consiliul de supraveghere al OMV a anunțat o investigație internă asupra rolului lui Rainer Seele, în special asupra contractelor sale care au făcut Austria dependentă de aprovizionarea cu gaze naturale rusești și a unui acord de sponsorizare de 20 de milioane de dolari cu Zenit St. Petersburg – un club de fotbal al cărui fan este Putin.

Gangsterii ruși sunt bineveniți

După prăbușirea URSS, gangsterii ruși au folosit Viena ca centru pentru afaceri și transferuri de proprietate. 

Influența criminalilor din Rusia în anii 1990 în Austria a fost atât de puternică încât a dus la dizolvarea în ianuarie 2002 a unei unități speciale de poliție pentru combaterea crimei organizate – Einsatzgruppe zur Bekämpfung der organisierten Kriminalität (EDOK). S-a dovedit că ofițerii superiori ai EDOK nu numai că au menținut contacte strânse cu crima organizată de limbă rusă, dar au vrut și să-l mituiască pe jurnalistul german Jürgen Roth cu suma de 600.000 de mărci în numele mafiei ruse. 

Raiffeisen Bank International (RBI), o bancă lider din Austria, prezentă și în România, a fost una dintre cele câteva bănci europene acuzate de implicarea în scandalul de spălare a banilor din Marea Baltică și de eșecul de a împiedica transferul de bani „murdari” ruși de către sucursalele sale din întreaga lume. 

Potrivit Proiectului de Raportare a Crimei Organizate și a Corupției (OCCRP), fondul de investiții Hermitage Capital Management, condus de Bill Browder, a depus un raport la parchetul austriac, care arată că băncile de acolo au permis infractorilor ruși să-și spele fondurile. Browder a cerut parchetului să investigheze tranzacțiile suspecte din conturile bancare austriece în valoare de 967 milioane de dolari (conform documentelor deținute de OCCRP). Aproximativ 600 de milioane de dolari trebuiau să treacă doar prin conturile Raiffeisen Bank International. 

Raiffeisen Bank International este una dintre cele mai mari bănci străine care operează încă în Rusia, având aproximativ 9.000 de angajați acolo. În primele nouă luni ale anului 2022, RBI a câștigat jumătate din profitul net pe piața rusă. Aceasta este de 1,4 miliarde de dolari – de patru ori mai mult decât în ​​aceeași perioadă a anului trecut. Aceste venituri sugerează că RBI continuă să plătească taxe substanțiale statului rus, finanțându-și astfel războiul din Ucraina, scrie publicația poloneză amintită. În același timp, banca continuă să coopereze cu Sberbank, deținută de stat și sancționată de UE. 

Carieră pentru informațiile rusești

Există un corp mare de diplomați ruși în Austria, întrucât Viena este sediul Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa și centrul Națiunilor Unite, care include agenții ONU precum Agenția Internațională pentru Energie Atomică și Oficiul Națiunilor Unite pentru Droguri și criminalitate. Prin urmare, Rusia are până la trei ambasadori la Viena. Ministerul Afacerilor Externe al Austriei notează 65 de diplomați care lucrează în ambasada Rusiei. Cu toate acestea, acest număr nu include alte persoane care lucrează în misiuni la ONU din Viena și la OSCE.

 „The Guardian” estimează că în Austria sunt aproximativ 290 de diplomați ruși, prin comparație, misiunea diplomatică austriacă în Rusia are doar 30 de persoane. Informațiile ruse consideră Viena deosebit de convenabilă pentru activitățile sale. Financial Times, citând un oficial european, scrie că Austria este „un adevărat portavion pentru activități secrete ale Rusiei”, iar autoritățile sale închid ochii la activitățile de informații care nu îi privesc în mod direct. 

Un număr excepțional de mare de diplomați ruși la Viena sunt acreditați la o misiune permanentă a ONU, care, potrivit experților, este de fapt un centru de activitate de informații. Potrivit unui diplomat european de la Viena, serviciile austriece sunt considerate atât de compromise încât au fost temporar oprite de la majoritatea activităților europene de schimb de informații. Iar Ministerul Apărării este „practic un departament al GRU”. 

Un expert asociat cu Mossad-ul israelian vorbește pe un ton similar. Declarația sa este citată de portalul Zackzack.at în materialul publicat în aprilie 2022. „Nu ne putem baza pe Austria. Mai ales nu acum (…) Viena este o scurgere către Moscova. Știm cu toții că, nu aveți încredere în Servicii austriece”.  Potrivit acestuia, Viena este considerată o poartă de acces pentru serviciile rusești și influența rusă.

Politica austriacă s-a bazat de zeci de ani pe o relație specială cu Rusia. Toate serviciile străine știu că nu are un sistem independent de contrainformații. Miniștrii de interne individuali cunoșteau și sunt conștienți de această breșă de securitate, dar încă o lasă deschisă. 

Relațiile strânse cu FSB s-au dezvoltat atât de intens în ultimele două decenii încât i s-a oferit un birou temporar de legătură la Ministerul de Interne. Rusia ar putea conta pe interesele sale „luate în considerare” în anchetele în curs (uciderea refugiatului cecen Israilov, arestarea și eliberarea forțată a unui fost ofițer de informații rusesc suspectat de crimă). 

Viena este centrul comerțului de informații, iar urmele sale au dus în repetate rânduri la serviciile secrete austriece. Din 2005, activitățile de informații rusești sunt conduse de un rezident al FSB de la Ambasada Rusiei la Viena. De asemenea, Reuters a raportat în aprilie 2019 că atât serviciile secrete britanice MI5, cât și olandeze au „redus sever” schimbul de informații cu Austria. Unul dintre motive a fost că Oficiul Federal pentru Protecția Constituției și Lupta împotriva Terorismului (Bundesamt für Verfassungschutz und Terrorismusbekämfung – BVT) a folosit programul antivirus rus Kaspersky pentru a-și proteja bazele de date cu informații găzduite pe servere conectate la rețea.

La un moment dat, Viena era cunoscută pentru celebrele sale valsuri compuse acolo, dar ținând cont de relațiile Austriei cu Rusia de până acum, putem avea impresia că este un vals în ritmul kazachoc-ului rusesc, conchide Info Security 24..